Implicarea în Pogromul de la Iași, „vânarea” cetățenilor evrei barasabeni, cei mai mulți femei și copii, ce au sfârșit uciși sumar sau deportați, cuvântările propagandistice încărcate de antisemitism ale unui preot legionar faimos în epocă sunt câteva dintre urmele dureroase lăsate în arhive, în 1941, de Regimentul 89 Infanterie, unde a luptat și veteranul decorat de președintele Nicușor Dan, cu ocazia Zilei Naționale a României.
„Pentru un cetățean al României de astăzi, care află că președintele decorează un veteran de război, e această componentă simbolică extrem de importantă, un tip de apreciere pozitivă pe care statul român o oferă unui veteran pentru contribuția sa în cadrul acestui regiment și pentru activitatea sa în cadrul regimentului. E important să punem lucrurile în lumina asta. (...)
Cu ce ar trebui să rămână o persoană după ce citește aceste documente? Eu zic că ar trebui să rămână cu un tip de reflecție personală asupra felului în care ne raportăm la trecut și la ce recuperăm din trecut, din istoria națională și din istoria locală. Și să fim atenți, atunci când e cazul, ce recuperăm. Cum am spus, nu tot ce s-a întâmplat în spațiul pe care noi îl locuim merită venerat, comemorat, aplaudat - și Holocaustul din România e un astfel de episod”, arată cercetătorul Marius Cazan, de la Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, într-un interviu acordat tvr.ro.
Dr. Marius Cazan este istoricul care a descoperit în arhive cu ce s-a ocupat Regimentul 89 Infanterie în 1941, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial: violență și crime contra populației evreiești. În 11 decembrie, Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România a publicat mai multe documente care arată că acest regiment a fost implicat în săvârșirea de crime și abuzuri împotriva evreilor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Documentele se găsesc în copie în arhiva Institutului „Elie Wiesel”, iar originalele, în arhivele Ministerului Apărării Naționale. Le puteți consulta scanate și în galeria atașată acestui articol.
Reamintim că tvr.ro a cerut încă de acum o săptămână puncte de vedere din partea Administrației Prezidențiale și Ministerului Apărării privind activitatea acestui regiment 89, din care a făcut parte și veteranul Ion Vasile Banu, recent decorat și lăudat de președintele Nicușor Dan. Vom publica aceste puncte de vedere când le vom primi.
Imagine de la conferința de presă organizată de Institutul „Wiesel”: Cercetătorul Marius Cazan, alături de directorul Alexandru Florian și cercetătoarea Ana Bărbulescu, precum și prof. Daniel Buti, de la Social Monitor, care a prezentat un sondaj despre antisemitismul în creștere din societatea românească. Foto: Facebook Institutul „Elie Wiesel”
Nu tot ce s-a întâmplat în spațiul pe care îl locuim merită venerat. Holocaustul din România e un astfel de episod
TVR.RO: Care sunt ideile cu care ar trebui să rămână în minte un om obișnuit după ce citește toate documentele despre activitatea Regimentului 89, în care a luptat și veteranul decorat de președintele Nicușor Dan?
Marius Cazan: Demersul meu e unul strict de cercetare istorică. Mi se pare că, în acest moment, din cauza dezbaterii publice iscate de decorarea veteranului de război, era nevoie de puțin mai multă lumină asupra acestei unități a Armatei Române, care a luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial pe frontul de est, în 1941, în luptele care au dus la eliberarea Basarabiei, mai apoi în partea de vest a Ucrainei, ceea ce se cunoaște a fi Transnistria, pentru că această eliberare coincide cu domeniul de activitate al Institutului „Wiesel” - și anume studierea Holocaustului din România - și atunci când te uiți la activitatea Armatei Române, în ansamblu, și germane pe aceste teritorii trebuie să fii atent, prudent și în acest segment al activității, și anume felul în care armata, poliția, jandarmeria prezente în vara anului 1941 în aceste teritorii interacționează, relaționează cu populația civilă și ne interesează în primul rând tipul de relație pe care o au unitățile militare cu civilii.
