Ai un copil de șapte-opt ani și viața curge firesc. E un copil fericit, vesel, are achizițiile specifice vârstei lui. Când era mic, nu l-ai vaccinat. Și a făcut rujeolă. Dar s-a făcut bine, chiar dacă ai stat cu el în spital. S-a imunizat prin boală, spui tu. Pentru multe familii, e o realitate. Dar, altele, din senin, nu-și mai recunosc copilul. Vorbește tot mai greu. Are spasme musculare violente și convulsii în timpul cărora își pierde cunoștința. Nu mai poate merge decât pe distanțe scurte și doar cu ajutor. Când, într-un final, vine diagnosticul, familia simte că este într-un coșmar: i se spune că micuțul va mai trăi cel mult cinci ani. Iar finalul va fi crunt.
Nu e un scenariu de film distopic, ci realitatea unei boli cu care România nu s-a mai confruntat de ani de zile - de cel puțin zece, după cum au arătat patru cadre medicale din Timișoara - panencefalita sclerozantă subacută (PESS), o complicație rară a rujeolei. PESS nu poate fi învinsă, ucigându-și micile victime în cel mult cinci ani de la diagnosticare. Pentru 13 familii din România, este o realitate pe care au trăit-o sau o trăiesc încă, iar cele patru cadre medicale de la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Louis Țurcanu” din Timișoara au îngrijit șapte din cei 13 copii afectați de PESS.
Singura armă pe care copilul o are în fața acestei boli este vaccinul ROR (rujeolă-oreion-rubeolă), pe care tot mai puțini părinți din România aleg să îl administreze, pe fondul neîncrederii în sistemul medical și al conspirațiilor tot mai puternice, începând cu pandemia de coronavirus.
La finalul anului 2025, România trăgea linie cu 35.736 cazuri de rujeolă confirmate de laborator și 30 de decese, ieșind dintr-o epidemie de doi ani. Cu puțină vreme înainte, între 2016 și 2019, România se confruntase cu un alt val epidemic de rujeolă, în care și-au pierdut viața 64 de oameni, dintre care 54 de copii mai mici de patru ani, nevaccinați.
Singura protecție în fața rujeolei este vaccinul ROR, care, în România, se administrează la un an și la cinci ani. Pentru a exista protecție pentru copiii mai mici de un an, dar și pentru cei care au contraindicație la vaccinare, este nevoie de atingerea imunității colective, adică de o acoperire vaccinală de 95 la sută. În România, acoperirea vaccinală este la jumătate, arată datele oficiale de la Institutul Național de Sănătate Publică (INSP).
Astfel, în 2025, acoperirea vaccinală cu prima doză de ROR (vaccinul împotriva rujeolei, rubeolei și oreionului) era, pentru copiii născuți în 2024 (vaccinați la un an cu prima doză) de doar 47,4 la sută, în timp ce acoperirea vaccinală cu a doua doză (administrată la vârsta de cinci ani) era de doar 55,1 la sută.
„Nu am avut nici măcar un copil care să ajungă la ATI din cauza vaccinării. Copiilor cu rujeolă și cu pneumonie severă ori cu encefalită le-am pierdut numărul. Asta să știe părinții”
„Nu doar că nu mai văzuserăm (cazuri de PESS în ultimii 10 ani, n.r.), dar nu sunt sigură că văzusem în toată cariera mea șapte cazuri; până în pandemie, aș zice că nu”, explică, într-un dialog cu tvr.ro, dr. Delia Mihailov, medic primar pediatru și specialist ATI, în cadrul secției de Terapie Intensivă a Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii „Louis Țurcanu”.
Dr. Mihailov a îngrijit, alături de dr. Mirela Simona Manea (secția de Neurologie), dr. Ioana-Cristina Olariu (secția de Pediatrie) și prof. dr. Gabriela-Simona Doroș (Cardiologie Pediatrică), la Spitalul de Urgență „Louis Țurcanu”, șapte copii cu PESS, începând cu anul 2021. Dintre acești șapte copii, unul a murit, cinci sunt încă sub supravegherea echipei medicale, la încheierea studiului clinic, fiind în stadiile finale ale bolii, iar unul este tratat în străinătate. Media de vârstă a copiilor este de doar opt ani.
