Este o încercare colectivă de a evada din prezent? Pentru mulți, 2016 reprezintă ultimul an al inocenței digitale. Oamenii prezenți în online par obsedați de comparația dintre cei doi ani. Să aflăm de ce.
Ianuarie 2026 a adus această mișcare, pentru că, La an nou, comunitate nouă, energie nouă: Expresia „2026 is the new 2016” (2026 este noul 2016) a devenit virală pe TikTok și Instagram, adică, în termenii zilelor noastre, a devenit un fenomen cultural. Este vorba, întâi de toate, de exprimarea nostalgiei pentru ce s-a întâmplat în urmă cu exact un deceniu.
Comparația dintre 2026 și 2016 exprimă nevoia de a ne simți din nou conectați la o realitate pe care o putem înțelege. Anul 2016 a fost așezat pe un piedestal al stabilității. A fost anul în care cultura pop a explodat prin Pokémon GO, vara părea nesfârșită, iar termenul „distanțare socială” nu exista în vocabularul nostru.
Mulți utilizatori de la final de generație Y sau Millenials (născuți în perioada 1981–1994) au trăit în 2016 un an decisiv economic - cu final de studii și implicare profesională, dar când viața părea mult mai simplă (anii tinereții!)
Tendința a pornit la sfârșitul anului 2025, ca o reacție la internetul dominat de AI, cu bunele și relele aferente. Vibe-ul online a fost întreținut prin imagini cu filtrul dog/ câine, poze editate - stilul saturated - și, mai ales amintiri cu Pokémon Go.
Mișcarea a fost supranumită de unii utilizatori „Great Meme Reset”, un fel de efort de grup de a readuce autenticitatea și umorul de acum zece ani. S-au recreat provocări precum Mannequin Challenge sau Bottle Flip. Mai constatăm cum se vrea, din nou, ca postările din social media să fie un jurnal personal, nu o vitrină de PR. Asistăm, probabil, la o încercare colectivă de a evada prin oglinda retrovizoare în anul 2016.
Putem numi acest demers un refugiu emoțional, pentru că, la acest început de an, lumea se confruntă cu tehnologii care schimbă totul, cu haos politic și economic, cu incertitudine în general, iar întoarcerea în trecutul de aur, fie el și de acum zece ani, pare a avea calitățile unei ancorări. 2016 este, văzut retrospectiv, ca „ultimul an normal” înainte de pandemie, de explozia TikTok și de diviziunile acute de pe mai multe planuri.
Ce însemna, de fapt, Pokémon?
Pentru mulți, acel an 2016 reprezintă „ultimul an al inocenței digitale”. Era perioada în care oamenii ieșeau în parcuri să vâneze personajele din Pokémon Go, o experiență care a unit grupuri în spațiul fizic. În 2016, Pokémon a fost un adevărat fenomen cultural, în principal datorită lansării Pokémon Go, care a scos milioane de oameni din casă.
Avea și componenta de nostalgie după copilărie, dar această noțiune ludică oferea un adevărat laborator de experimente, deghizat în „teren de joacă”, util cercetătorilor în Inteligență Artificială.
Pokémon Go a fost, de fapt, un proces masiv de colectare de date. AI-ul a fost folosit pentru a înțelege fluxurile de oameni din mediul urban. Jocul a ajutat la antrenarea algoritmilor de realitate augmentată (AR) pentru a recunoaște planurile orizontale (solul) și modul în care obiectele virtuale interacționează cu lumea fizică. Jocurile Pokémon clasice (precum cele de pe Game Boy sau Nintendo DS) sunt instrumente folositoare - sau folosite! - pentru antrenarea agenților de AI (precum cei dezvoltați de OpenAI sau DeepMind). Pokémon a fost folosit ca set de date pentru primele modele de tip GAN (Generative Adversarial Networks).
Cercetătorii au hrănit AI-ul cu mii de imagini de Pokémon existenți pentru a vedea dacă acesta poate genera Fakemon (Pokémon falși) care să pară autentici. Descrierile din Pokédex au fost folosite pentru a antrena modele de limbaj să genereze texte despre subiecte fantastice.
Există proiecte pe platforme precum GitHub unde AI-ul a învățat să joace Pokémon Red de la zero, reușind să navigheze prin orașe și să câștige insigne fără nicio instrucțiune prealabilă, doar prin încercare și eroare/ trial and error/.
Tot 2016 a fost anul hiturilor „Closer” (the Chainsmokers) sau „Starboy” (the Weeknd), când feed-urile de Instagram erau pline de poze suprasaturate și filtre Snapchat cu coroane de flori. 2016 a fost un an care a avut din plin propriile conflicte, dar care, privit prin prisma deceniului scurs, pare simplu, previzibil și, mai ales, mai uman.
