Dacă ne-am întrebat vreodată de ce unii sportivi par să aibă un „motor” intern care nu se oprește niciodată, răspunsul este simplu: motivația.
Motivația nu e doar o chestie de „a avea chef”, ci este energia mentală și psihologică care ne forțează să ne ridicăm dimineața, să mergem la antrenament și să dăm totul, chiar și când suntem epuizați. Practic, motivația este și șoferul, și combustibilul și harta performanței noastre.
Când este puternică, motivația ne dictează atitudinea, transformând antrenamentul dintr-o obligație plictisitoare într-o provocare pe care vrem să o câștigăm. Ea stabilește cât de mult suntem dispuși să ne sacrificăm și să ne implicăm și, în final, este predictorul principal al succesului nostru pe termen lung. În sportul de performanță, această forță vine din trei locuri principale.
Ce ne dorim noi, adică factorul intern: aici este vorba despre nevoia de realizare, acea dorință personală, interioară, de a fi mai buni decât am fost ieri. Nu e doar despre medalii, deși recompensele externe, adică motivația extrinsecă, sunt importante, ci adevărata noastră forță vine din interior (motivația intrinsecă). Vrem să stăpânim o anumită tehnică dificilă, vrem să atingem un nou record personal; această satisfacție internă de a crește și de a ne autodepăși este cel mai stabil motor motivațional. Antrenorul bun știe că trebuie să ne ajute să ne găsim satisfacția personală în efort.
Regulile jocului, adică elementele ce țin de sportul practicat: fiecare sport are propriile sale „capcane” și „stimulente” motivaționale. Dacă facem un sport individual, ne bazăm pe forța noastră internă, dar dacă suntem într-o echipă, motivația de a nu-i dezamăgi pe ceilalți și de a lucra în armonie (coeziunea) devine vitală. De asemenea, provocarea trebuie să fie la limita noastră optimă – suficient de grea să ne forțeze să creștem, dar suficient de realizabilă încât să ne simțim împliniți. Dacă e prea ușor, ne plictisim. Dacă e prea greu, ne frustrăm.
Lumea din jur, adică factorul extern: mediul este plin de influențe care ne pot ridica sau ne pot stresa. Relația cu antrenorul nu e doar despre exerciții; el trebuie să fie cel care ne dă feedback constructiv, care ne arată încredere și care ne face să ne simțim autonomi – el este un lider motivațional. În plus, grupul nostru de prieteni, echipa și familia sunt o sursă imensă de suport. Când simțim că performanța noastră are rezonanță socială și că reprezentăm pe cineva, motivația extrinsecă crește enorm.
În felul acesta, obținem o performanță constantă în sport, dar și în viață, atunci când ne echilibrăm motorul intern (nevoia de realizare) cu cerințele și suportul mediului extern.
TVR SPORT este un mijloc de promovare a valorilor sportive românești, a sportului în general și a sportului ca mod de viață sănătos.