Și asta am făcut: am căutat și am găsit documente care vorbesc despre interacțiunea, despre contactul pe care unitățile care sunt parte componentă a Regimentului 89 Infanterie îl au cu civilii evrei. De ce e important asta? Pentru că, pentru actualitate, așa cum ați întrebat, un cetățean al României de astăzi, care află că președintele României decorează un veteran de război, e această componentă simbolică extrem de importantă, un tip de apreciere pozitivă pe care statul român o oferă unui veteran pentru contribuția sa în cadrul acestui regiment și pentru activitatea sa în cadrul regimentului. E important să punem lucrurile în lumina asta.
Cu ce ar trebui să rămână o persoană după ce citește aceste documente? Eu zic că ar trebui să rămână cu un tip de reflecție personală asupra felului în care ne raportăm la trecut și la ce recuperăm din trecut, din istoria națională și din istoria locală. Și să fim atenți, atunci când e cazul, ce recuperăm. Cum am spus, nu tot ce s-a întâmplat în spațiul pe care noi îl locuim merită venerat, aplaudat - și Holocaustul din România e un astfel de episod. Cred că asta este ideea generală, dincolo de lucrurile mai concrete pe care le-am prezentat noi ieri.
TVR. RO: O parte a documentelor pe care le-ați prezentat ne arată, practic, că, după ce s-a decretat mobilizarea, Regimentul 89 a trecut prin Iași și a fost implicat în Pogromul de la Iași. E corect?
Marius Cazan: Cred că da, e corect să spunem că unități ale Regimentului 89 sunt implicate în Pogromul de la Iași. Nu sunt foarte multe detalii; din documentele elaborate chiar de regiment, știm că în timp ce unul dintre batalioanele Regimentului traversează Iașiul - asta e varianta asumată de regiment - se deschide focul asupra soldaților, iar riposta este una îndreptată împotriva celor care sunt denumiți în documentele găsite de noi „comuniști evrei” sau „ji**ni comuniști”. Aici trebuie făcută o nuanță care, după părerea mea, e foarte importantă și anume că marea majoritate a surselor despre Pogromul de la Iași recuperează acest episod al seriei de 28 iunie 1941, în care este o atmosferă de panică generalizată ca urmare a unui alarmei aeriene care se întâmplă în oraș.
După această alarmă aeriană, încep să se audă în tot orașul focuri de armă și acesta este contextul în care se întâmplă și acest episod. Ceea ce e important de reținut este că nu au fost găsiți indivizi, fie ei evrei sau neevrei, n-au fost identificați cei care trăgeau focuri de armă asupra armatelor, asupra trupelor române sau germane. Și ieri (joi, vineri a avut loc interviul, n.r.) am și prezentat un astfel de document - un raport pe care îl face prefectul județului Iași, Dumitru Captaru, chiar a doua zi după, în 29 iunie 1941, și în raportul acesta se spune foarte clar că nu au fost identificați cei care trag și că din informațiile pe care le avea prefectul era un tip de haos creat intenționat, îndreptat cumva împotriva populației evreiești, care este privită ca responsabilă pentru această situație.
Felul în care acest episod apare în documentele narative, istorice, ale Regimentului 89 arată un tip de mentalitate pe care cel puțin comandanții regimentului îl au - maniera foarte evidentă și populară în epocă de a echivala tot ce înseamnă comunismul cu evreitatea și de a se comporta într-o manieră criminală împotriva populației evreiești. Dacă citești expresiile folosite în documentele respective, pare că e un ziar de extremă dreapta din anii ‘30.
