Sistemele de pensii din Europa traversează o perioadă de risc fără precedent, context în care absența unor reforme rapide ar putea genera dezechilibre capabile să declanșeze crize sociale și economice profunde.
Analizele realizate de experții organizației Friends of Europe indică faptul că România și Bulgaria se numără printre cele mai vulnerabile state, fiind primele care ar putea resimți presiunea acestor transformări structurale. Această vulnerabilitate este cauzată de un mecanism demografic simplu, în care un număr tot mai redus de angajați activi trebuie să susțină o populație de pensionari aflată în continuă creștere.
Datele oficiale la nivel european confirmă gravitatea situației, evidențiind faptul că peste 20% din populația Uniunii Europene a depășit deja vârsta de 65 de ani, pondere estimată să atingă 30% până în anul 2050. Deteriorarea raportului dintre contributori și beneficiari este accelerată, trecând de la o medie de patru angajați pentru un pensionar în anii ’90 la un raport actual care, în multe state, a coborât spre valoarea de 2 la 1. În cazul specific al României, prognozele pentru următorul deceniu indică o scădere a acestui indicator sub pragul de 1,5 la 1.
În Europa de Est, problematica este amplificată de fenomenul migrației masive și de scăderea constantă a populației. Pierderea a milioane de persoane active în ultimele trei decenii, corelată cu o natalitate scăzută, creează premisele unei presiuni maxime după anul 2030, când generațiile numeroase născute în deceniile șapte și opt ale secolului trecut vor atinge vârsta de pensionare. Acest fenomen va genera un sistem cu mult mai mulți beneficiari și un număr insuficient de contributori.
Soluțiile identificate la nivel continental variază, însă toate prezintă o sensibilitate politică ridicată. În timp ce statele nordice au optat pentru corelarea vârstei de pensionare cu speranța de viață, alte țări, precum Franța, s-au confruntat cu tensiuni sociale majore în urma deciziei de a crește vârsta de retragere din activitate. Creșterea contribuțiilor reprezintă o altă opțiune, însă economiștii avertizează că această măsură riscă să încetinească dinamica economică și să descurajeze angajările, creând un cerc vicios dificil de gestionat.
Scăderea încrederii populației în viabilitatea sistemului public de pensii reprezintă o consecință directă a acestor instabilități. Se estimează că aproximativ două treimi dintre cetățenii europeni nu dețin economii private suficiente, în timp ce generațiile tinere manifestă un scepticism pronunțat privind sustenabilitatea beneficiilor viitoare. Această tensiune intergenerațională poate deveni un factor de influență politică majoră, alimentând curentele populiste și nemulțumirea socială.
Perspectivele pe termen mediu și lung nu indică un colaps brusc, ci mai degrabă o degradare progresivă a sistemelor de pensii în absența unor măsuri concrete privind stimularea pieței muncii sau încurajarea economisirii private. Pentru statele aflate în poziții vulnerabile, precum România, intervalul următorilor 10-15 ani este considerat decisiv pentru a stabili dacă actualul model de protecție socială poate fi stabilizat sau dacă va degenera într-o criză economică și socială de amploare.
Aflați mai multe detalii pe TVR INFO.
