În viziunea profesorului emerit Mihai Epuran, doctor în psihologia sportului și recunoscut drept una dintre figurile fundamentale în dezvoltarea psihologiei sportive în România, discrepanța frecventă dintre datele verificate ale științei și aplicarea lor concretă în sport provine dintr-o dublă criză de comunicare, care alimentează critici reciproce între cercetători și antrenori, între teoreticieni şi practicieni.
Teoria este adesea percepută ca fiind mult prea abstractă sau idealistă, în timp ce practica tinde să se desfășoare fără o busolă metodologică clară, bazându-se pe modele subiective și pe intuiția personală a tehnicianului. Această separare este accentuată de presiunea rezultatelor imediate, care împiedică antrenorul să experimenteze modele noi sau să parcurgă volumul uriaș de informații de specialitate, obligându-l să se bazeze preponderent pe propria experiență de teren.
Depășirea acestui impas necesită o colaborare strânsă pe un teren comun, unde dialogul metodic și grupurile de lucru pe ramuri de sport să devină pilonii unei strategii unificate. Cercetarea științifică trebuie stimulată direct de către practicieni prin solicitarea unor soluții la probleme concrete, în timp ce datele și experiențele acumulate în antrenamente trebuie transformate în ipoteze verificabile experimental. Prin condensarea acestor observații în teorii coerente și prin participarea activă a antrenorilor la sesiunile științifice, se poate asigura o fuziune necesară între rigoarea academică și realitatea competițională, transformând știința sportului într-un instrument de performanță aplicabil și eficient.
Activitatea profesorului emerit Mihai Epuran oferă repere valoroase:
- A demonstrat modul în care principiile psihologice pot fi aplicate eficient în sportul de performanţă, creând un model de transfer spre alte domenii precum sănătatea, reabilitarea şi coachingul.
- A subliniat importanţa integrării celor trei dimensiuni esenţiale — cercetare, învăţământ şi practică — evidenţiind nevoia de formare continuă a psihologilor.
- A arătat cum condiţiile psihice precum atenţia, motivaţia şi autoreglarea influenţează performanţa, oferind o punte între psihologia cognitiv-comportamentală, psihologia clinică şi intervenţiile de optimizare a performanţei.
surse: M. Epuran în „Introducere în Ştiinţa sportului”, prezentată la Consfătuirea Consiliului Ştiinţei Sportului din România, 1999; https://monitorulpsihologiei.com/mihai-epuran/
sursa foto. shutterstock/