E un tip de atmosferă și de mentalitate în rândul - cel puțin - a conducerii regimentului, propice acțiunilor genocidare care urmau să se întâmple
TVR.RO: Chiar voiam să vorbim despre limbajul acesta, pentru că – înțeleg că antisemitismul era politică de stat – dar să vorbești într-un document oficial folosind cuvântul „jid**n” …
Marius Cazan: Acest tip de violență verbală într-un document de acest fel, jurnal de operații - care e adesea extrem de tehnic, în care sunt menționate ordine, sunt menționate mișcările diverselor unități într-o zi, într-un moment anume, eventual dacă e vorba de luptă, sunt menționate confruntările cu armata adverse - e extrem de neașteptat felul în care, în primul rând, este relatat acest episod. Încă o chestiune care m-a cutremurat, dacă pot să folosesc acest termen, atunci când am citit prima dată jurnalul de operații al Regimentului 89: Jurnalul de operații este la fel ca registrul istoric, un document care se creează după ce s-a încheiat campania, deci cumva reia fapte petrecute deja.
La finalul acestui episod, după încheierea campaniei, cel care elaborează acest text știe deja ce s-a întâmplat în Basarabia și Bucovina și inclusiv în Transnistria, spune în felul următor: „Aceste elemente eterogene tolerate în sânul populației românești și-au dat pe față adevăratele sentimente” - și acum mi se pare că e important – „dar vremea ispășirii totale a tuturor insultelor și uneltirilor jidovești nu este departe”. Practic, prin expresia asta, după părerea mea, se anunță ceea ce urma să se întâmple în Basarabia, ceea ce s-a întâmplat deja. Dar, de fapt, dacă ținem cont că documentul e scris după campanie, e cutremurător și, în același timp, e și o formă de a te învinovăți.
E un tip de atmosferă și de mentalitate în rândul - cel puțin - a conducerii regimentului, propice acțiunilor genocidare care urmau să se întâmple. Asta ne dăm seama încă din primele zile ale războiului și din momentul în care regimentul trece prin Iași în timpul Pogromului.
Am mai găsit încă un document care indică mentalitatea - e important să nu generalizăm, că nu avem situația că toți membrii acestui regiment sunt tributari acestui tip de mentalitate, dar sunt indicii că în rândul celor care compun regimentul există această mentalitate - mă refer la un document care însoțește un raport al medicului Regimentului 89, care în 30 iunie se găsea în Iași, și care se simte revoltat de un episod pe care îl vede, și anume momentul în care un polițist din Iași dezarmează un soldat care, la rândul lui, escorta, probabil un grup de evrei către Chestura din Iași. Suntem deja în 30 iunie, deja plecaseră trenurile morții. Nu e ceva direct incriminatoriu pentru respectivul medic, arată mai curând care este mentalitatea acestor oameni. Acestea sunt documentele pe care le-am găsit deocamdată.
Despre implicarea Regimentului 89 în Pogromul de la Iași – nu e una dintre unitățile care să fi fost cantonate în Iași în zilele pogromului, cum se întâmplă cu Regimentul 13 Dorobanți.
Extras din Jurnalul de operații al R.89 Infanterie (Div. 13 Infanterie) - AMNR - fond 1088 - Regimentul 89 Infanterie, ds. 2 / Institutul „Elie Wiesel”
TVR.RO: Practic, doar „au dat o mână de ajutor”, fiind în tranzit.
Marius Cazan: Da, exact. În același timp, nu știm intensitatea „acestei mâini de ajutor” pe care au dat-o, pentru că e foarte greu să recuperezi acest tip de informație din documente ale regimentului, pentru că adesea se folosesc eufemisme pentru astfel de episoade și, în cele mai multe situații, ele nu sunt păstrate în documente emise de autori. Foarte rare sunt situațiile din care poți să recuperezi astfel de episoade din documente militare, mai curând din alte tipuri de documente reușești să identifici o implicare a militarilor în diverse episoade de masacru, crime.
