Procesul de formare a noului Executiv a intrat într-o fază de criză profundă, marcată de un conflict deschis între premierul desemnat și conducerea formațiunii politice din care acesta face parte.
La finalul ședinței Biroului Politic Național al Partidului Național Liberal, președintele formațiunii, Ilie Bolojan, a anunțat oficial că liberalii nu îi acordă susținerea lui Adrian Veștea pentru funcția de prim-ministru. În acest context tensionat, conducerea partidului a emis un ultimatum clar, stabilind un termen limită până marți, la ora 10:00, pentru ca acesta să își depună mandatul încredințat de președintele Nicușor Dan.
În ciuda presiunilor interne majore și a lipsei de sprijin din partea propriei conduceri, reacția premierului desemnat a fost una de respingere a solicitării de retragere. Printr-o poziție exprimată public în spațiul virtual, acesta a reafirmat cu fermitate decizia de a nu renunța la mandat, ipoteză pe care o exclusese și la părăsirea anticipată a ședinței de partid, invocând obligații mediatice. Mai mult, viziunea strategică avansată de premierul desemnat vizează constituirea unui cabinet extins, bazat pe o coaliție a tuturor forțelor politice cu orientare pro-europeană, structură care ar urma să includă Uniunea Salvați România, Uniunea Democrată Maghiară din România, Partidul Social Democrat, Partidul Național Liberal și grupul minorităților naționale.
Planul de configurare a unei asemenea majorități se lovește însă de condiții stricte și poziționări divergente în Parlament. Partidul Social Democrat a adoptat o atitudine de așteptare nuanțată, refuzând să respingă de la început nominalizarea făcută de șeful statului. Totuși, social-democrații au amânat o decizie oficială până la prezentarea echipei guvernamentale și a programului de guvernare, impunând totodată o condiție fermă, definită ca o linie roșie: excluderea totală a reprezentanților Uniunii Salvați România din viitorul Executiv. De cealaltă parte, Uniunea Salvați România a respins deja categoric posibilitatea de a vota un cabinet rezultat din ceea ce consideră a fi un act de trădare, în timp ce reprezentanții Uniunii Democrate Maghiare din România preferă să temporizeze situația, așteptând mai întâi hotărârea oficială a liberalilor.
Tabăra opoziției parlamentare reflectă, la rândul ei, o fragmentare evidentă în raport cu această nominalizare. Reprezentanții Alianței pentru Unirea Românilor au anunțat o opoziție totală, refuzând validarea oricărei formule guvernamentale din care nu fac parte și contestând legalitatea întregii proceduri, pe care o consideră o încălcare a Constituției. În contrast cu această poziție rigidă, alte grupuri politice din legislativ, precum Uniți pentru România, PACE și POT, s-au arătat deschise la dialog, condiționând sprijinul de clarificarea măsurilor economice și administrative pe care noul premier și le va asuma. În ciuda acestor contradicții majore și a barierelor ideologice, analizele matematice privind numărul de mandate arată că o majoritate necesară învestirii viitorului Guvern rămâne, din punct de vedere tehnic, realizabilă în Parlament.
