În fiecare zi, facem curățenie la noi acasă și ducem gunoiul. Întrebarea este unde îl aruncăm și unde se termină Acasă. Deșeurile și reciclarea au coborât din dosarele economice și au devenit realitatea de zi cu zi. Cum facem să nu dispărem sufocați de plastic, pe planeta care ne găzduiește. Terra mai poate fi salvată.

Pentru a-și proteja resursele, oamenii au fost nevoiți să refolosească unelte și materiale. Istoria reciclării începe în 400 î.H., perioadă în care reciclarea sticlei se făcea în estul Mediteranei. Arheologii au observat că în perioadele vitrege, de exemplu foamete, se împuținau rămășițele de sticlă descoperite, ceea ce a condus la ipoteza că obiectele erau reutilizate. În Roma antică, monedele de bronz erau topite și refolosite la statui, iar alte obiecte metalice se transformau în arme și vase.

În Japonia secolului IX, este consemnată reciclarea hârtiei. Tradiția considera că o hârtie veche și refolosită capătă noblețe. Textura unei foi învechite devenea ea însăși un mod de expresie artistică: pe hârtia reciclată, japonezii scriau poezii.

America secolului XVIII consemnează că, în timpul Războiului de Independență, Paul Revere, un argintar și luptător activ în acele vremuri revoluționare, a dus mesaje pe cai ale căror potcoave erau confecționate din metal reciclat. Consumerismul și bunăstarea de după 1945 au determinat în SUA un declin al obiceiului de a recicla, dar anii ‘70 din secolul XX i-au apropiat pe americani de ideea refolosirii.

Ce țară este campioană europeană la reciclare?

Înainte de a numi premianții, să ne amintim că succesul depinde de mai mulți factori: infrastructură, campanii de informare, legislație. Danemarca, Austria, Finlanda, Germania, Suedia își dispută anual primele locuri în clasamentele campionilor la reciclare și, în general, la măsuri de protecție a mediului. O știre TVR din februarie 2024 arăta: Austria, Danemarca şi Germania au avut în 2022 cele mai mari cantităţi de deşeuri reciclate pe cap de locuitor din UE. La polul opus sunt România, Malta şi Grecia.

În Suedia, sistemul de garanție a fost adoptat în 1981 (Legea privind reciclarea containerelor de băuturi din aluminiu). În 2014, erau recuperate 88,5% dintre dozele de metal și ambalaje PET. În Germania, sistemul de garanție a fost introdus din 2003 și în anul 2014 reprimea 97% din ambalaje. În Danemarca, același sistem a fost implementat în 2002; în 2014 reprimea 89% din ambalaje. În Lituania, sistemul funcționează din 2016, când s-au reprimit 74% din ambalaje, și sunt vizate 90% până în 2025. Danemarca, Lituania și Olanda au o rată de reciclare de 60% - 80%, ceea ce reflectă eficiența sistemului de garanție. Marea Britanie reciclează 50% din materialele de sticlă, în timp ce în Finlanda se ajunge la peste 90%.

(w882) PET la aut

Credit foto: M-Production, Shutterstock

Cine sunt cei care reciclează?

Oamenii pot avea motive diverse, în funcție venituri și valori în care cred. Cum la noi sistemul a revenit - sau a devenit popular - abia de câteva luni, după o pauză de aproape 40 de ani, imaginea este departe de a fi clară. Dar se pot distinge:

Ecologiștii: cei preocupați de protecția mediului, oameni care vor să reducă amprenta de carbon a lor și a familiilor lor;

Cei motivați financiar de garanție: persoanele care au nevoie de completarea veniturilor; oamenii care au păstrat obiceiul de a valorifica deșeuri (cunoscutul strigăt din cartiere Sticle goale! Fier vechi!);

Educatorii: părinții care vor să le dea copiilor o educație orientată către un mediu curat, către economisire și valoarea muncii; profesorii care prin natura meseriei au de transmis norme ecologice și obiceiuri sănătoase;

Politicoșii: oamenii nici foarte interesați de subiect, dar nici prost crescuți, cei care reciclează pentru că văd aparate sau containere; cei care nu vor să lase gunoi într-un spațiu străin - alt oraș, altă țară.

De fapt, la ce ajută?