Prizonierii evrei din Basarabia fie erau executați sumar, fie erau deportați și mureau ulterior
TVR.RO: Ați publicat și documente care arată cum, apoi, acest regiment a trecut Prutul în Basarabia, și ați prezentat două rânduri de documente cu liste cu cetățeni evrei pe care ei îi rețin. Ce se întâmplă cu acești oameni prinși? Adică, ce s-ar fi putut întâmpla cel mai probabil?
Marius Cazan: Ne uităm la practica altor unități ale Armatei Române sau ale Jandarmeriei în Basarabia, modul de operare ar putea să fie similar. Urmele pe care le-am descoperit cu privire la interacțiunea pe care unități ale Regimentului 89 au avut-o cu evrei din Basarabia - două intrări din registrul cu prizonieri arestați, care ajung la Divizie 13 Infanterie, care este unitatea superioară Regimentului 89 și, în data de 10 iulie 1941 vedem că Regimentul 89 trimite la divizie aproximativ 100 de persoane arestate și, dacă ne uităm pe detalii - pe numele, pe caracteristicile din acest registru - vedem că majoritatea celor 100 de persoane sunt femei și copii din diverse localități, din zona Bălți-Soroca, acolo unde se găsea regimentul în zilele respective, majoritatea poartă nume specific evreiești. Alt element cu privire la identitatea lor nu găsim în această listă din 10 iulie. În schimb, în lista din 13 iulie, cu cei arestați de Regimentul 89 și trimiși la divizie vedem că există și o mențiune exactă asupra identității lor: motivul pentru care ei sunt arestați pentru că sunt „suspecți evrei”. Și majoritatea celor arestați în 13 iulie sunt femei și copii.
M-ați întrebat ce se întâmplă cu oamenii aceștia. Putem doar să speculăm pe baza informațiilor și cunoștințelor pe care avem față de alte situații mai bine documentate: cel mai adesea, evreii care sunt arestați de către unități ale armatei sau jandarmeriei în Basarabia au ajuns să fie închiși în lagăre de tranzit, care în lunile următoare sunt evacuate, apoi sunt deportați în Transnistria. De asemenea, nu este exclusă nici această posibilitate - pentru că din nou avem alte situații care documentează tipul acesta de practică - să fie executați sumar la margine de localitate sau în diverse locuri, acolo unde se se găsesc companii de poliție, ale diverselor unități militare care acționează în primele luni ale războiului. Acestea sunt posibilitățile, bazându-ne pe practica din alte cazuri mai bine documentate.
TVR.RO: Deci putem spune că probabil cei mai mulți dintre acești oameni au murit.
Marius Cazan: Au murit fie în deportare, fie în Basarabia în perioada următoare. Dacă ne uităm pe cifrele mari, vedem că rata de supraviețuire a evreilor basarabeni este destul de scăzută pentru întreaga perioadă - 1941-1944 - cât a durat Holocaustul din România.
Preotul Valeriu Beleuță, implicat în rebeliunea legionară, confesorul Regimentului 89
TVR.RO: Voiam să vorbim și despre acea dare de seamă a preotului Valeriu Beleuță. Se menționa în acel document că „poporul rusesc care este unealtă oarbă în mâinile progeniturilor lui Iuda trădătorul, care uneltea distrugerea familiei, proprietății și statului creștin și național” și continuă – cum vi se pare dumneavoastră acest tip de discurs? Faptul că preoți legionari erau folosiți pentru îndoctrinarea periodică a militarilor că sunt într-un „război sfânt” împotriva evreilor?
Marius Cazan: Mi se pare că e extrem de important documentul acesta pentru a înțelege mentalitatea și tipul de mesaj ideologic și motivațional care se întâmplă în cadrul – să nu generalizăm – în cadrul Armatei, dar să spunem în cadrul Regimentului 89. Această retorică nu o întâlnești, de exemplu, în publicații dedicate unităților militare în 1940 sau 1941 sau o întâlnești ca fiind una excepțională, nu face parte din rutina încărcării ideologice în presa militară a epocii, în schimb, vedem că există în realitate extrem de vizibil în viața regimentului acest tip de atmosferă, în cazul nostru, capacitată de către confesor, de către preot, iar personajul în sine, din nou, e important de reținut, pentru că Valeriu Beleuță nu era un necunoscut, un simplu preot de țară.