Cele patru cadre medicale au publicat, în aprilie 2026, un studiu despre această boală rară, dar extrem de agresivă - „Moștenirea anti-vaccinistă: Re-emergența panencefalitei sclerozante subacute la copii” („The Anti-Vaccine Legacy: Re-Emergence of Subacute Sclerosing Panencephalitis in Children”), în care explică simptomele distrugătoare ale PESS, tratamentele urmărite și arătând că, în cele din urmă, boala poate fi cel mult încetinită. Cadrele medicale subliniază importanța vaccinării și trag un semnal de alarmă, în condițiile în care, în ultimii zece ani pre-pandemici, nu a existat nici măcar un caz de PESS în România.
„Majoritatea copiilor trec, într-adevăr, prin infecția rujeolică fără sechele. Și aici intervine ruleta rusească: unii copii, după câțiva ani de la infecție, în care nu au avut nici o problemă, încep să piardă din achiziții, să aiba tot felul de semne și simptome greu de încadrat. În cele din urmă, de obicei, ajung la neurolog ... și cam acesta este începutul sfârșitului. Dar un sfârșit lung și dureros. (...)
Vă pot spune foarte sincer că nu am avut, în toată cariera mea, nici măcar un singur copil care să ajungă pe ATI în urma vaccinării. Acesta este adevărul. Copiilor cu rujeolă și cu pneumonie severă ori cu encefalită, ce au stat multă vreme intubați, cu convulsii, le-am pierdut numărul! Cam asta ar trebui să știe părinții”, avertizează dr. Delia Mihailov, în dialogul cu tvr.ro.
Ce știm despre PESS și cum se manifestă
Studiul clinic realizat de cele patru cadre medicale de la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Louis Țurcanu” a fost derulat între ianuarie 2021 și decembrie 2025 și prezintă cazurile a șapte copii cu PESS, cu vârste cuprinse între 7 și 11 ani. Șase dintre dintre ei s-au îmbolnăvit de rujeolă în primul an de viață (unul la o lună), iar al șaptelea la vârsta de patru ani, cu o latență a bolii de 7,1 ani.
Toți copiii au ajuns la Spitalul „Louis Țurcanu” din Timișoara când erau deja în stadiul II al bolii. În ciuda tratamentelor primite, toți pacienții au suferit un declin cognitiv rapid și o degradare neurologică, menționează autoarele. Unul din cei șapte copii a murit la patru luni de la diagnosticare, iar ceilalți sunt în stadiile finale ale bolii. Cinci copii se află încă sub îngrijirea echipei medicale, iar al șaselea primește tratament în străinătate.
Un copil a fost diagnosticat în 2021, doi în 2022, unul în 2023, doi în 2024 și unul în 2025. Este vorba despre cinci băieți și două fete. Vaccinul ROR a fost administrat doar la trei copii care au avut infecția în primul an de viață, dintre care doi au primit prima doză la un an și unul a primit doza completă - una la un an și una la cinci ani. Copilul care a avut rujeolă la patru ani nu a fost vaccinat deloc.
Până la momentul debutului simptomelor PESS, toți copiii erau dezvoltați potrivit vârstei lor. Primele simptome au apărut cu două săptămâni până la 14 luni înainte de internarea în spital, toți copiii ajungând la „Louis Țurcanu” după ce au trecut întâi pe la alte spitale, după ce li s-a înrăutățit starea neurologică (în stadiul II).
„După o perioadă de mai bine de un deceniu fără nici un caz de PESS, reapariția acestor cazuri la copii reprezintă o alertă de sănătate publică, demonstrând fără echivoc importanța vaccinării împotriva rujeolei. PESS este o boală degenerativă rară, dar devastatoare, care poate fi ținută sub control doar când există imunitate colectivă - adică rata acoperirii vaccinale cu ROR este de 95 la sută”, atrag atenția cele patru cadre medicale.
PESS apare la o distanță de 7-11 ani după o infecție cu rujeolă, fiind vorba despre persistența virusului rujeolos în stare latentă în sistemul nervos central.