Reciclarea unei doze de aluminiu înseamnă alimentarea pentru trei ore a unui televizor. Reciclarea unei sticle alimentează un laptop o jumătate de oră și reciclarea unui PET asigură energie pentru un bec timp de cca trei ore. Se consumă cu 70% mai puțină energie când se produce hârtie reciclată, din maculatură, decât hârtie nouă. O tonă de hârtie se face din 24 de copaci.

Formulări matematice se foloseau și în România anilor ‘80, după cum o dovedesc reportajele din arhiva TVR, refolosite și ele în seria Adevăruri despre trecut. Amuzant sau nu, putem auzi vocea unei eleve: Doar 4 sticle sau 4 borcane echivalează în privința economiei de energie cu un metru cub de gaze naturale. O singură tonă de maculatură salvează de la tăiere doi-trei brazi falnici în vârstă de 80 de ani.

„Sticla de șampanie ajungea la 3 lei,

era cel mai scump ambalaj”.

Mărturii consemnate în „Adevăruri despre trecut"

(mai 2018, TVR1)

Cei 3 R: Recuperare, recondiţionare, refolosire era un slogan pe care în anii ‘80 îl găseai în școli, în magazine. În anul 1980, pentru colectarea sticlei și a hârtiei de la populație, Consiliul de Stat a dat un decret - titlul oficial era Decret privind recuperarea și valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea și circulația ambalajelor. Momentul apariției acestui act coincide cu o reducere substanțială a importurilor de materii prime din Occident și cu începutul plății datoriei externe a României.

În familia mea, trei surori fiind, trebuia să ducă fiecare o cotă de sticle și borcane sau hârtie și în condițiile astea mamei îi era destul de greu…Uneori luam sticle în virtutea obișnuinței la școală, dar le predam la niște centre și primeam în schimb contravaloarea și ne făceam un bănuț de buzunar suplimentar. (Elena)

Aproape niciodată sticlele și borcanele nu se aruncau la gunoi, decât în cazurile în care erau ciobite, pentru că nu puteau fi predate. Toți vecinii își strângeau sticlele și borcanele și era la nici 50 de metri de casă, deci foarte convenabil, un centru unde toată lumea se ducea… Erau borcane care plecau de la 50 de bani, 80 de bani, 1 leu și ajungeau până la 2 lei. Sticla de șampanie ajungea la 3 lei, era cel mai scump ambalaj, dar nici șampanie nu se consuma în mod curent în acea perioadă. Era și o întrebare celebră: Aveți sticlă la schimb? (Constantin)

De la teorie la practică, un sfert de secol

Intenții bune au existat în legislația noastră încă 2000 și de atunci în acte emise în 2011, 2018 și 2021: returnarea să fie facilă pentru consumator, sistemul să fie coerent la nivel național, cu o rețea amplă de aparate automate și centre specializate, astfel încât materialele să poată fi recuperate în cantitate cât mai mare, mediul să fie curățat și protejat: administrația centrală considera, la momentul adoptării HG nr. 1074/2021 că actualul sistem de garanție-returnare nu asigură procentajul național de valorificare, care este de 60%.

Expunerile de motive ale legislatorului, de-a lungul timpului, nu consemnează, nu-și propun ori nu au putut evalua impactul social de amploarea celui pe care îl vedem de o vreme, mai ales în orașe. Unele texte de lege vizează neutru o îmbunătățire a sănătății populației, altele accentuează aspectele de mediu.

Era martie 2020 și ne pregăteam pentru o altă lume. Și exact atunci, după un demers de aproape doi ani, Academia de Studii Economice din București a pus la dispoziția Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor primul studiu românesc privind oportunitatea implementării sistemului de garanție-depozit pentru ambalajele returnabile - Studiu privind evaluarea Sistemului de Garanție, componentă a sistemului de gestionare a deșeurilor în România (ASE, Economie Circulară, 2020).

Pentru a afla impactul social al acestui sistem, echipa de cercetare făcuse un studiu în martie 2019. La întrebarea Ce v-ar determina să returnați ambalajul? 2% dintre studenții chestionați au răspuns că nu ar returna deloc, 60% au spus că returnează pentru a proteja mediul și 38% ar returna pentru bani, pentru câștigul din recuperarea garanției.