E un personaj foarte activ în Mișcarea Legionară în zona județelor Sibiu - Brașov în perioada interbelică, în a doua jumătate a anilor ‘30, este un personaj care, în timpul statului național legionar, este foarte vizibil, ajunge chiar să aibă o implicare, un tip de complicitate: sunt informații care atestă că preotul Beleuță este luat de către Arsenie Papacioc, la vremea respectivă primar în Zărnești, cu intenția de a merge la Brașov, pentru a susține mișcarea de rebeliune. Nu ajung să facă cine știe ce acolo. Este reținut de către regimul Antonescu după rebeliune, dar, în varianta regimului Antonescu de a recupera bună parte din Mișcarea Legionară, este trimis pe front ca preot militar.
La începutul lunii iunie 1941, se alătură Regimentului 89 și îl găsim în octombrie 1941 cu o astfel de retorică, fiind o dovadă destul de puternică a tipului de implicare și de contribuție pe care o are Valeriu Beleuță la genocidul care se întâmplă împotriva populației evreiești în vara lui 1941.
Nu știm dacă vom mai găsi astfel de documente care să susțină tipul acesta de retorică, dar mie mi se pare că e extrem de puternic și-ți arată cât de importante sunt cuvintele, cât de importantă e atmosfera asta încărcată de ură care s-a construit de-a lungul anilor ‘30 și care sunt consecințele acestei atmosfere, într-o manieră cât se poate de directă.
Fragment din darea de seamă a preotului legionar Valeriu Beleuță, trimisă Diviziei 13 Infanterie, 10 octombrie 1941. Sursă: AMNR - fond Regimentul 89 Infanterie, ds. 273/ Institutul „Elie Wiesel”
TVR.RO: Pentru că s-a tot discutat în spațiul public, în arhivele pe care le-ați consultat dumneavoastră, ați găsit vreo urmă a implicării acestui regiment și în Masacrul de la Odesa?
Marius Cazan: E foarte puțin probabil să existe astfel de urme și vă pot spune de ce: Regimentul 89 luptă la asediul Odesei. Din jurnalul de operații, reiese că nu există unități ale regimentului care să ajungă în oraș imediat după părăsirea orașului de către sovietici și, la foarte scurt timp, cred că în 20 sau 21 octombrie, regimentul primește ordine de de a părăsi zona. Inițial e cantonat undeva la 25-30 kilometri de Odesa și, mai apoi, primește ordin să plece către țară, către garnizoana de pace. Masacrul are loc în 22 octombrie la Odesa. E foarte puțin probabil ca trupe ale regimentele 89 să fi fost implicate în masacru, pentru că traseul lor devenise deja altul și erau la o oarecare distanță de oraș, așa că aș fi mai curând îndreptat să cred că nu este implicat în masacru.
TVR.RO: Intenționați să continuați cercetarea, vreți să vedeți dacă mai găsiți altceva legat de acest regiment în arhivă?
Marius Cazan: Aș spune că există un oarecare potențial de aprofundare a tipului de activitate pe care o are Regimentul 89 pe frontul de est, cel puțin în vara anului 1941, dar cumva e devreme să îmi dau seama dacă se concretizează într-o cercetare mai aprofundată, pentru că arhivele sunt adesea imprevizibile și pot să-ți ofere surprize.
Documentele despre activitatea Regimentului 89 se găsesc în original în arhiva Ministerului Apărării
TVR.RO: Dumneavoastră ați făcut cercetarea în arhiva Institutului „Elie Wiesel”, dar de unde provin aceste documente?