Să remarcăm, însă, ironia: am ajuns să folosim AI-ul de astăzi pentru a recrea estetica „stângace”, simplă, a anului 2016. Tinerii care în această perioadă plonjează în online și îl descoperă în joacă parcă resping perfecțiunea șlefuită de AI și preferă „haosul controlat” de acum zece ani. Este o revoltă tăcută împotriva unei lumi în care granița dintre real și fals a devenit aproape invizibilă, greu de depistat.
Reconectarea fizică
Dacă 2016 poate fi numit anul naivității digitale, 2026 este unul al reconectării fizice. Tindem spre un nou punct de echilibru. În 2016, eram obsedați de ecrane. În 2026, Inteligența Artificială se infiltrează peste tot, făcându-se utilă, eliberându-ne timpul pentru interacțiuni umane reale.
Multe țări reglementează ori cel puțin iau în discuție serios majoratul digital, pentru limitarea accesului minorilor pe platformele online, adică tot o traducere în plan fizic, familial, a conexiunilor copiilor, dorite mai mult tactile și calde decât cu un ecran rece și deja nociv. În 2026, normalitatea a ajuns să fie văzută ca un privilegiu. Birourile s-au transformat din nou în spații de socializare, iar călătoriile au devenit pelerinaje de regăsire.
Unii spun și scriu chiar că, în 2026, ciclul istoriei s-a închis. Am trecut prin „marea pauză”, prin adaptarea forțată, iar acum am aterizat într-un prezent care seamănă izbitor cu acea vară de aur a lui 2016. Dar acum avem și o notă de subsol esențială: știm cât de mult valorează. Totul și fiecare clipă.
Unde e Omul? Unde sunt Oamenii?
Să mergem și mai departe. La explorarea spațială. Aici constatăm, poate, cea mai spectaculoasă diferență: în 2016, vorbeam despre Marte ca despre un vis îndepărtat. SpaceX abia începea să aterizeze constant rachete Falcon 9, iar ideea de turism spațial le era rezervată miliardarilor și era în stadiu de proiect. În 2026, spațiul a devenit un loc dintr-o economie activă.
Avem baze funcționale (sau în curs de finalizare) pe Lună prin programul Artemis, iar zborurile comerciale suborbitale sunt o rutină. Artemis II va scrie o nouă pagină de istorie în luna martie 2026 - Misiunea Artemis II, prima călătorie cu echipaj uman în jurul Lunii, după mai bine de 50 de ani. Dacă 2016 a fost anul în care am început să privim din nou spre stele, 2026 este anul în care am început să trimitem acolo „oameni obișnuiți”, nu doar astronauți bine antrenați.
Astăzi, termenul „doomscrolling” face parte din vocabularul curent, descriind un internet asediat de știri catastrofale și de războaie culturale. Mai mult, utilizatorii sunt bombardați cu „AI slop” (conținut rezidual generat de AI) și deepfake-uri aproape imposibil de detectat.
În ceea ce privește internetul și conectivitatea, în 2016 revoluția 4G atingea punctul maxim. Internetul era rapid, dar depindea de semnalul mobil și de routerele Wi-Fi. „Internet of Things” (IoT) era mai mult o promisiune decât o realitate funcțională. Astăzi, trăim într-o eră a 6G și a internetului prin satelit. Conectivitatea a devenit ca aerul, un bun de la sine înțeles pentru o viață normală. Conceptul de „nomad digital” din 2016 este astăzi realitatea standard pentru majoritatea forței de muncă.
Cât despre telefonie, în urmă cu zece ani, iPhone 7 și Samsung Galaxy S7 erau culmea designului – ecrane plate, margini de aluminiu, obiecte pe care le țineam obsesiv în mână. Ecranul nu mai este o barieră fizică între noi și lume, funcționează ca un strat digital suprapus realității - folosim hărți să ajungem unde ne dorim, traducem conversații în timp real și din limbi străine pe care nu le știm, ecranul este un alter ego.
Trendul „2026 is the new 2016” include, în mod evident, manifestările din modă sau filtrele foto. Dar poate fi văzut și ca un strigăt de ajutor al unei/ unor generații în căutarea unui internet care abia începea să se erodeze, care mai avea sinceritate, un strop de autenticitate umană.
Titlul articolului a fost inspirat de filosofia germană: „Două lucruri umplu sufletul de o admirație și o venerație mereu crescândă și nouă, în măsura în care reflecția și le întipărește și se atașează de ele: cerul înstelat deasupra mea și legea morală din mine“. (Immanuel Kant)