(w882) Saci gunoi

Credit foto: BalkansCat, Shutterstock

Vocea Poporului

Ce spun oamenii când văd automatele pentru ambalaje

Nu e doar valul ecologist, l-am înțeles, că noi de ani buni separăm acasă gunoaie, sticle la sticle... Tendința asta cu colectarea face acum un bine la care nu se gândeau ăștia că ajung. (Mirela)

Ce a ieșit din Bucureștiul nostru de când cu banii pe sticle și PET-uri este de o tristețe care vorbește pe mai multe tonuri. Este o lume pe care o vedeam doar în Gara de Nord prin ’90-‘94. Și o mai văd uneori - și nu la toate bisericile, ci pe la marginea orașului, pe unde încep mănăstirile - pe trepte, după slujbă, la sărbători și la pomeniri. Ce văd lângă cutiile astea de recuperare îmi taie respirația. (Gina)

De ce reciclez? În cazul meu, întrebarea e de când reciclez, anul e 2007, când am început să devin foarte conștientă de impactul meu asupra naturii/lumii. Atunci am început să selectez deșeurile, să refolosesc tot ce se poate refolosi, să încerc să nu fac risipă, mai ales alimentară, și să duc la reciclat diverse tipuri de deșeuri. Totul pe un val de entuziasm al activiștilor de mediu care chiar au crezut că intrarea în UE va aduce o schimbare de mentalitate. Automatele de reciclat… sunt o mare tâmpenie, pentru că rezultatul e presiune pe consumator, cheltuială inutilă și zero educație de mediu, zero conștientizare. Mai bine găseau o metodă să ne încurajeze real să selectam deșeurile produse în fiecare casă și să le putem recicla cu adevărat. (Oana)

Reciclez pentru a împiedica deșeurile să ajungă în natură. Prin reciclare, deșeurile nu doar că nu mai ajung la gropile de gunoi, ci și împiedică poluarea pădurilor, a râurilor… Iar actualele automate cred că sunt uşor de folosit și sper să aibă un impact pozitiv asupra mediului. (Ana)

Raul Pop, specialist în gestionarea deşeurilor (consultant şi activist de mediu, specializat în gestionarea deşeurilor) a spus în februarie 2024 la TVR Info: La reciclare, e clar că nu colectăm suficient. Avem sistemul de garanție-returnare care abia a început, încă nu produce suficient material care să meargă la reciclare, iar colectarea separată de la domiciliu, cea pe care o știm noi în oraș făcută de primărie și de firme de salubritate, nu funcționează suficient de bine. Concret, oamenii aruncă deșeuri amestecate, multe dintre ele pleacă direct la groapa de gunoi.

Ce este SGR, ce este RetuRO și de ce știm de ele?

Din 30 noiembrie 2023, Sistemului de Garanție-Returnare, SGR, unic la nivel național, este obligatoriu pentru producători și comercianți. Înființarea administratorului RetuRO își propune coerența funcționării la nivel național a SGR. RetuRO este compania creată de un consorțiu format din trei acționari privați și un acționar public. Are ca misiune să implementeze cel mai mare proiect de economie circulară de la noi - SGR. Conform estimărilor din studiul ASE din 2020, sistemul de garanție poate recicla anual cca 100 000 tone de PET, 11 700 tone ambalaj din aluminiu și 460 000 tone ambalaj sticlă. La 5 august 2024, RetuRO a anunțat că au fost returnate 1 miliard de ambalaje - PET-uri, sticle și doze de aluminiu - în cele opt luni de funcționare a sistemului.

Plângeri există și fac parte din durerile prefacerii prin care trecem: cozi la automate, timpi mari de așteptare, aparate nefuncționale, distanță mare între locuință și automate, unii oameni sugerează să fie amplasate și lângă tomberoane.

Plasticul se descompune cel mai devreme în 20 de ani, dar poate ajunge la descompunere și în 500 de ani.

Vestea proastă e că nu dispare niciodată de tot, doar devine tot mai mic. Această frază potrivită pentru dezbateri și la ora de chimie, și la ora de filosofie, despre nemurirea plasticului care sufocă Pământul, poate îți va reveni în minte data viitoare când vei duce gunoiul.

(w882) Planeta pa