Cel mai important eveniment sportiv al iernii se apropie cu paşi repezi. Echipele de top ale planetei participă la turneul de hochei de la Jocurile Olimpice de iarnă Milano Cortina 2026. După 12 ani de absenţă, jucătorii din NHL revin să facă spectacol! Jocurile Olimpice se văd la TVR în perioada 6-22 februarie. Întâlnirea dintre reprezentativele Slovaciei şi Finlandei deschide turneul de hochei de la Milano Cortina 2026.
Puține sporturi de echipă reușesc să combine intensitatea, viteza și spectacolul la nivelul hocheiului pe gheață. Considerat cel mai rapid sport colectiv, hocheiul s-a impus ca fenomen în Europa, Statele Unite și Canada, fiind o disciplină care solicită la maximum nu doar forța fizică, ci și coordonarea, echilibrul, tehnica și tăria mentală a sportivilor.
Deşi pentru hocheişii români ultima participare olimpică a fost în 1980, ediţia Jocurilor Olimpice din aces an aduce iubitorilor sportului pe gheaţă o mare bucurie – revenirea, după 12 ani, a jucătorilor din NHL. „Va fi o competiţie senzaţională, cu elita acestui sport duelându-se pentru medalii într-un interval de 11 zile”, este convins Emil Hossu-Longin, jurnalistul care va comenta pentru telespectatorii TVR partidele de hochei de la Milano Cortina 2026. „Mă refer strict la hochei şi cred că intensitatea unui turneu cu 12 echipe şi cu sute de jucători de top prezenţi e unică. Vorbim de cele mai bune echipe ale lumii, de un nivel de joc comparabil cu cel al unei finale NHL”, completează el.
Emil Hossu-Longin este cel care va comenta, pentru telespectatorii TVR, spectacolul pe gheaţă de la Milano Cortina 2026. Întâlnirea dintre reprezentativele Slovaciei şi Finlandei deschide turneul de hochei de la Jocurile Olimpice. O urmărim pe 11 februarie, de la ora 17.40, la TVR SPORT. Programul integral al transmisiunilor, cu modificările actualizate, poate fi consultat aici.
Ce presupune însă hocheiul şi care este istoria acestui sport, devenit atât de popular?
La nivel competițional, o echipă masculină poate înscrie pe foaia de joc până la 20 de jucători de câmp și trei portari, în timp ce la feminin lotul este format din 18 jucătoare și doi portari. Pe suprafața de joc se află simultan doar șase jucători: portarul, doi apărători și trei jucători ofensivi. Partidele se dispută în trei reprize de câte 20 de minute, separate de pauze de 15 minute, schimbările de jucători fiind continue pe parcursul meciului.
Denumirea sportului a generat de-a lungul timpului numeroase controverse. Unii istorici leagă termenul „hochei” de cuvântul englezesc „hooked”, care face trimitere la forma curbată a crosei, în timp ce alții consideră că provine din expresia franceză „le hocquet”, utilizată pentru a descrie bastonul păstorilor. Cert este că jocul nu s-a născut în Anglia. Acolo era practicat un sport numit „bandy”, care se joacă și astăzi în mai multe țări nordice și est-europene, cu echipe de 11 jucători și reguli apropiate de cele ale fotbalului.
Extinderea Imperiului Britanic a facilitat răspândirea „bandy”-ului peste Ocean, în Canada, unde jocul avea să capete o identitate proprie. Un moment decisiv a fost anul 1880, când la Montreal a fost fondată Montreal Association Amateur. Președintele acesteia, R.F. Smith, fost jucător, a inițiat schimbări esențiale: a renunțat la mingea rotundă în favoarea pucului, a stabilit reguli clare și a pus bazele regulamentului modern al hocheiului.
Opt ani mai târziu, clubul din Montreal a organizat un turneu demonstrativ pentru a prezenta noile reguli echipelor canadiene. Întrucât MAA dispunea de doar șapte jucători de valoare, s-a decis ca aceasta să fie formula standard, luând naștere astfel hocheiul canadian. În 1894, echipele din Canada au ajuns în Europa pentru meciuri demonstrative, jucate deja în sistem de șase jucători, într-un context în care pe continent se mai foloseau încă formule de 11 jucători și mingea din cauciuc.