Până la diagnosticare, pot apărea simptome psihice - de tipul schizofreniei, catatoniei, psihozei, alături de probleme de mobilitate. Diagnosticul este dificil de pus de la început, din cauza distanței mari între infectarea cu virusul rujeolei și momentul în care debutează PESS. Pe măsură ce PES se instalează, apar declinul cognitiv, comportamental și schimbări de personalitate, precum și deteriorarea sistemului locomotor. În cele din urmă, se instalează coma, pacientul nu se mai mișcă, nu mai vorbește, intrând într-o stare vegetativă. În general, de la primul stadiu la stadiul final al bolii pot trece între unul si cinci ani, urmat de decesul pacientului.
În prezent, nu există un tratament pentru această boală, iar PES progresează indiferent de medicamentele administrate, explică studiul citat.
Incidența acestei boli este de 4 până la 11 cazuri la 100.000 de infecții cu rujeolă. În cazul copiilor care au avut rujeolă în primii cinci ani de viață, incidența este și mai ridicată - de 18 cazuri la 100.000 cazuri de rujeolă. Riscul apariției PESS la copil după vaccinarea cu ROR este de 20 de ori mai mic decât după infecția naturală, potrivit Institutului Național de Sănătate Publică (INSP). În țările unde rata vaccinării împotriva rujeolei este ridicată, această boală rară este aproape eradicată.
Între 2021 și 2025, în România au fost notificate la Institutul Național de Sănătate Publică 13 cazuri de panencefalită sclerozantă subacută, dintre care un deces. Toți copiii cu PESS au avut rujeolă în timpul epidemiei dintre anii 2016 și 2019, potrivit unui răspuns al INSP, la solicitarea tvr.ro.
Descrierea simptomelor PESS, pe grade de acutizare. Sursă imagine: Studiul „The Anti-Vaccine Legacy: Re-Emergence of Subacute Sclerosing Panencephalitis in Children”
Poveștile dramatice ale celor șapte copii cu PESS de la Timișoara
Primul caz: o fată de nouă ani, care a făcut rujeolă la un an, fără să fie vaccinată apoi. A ajuns la Spitalul de Urgență „Louis Țurcanu” din Timișoara în 2021, la o lună de la primele simptome ale PES - care au fost insomnia, comportament neobișnuit, halucinații vizuale și agitație psihomotorie. După internare, și-a păstrat conștiența, dar a început să aibă spasme musculare incontrolabile, dificultăți la deplasare, probleme cu menținerea echilibrului și probleme cu înghițirea. După încheierea studiului clinic, fetița a fost internată în străinătate. Era, în decembrie 2025, în stadiul IV al bolii.
Al doilea caz: un băiat de 11 ani, transferat la Spitalul de Urgență pemtru Copii din Timișoara în 2022, de la un spital regional. Copilul a avut rujeolă la nouă luni, având nevoie atunci de spitalizare. Nu a fost vaccinat. Simptomele au apărut cu 14 luni înainte de internare, având probleme cu memoria, regresia achizițiilor de până la 11 ani, tremur al membrelor superioare. A fost inițial diagnosticat cu ADHD. Pe măsură ce boala a evoluat, și-a pierdut abilitatea de a scrie sau de a face calcule, a început să aibă probleme cu vederea, spasme musculare și probleme cu sistemul locomotor - ajungând să nu mai poată merge decât pe distanțe foarte scurte, cu ajutor. La finalizarea studiului clinic, în decembrie 2025, era în stadiul IV al bolii.
Al treilea caz: un băiat de opt ani, internat la Spitalul „Louis Țurcanu” în 2022. A avut rujeolă la vârsta de opt luni și nu a fost vaccinat după îmbolnăvire. Simptomele au debutat cu trei luni înainte de internare, cu regresie cognitivă. A început să aibă probleme în a merge, nu reușea să își mențină echilibrul, spasme musculare și convulsii în timpul cărora își pierdea cunoștința. La încheierea studiului clinic, era în stadiul III.
Al patrulea caz: un băiat de șapte ani, care a ajuns la Spitalul Clinic „Louis Țurcanu” în 2023, cu regresie locomotorie, spasme musculare și absența limbajului. La șase luni, s-a îmbolnăvit de rujeolă, cu complicații - a avut și pneumonie și crize febrile. A fost vaccinat la vârsta de un an. Simptomele au aupărut cu o lună înainte de internare, debutând cu oboseală extremă, probleme cu vorbirea și cu deplasarea, precum și salivare excesivă. Pe măsură ce PESS a evoluat, părinții au povestit că băiatul lor părea că nu mai vrea să vorbească, fiind tot mai absent. După internare, copilul a rămas conștient, însă nu a mai putut decât să execute decât un gest pe rând. Vorbirea a devenit foarte simplă, prezentând spasme musculare și mișcări precum legănatul și datul din mâini. La finalizarea studiului clinic, era în stadiul IV.
