Parteneriatul social dintre Guvern și reprezentanții angajaților din sectorul public a atins un punct critic, după ce confederațiile sindicale naționale au decis întreruperea definitivă a dialogului cu ministerul de resort.
Decizia de boicotare a consultărilor privind proiectul salarizării unitare se suprapune peste o perioadă de incertitudine politică și presiuni bugetare majore. Sindicatele refuză negocierile cu Executivul interimar și solicită un răgaz de jumătate de an pentru elaborarea unei variante sustenabile, solicitând discuții directe cu formațiunile parlamentare sau cu un guvern cu puteri depline.
În ciuda refuzului ferm din partea partenerilor sociali de a participa la întâlnirile programate, conducerea Ministerului Muncii menține propunerea ca viitoarea inițiativă legislativă să aibă ca punct de plecare versiunea tehnică elaborată la nivelul instituției. Pentru depășirea impasului, la nivel politic se analizează opțiunea ca proiectul normativ să fie preluat și asumat direct de către parlamentari. Tensiunile au determinat intervenția și convocarea unor ședințe de urgență la Palatul Cotroceni, în încercarea de a coordona o strategie comună între factorii de decizie și liderii politici.
Impasul creat forțează modificarea calendarului de adoptare a actelor normative esențiale pentru îndeplinirea jaloanelor din Planul Național de Redresare și Reziliență. Conducerea Executivului interimar a confirmat că dezbaterea proiectului privind salarizarea nu va putea avea loc în sesiunea parlamentară de la sfârșitul lunii, fiind preconizată o nouă convocare extraordinară la începutul lunii august. Întârzierea avizării acestei reforme atrage după sine riscuri financiare considerabile, în condițiile în care aprobarea pachetului de legi conexe este direct legată de atragerea fondurilor europene.
Contextul bugetar este complicat suplimentar de presiunile juridice privitoare la drepturile salariale restanțe din sistemul judiciar. Instanța supremă a amânat pronunțarea unei decizii definitive într-un litigiu colectiv care vizează obligarea Ministerului Finanțelor la asigurarea fondurilor necesare pentru plata unor majorări retroactiv stabilite. O eventuală decizie nefavorabilă Executivului ar putea impune rectificări bugetare de urgență și aplicarea unor penalități financiare severe pentru fiecare zi de întârziere, adâncind constrângerile fiscale ale statului într-un moment de reorganizare legislativă.