La începutul secolului XX, hocheiul capătă o structură internațională. În 1900, la Paris, este înființată Liga Internațională de Hochei pe Gheață, iar din 1910 se organizează anual Campionatul European. Prima ediție, desfășurată în Elveția, a reunit Anglia, Belgia, Germania și țara gazdă, trofeul revenind selecționatei engleze.
Pe măsură ce sportul se dezvoltă, regulile sunt ajustate pentru a spori dinamica jocului: terenul este împărțit în zone, pasa înainte devine permisă în interiorul aceleiași zone, „bodycheck”-ul este oficializat pentru jucătorii aflați în apărare, iar dimensiunile terenului sunt standardizate.
Începând cu Jocurile Olimpice de la Anvers din 1920, hocheiul intră într-o nouă eră. Selecționatele Canadei și Statelor Unite participă regulat la competițiile europene, iar turneele olimpice devin, simultan, campionate mondiale și europene. Primele ediții sunt dominate de canadieni, însă după cel de-Al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică preia controlul asupra hocheiului mondial.
Între 1956 și 1990, URSS câștigă aproape toate turneele olimpice, singura excepție fiind ediția din 1980. Jocurile de la Lake Placid rămân un reper istoric, când echipa sovietică, considerată invincibilă, este învinsă de o selecționată americană formată exclusiv din studenți. „Miracle on Ice” devine rapid o legendă a sportului și, în 2004, subiect de film.
După destrămarea URSS, la Albertville 1992, aurul olimpic este câștigat de Comunitatea Statelor Independente. Un nou capitol se deschide în 1995, când NHL și CIO ajung la un acord care permite jucătorilor din liga nord-americană să participe la Jocurile Olimpice. Decizia, anunțată oficial pe 2 octombrie, amplifică interesul global pentru hochei.
Debutul jucătorilor NHL are loc la Nagano, în 1998, turneu câștigat de Cehia, după o finală în care a învins Rusia la limită. Canada, deși avea în lot nume legendare precum Wayne Gretzky și Steve Yzerman, ratează podiumul. În 2002, la Salt Lake City, canadienii revin în forță și câștigă aurul în fața Statelor Unite. La Torino, în 2006, Suedia se impune într-o finală nordică în faţa Finlandei, iar la Vancouver, Canada triumfă din nou, grație golului de aur înscris de Sidney Crosby.
Hocheiul feminin intră în programul olimpic în 1998, la Nagano, confirmând dezvoltarea și diversificarea acestui sport la nivel mondial. Şi la ediția Milano Cortina 2026, hocheiul pe gheață va fi prezent atât în competițiile masculine, cât și în cele feminine.
România apare pe scena internațională în 1930, la o competiție desfășurată în Austria. Debutul olimpic are loc în 1964, la Innsbruck, unde tricolorii se clasează pe locul 12 din 16 echipe, obținând victorii contra Austriei, Italiei și Ungariei, cu o echipă din care făcea parte și Ion Țiriac. Rezultate similare sunt obținute la Grenoble, în 1968, iar cea mai bună clasare vine în 1976, locul 7, performanță repetată la Lake Placid, în 1980, ediție memorabilă pentru generația din care au făcut parte Doru Tureanu, Traian Cazacu, Alexandru Hălăucă, Sandor Gall, Ellod Antal, Marian Costea, Dumitru Axinte și Valerian Netedu.
România a participat la patru ediții ale Jocurilor Olimpice de Iarnă – 1964, 1968, 1976 și 1980 – iar Doru Tureanu și Eduard Pană sunt singurii reprezentanți ai hocheiului românesc incluși în IIHF Hall of Fame.
În perioada 6 – 22 februarie 2026, Televiziunea Română transmite, pe posturile sale TVR 1 şi TVR Sport, cea mai importantă competiţie a iernii pentru întreaga planetă: Jocurile Olimpice de Iarnă Milano Cortina 2026.
foto: TVR, arhivă personală Emil Hossu-Longin, Tima Miroshnichenko - pexels.com, olympics.com