Al cincilea caz: o fată de opt ani, diagnosticată cu PESS în 2024. A avut rujeolă la 10 luni, primind o doză de vaccin ROR la vârsta de un an. Simptomele au debutat cu două săptămâni înainte de internare, cu probleme de orientare, insomnie, probleme de comportament, salivare excesivă, probleme de vorbire, spasme musculare, probleme în a-și menține echilibrul în postură și în mers. Pe măsură ce boala a evoluat, au apărut și convulsiile în timpul cărora își pierdea cunoștința. La internare, fetița era confuză, se exprima deficitar și nu înțelegea ce i se comunica. Avea spasme musculare, se deplasa doar pe distanțe scurte, cu greutate, nu putea să mai înghită. La finalizarea studiului clinic, era în stadiul III.
Al șaselea caz: un băiat de opt ani, care a avut rujeolă la vârsta de o lună, fiind apoi vaccinat cu două doze ROR, la un an și la cinci ani. A fost diagnosticat cu PESS în 2024. A început să aibă simptome cu patru luni înainte de internare - convulsii în timpul cărora și-a pierdut cunoștința. A început să aibă și spasme, pierzându-și treptat masa musculară, au apărut și ecolalia (repetarea involuntară a cuvintelor, frazelor sau sunetelor), declinul cognitiv și locomotor. Înainte de internare, băiatul nu mai avea abilitatea de a sta în picioare, de a merge sau de a sta în șezut. La încheierea studiului clinic, era în stadiul III.
Cel de-al șaptelea caz: un băiat de opt ani, care nu a fost vaccinat și care a avut rujeolă la vârsta de patru ani. Cu patru luni înainte de internare, au început convulsiile. A fost internat în ianuarie 2025, având probleme cu salivarea excesivă, cu alimentația, spasme pe partea dreaptă a corpului. Nu se mai putea deplasa decât cu ajutor. Până la finalizarea studiului clinic, a decedat.
În prezent, cei cinci copii cu PESS încă îngrijiți de echipa medicală de la Spitalul „Louis Țurcanu” sunt imobilizați la pat, în stadiile finale ale bolii, „caracterizate prin deteriorare cognitivă severă, lipsa de răspuns la stimuli, stare vegetativă”, arată dr. Mihailov, în dialogul cu tvr.ro. După o perioadă medie de tratament de 26,2 luni, nu s-a observat nici o îmbunătățire a condiției medicale a nici unuia dintre copii, menționează și studiul citat.
Citiți și: De ce nu-și vaccinează românii copiii, deși imunizarea le-ar putea salva viața
„PESS este o complicație rară. Dar un părinte responsabil își supune copilul la așa ceva?”
„Recenta reapariție a cazurilor de PESS, cu unul - două cazuri noi diagnosticate în spitalul nostru în fiecare an, ne-a atras atenția și ne-a sporit îngrijorarea, mai ales că nici un copil nu a mai fost diagnosticat cu această boală în instituția noastră cu zece ani înainte de izbucnirea pandemiei de coronavirus.
Nu am avut nici un caz al unui pacient aflat în stadiul I al bolii (doar de la stadiul II). După diagnosticare, în ciuda tratamentului administrat, starea pacienților noștri s-a degradat rapid, ajungând în stadiul III al bolii în următoarele luni. Din cei șapte pacienți, unul a murit la cinci luni de la diagnosticare, într-un centru de reabilitare, iar un alt pacient este tratat în afara țării. Este greu să concluzionăm dacă relativa stabilizare a bolii observată la trei pacienți care se află în prezent în stadiul III al bolii este datorată terapiei sau este un rezultat al evoluției bolii, care variază foarte mult de la caz la caz. Din păcate, nu s-a înregistrat nici o îmbunățire clinică - doi din cei cinci copii aflați sub monitorizarea noastră sunt în stadiul terminal al bolii.