Marius Cazan: Documentele respective provin din fonduri care se găsesc la Arhivele Militare de la Pitești, fonduri ale Regimentului 89 Infanterie, respectiv a unității de care aparținea regimentul, Divizia 13 Infanterie. Documentele sunt în posesia Arhivelor Militare de la Pitești.
TVR.RO: Care sunt ale MApN?
Marius Cazan: Da.
TVR.RO: Am fi îndreptățiți să spunem că MApN, făcând o cercetare asupra acestui regiment, ar fi trebuit să știe despre aceste lucruri.
Marius Cazan: Nu aș vrea să comentez tipul de reguli, cutume care se întâmplă când un veteran este propus pentru decorare, nu cunosc protocoalele, procedurile, dar cert este că documentele respective sunt în posesia Arhivelor Militare, în ce măsură au fost consultate sau nu e ceva ce nu …
TVR.RO: Vina este individuală, nu colectivă, dar având în vedere contextul actual, aceste documente pe care dumneavoastră le-ați găsit în arhivă, cum apreciați că ar trebui gestionat în spațiul public episodul cu decorarea acestui veteran de război? Cum ar trebui să se raporteze oamenii la acest episod? Ar fi îndreptățiți să ceară retragerea decorației sau să apară o discuție mai amplă referitoare la faptul că Armata nu își asumă încă rolul pe care l-a avut în Holocaust?
Marius Cazan: Aici v-aș contrazice, cele mai multe dintre pozițiile publice ale Ministerului Apărării, atunci când sunt momente comemorative, sunt momente oficiale care își propun să comemoreze Holocaustul din România sunt cinstite cum ar trebui să se întâmple de către Armată, de către Ministerul Apărării. Dar există acest moment - foarte corect ați spus - că vina este individuală. Pe de altă parte, în toată dezbaterea publică iscată după momentul decorării, eu nu am identificat poziții care să îl fi acuzat pe veteranul de război de vreo faptă anume, vorbim mai curând de o simbolistică puternică a decorării.
Atunci când decorezi pe cineva și nu oferi niște elemente concrete despre activitatea respectivei persoane, ci folosești niște ancore simbolice - și anume eliberarea Basarabiei, luptele la Cotul Domnului - care sunt niște momente importante în istoria recentă a statului român. Simbolistica asta e problematică dacă o asociezi cu apartenența veteranului de război la o unitate sau alta. Ori cred eu că, acum, cel puțin, lucrurile sunt extrem de clare despre contribuția acestui regiment la Holocaustul din România. Evident că e loc de mai multă cercetare, nu spun că ar trebui să să ne oprim aici, dar se face această asociere, e inevitabil să nu o faci. Și e o problemă, e un tip de îmbrățișare, așa, eufemistic vorbind, a întregii contribuții pe care acest regiment o are la ce s-a întâmplat în Al Doilea Război Mondial, prin acest gest simbolic.
Vorbim aici exclusiv aici despre simbolistică, nu vorbim despre responsabilitatea individuală a lui Ion Banu, veteran de război decorat de către Președinție. Cred că acesta este rezultatul acestei dezbateri care se întâmplă în spațiul public, delimitarea care, până în momentul de față, nu a existat, după momentul decorării, dar asta e mai curând o speculație pe care o putem face. Poate domnul Ion Banu are niște merite personale cât se poate de lăudabile și de importante, dar noi nu știm lucrurile acestea în momentul acesta în care vorbim.
TVR.RO: A existat o comunicare după ce ați prezentat documentele, v-a contactat cineva de la instituțiile implicate – Ministerul Apărării sau Președinția – să vă ceară mai multe detalii despre aceste fapte istorice?
Marius Cazan: Poate că e devreme.
Foto principală: Cercetătorul Marius Cazan, de la Institutul „Elie Wiesel”, explicând activitatea Regimentului 89 Infanterie, pe baza documentelor găsite în arhiva Institutului. Sursă: Agerpres/Cristian Nistor