Situația celor șapte cazuri de PESS, apărute în decurs de cinci ani la copii sănătoși, care au suferit o deteriorare neurologică catastrofală, este alarmantă și cere acțiune imediată din partea autorităților medicale. Cazuri de PESS au apărut și în alte țări europene - subliniem nevoia unui efort colectiv pentru a eradica această complicație serioasă a rujeolei.
În ultimii ani, mai ales pe fondul pandemiei, programele de vaccinare - inclusiv cel împotriva rujeolei - au suferit întreruperi de aprovizionare globale, iar, pe deasupra, este o tendință în creștere a refuzului la vaccinare al părinților.
În România, recomandarea la vaccinarea cu ROR este administrarea a două doze de vaccin, prima la un an, iar a doua, la cinci ani. Această schemă de vaccinare îi lasă pe copiii cei mai vulnerabili, a căror imunitate naturală este cea mai scăzută, fără protecție, în condițiile în care infectarea cu virusul rujeolic la o vârstă foarte mică este factor de risc pentru dezvoltarea ulterioară a PESS”, menționează autoarele, în studiul despre PESS.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă ca, în țările unde rata de infectare cu rujeolă este ridicată, prima doză să fie administrată la nouă luni, în timp ce rapelul să fie efectuat la 15-18 luni. Intervalul minim între cele două doze trebuie să fie de patru săptămâni. Dacă este vorba despre o epidemie, se recomandă administrarea unei prime doze la șase luni, considerată doză zero, adică fără să fie influențată primirea celorlalte două doze din vaccin. Recomandările OMS privind vaccinarea le puteți consulta aici.
Cadrele medicale reamintesc că „diagnosticarea timpurie a acestei boli severe este crucială, pentru că s-a descoperit că pacienții diagnosticați în stadiul I sau stadiul II răspund mai bine la tratament. O altă observație este că toate tratamentele administrate sunt eficiente doar o perioadă de timp limitată, chiar și atunci când se cresc dozele.
Având în vedere că profilul genetic individual poate predispune mai mult către dezvoltarea PESS, pentru viitor ar fi utilă secvențierea întregului exom (un test genetic care identifică mutațiile responsabile de boli ereditare, rare sau nediagnosticate, n.r.). Ar fi nevoie de dezvoltarea unor programe de informare pentru a recunoaște simptomele PESS, precum și un registru al pacienților - în condițiile în care este de așteptat ca incidența cazurilor de PESS să crească.
Singura modalitate pentru a combate această boală rară este prevenția, respectiv administrarea vaccinului ROR. În prezent, evoluția bolii poate fi în cel mai bun caz încetinită, fără îmbunătățirea prognosticului. În cele mai multe cazuri, duce la dizabilitate severă și deces”.
Am întrebat-o pe dr. Delia Mihailov dacă însăși gravitatea bolii nu ar trebui să fie un avertisment pentru părinții ezitanți cu privire la vaccinare. „Absolut. Ani de zile, am tot auzit aberația cu legătura dintre vaccinare și autism. Fără să existe studii, date concrete care să sprijine această idee absurdă, care, din motive necunoscute, a prins atât de bine. Despre PESS, însă, nu cred că știe nici măcar un părinte care a luat decizia să nu își vaccineze copilul! Asta, probabil, și pentru că despre autism a auzit toată lumea, e o afecțiune destul de întâlnită. PESS, însă, este într-adevăr o complicație extrem de rară, nu este frecventă. Dar întrebarea este: un părinte responsabil își supune copilul la un asemenea risc?”, conchide medicul.
Dr. Mihailov pledează, în acest context, pentru informare și comunicare despre vaccinare, la fel ca și Institutul Național de Sănătate Publică (INSP), care insistă asupra importanței convingerii părinților asupra beneficiilor vaccinării, precum și consilierea asupra riscurilor la care își supun copiii atunci când decid să nu îi vaccineze.
De la publicarea articolului medical despre cei șapte copii cu PESS tratați la Timișoara, în 10 aprilie 2026, și până în prezent, nici un reprezentat al Ministerului Sănătății nu le-a contactat pe autoare pentru a le cere mai multe informații despre această boală rară și devastatoare.
Sursă foto principală: Shutterstock / Prostock-studio
