Răsplata în bani pentru un serviciu primit poate fi obligatorie pentru unii, dar jignitoare pentru alții. Fiecare cu tradițiile lui, nimic de zis, iar un călător informat poate evita gafele.
Japonezul este ofensat dacă îi dai bacșiș, americanul te poate întreba ce nu ți-a plăcut, dacă îi lași suplimentar mai puțin de 15% din notă, în timp ce taximetristul egiptean îți cere direct.
Se crede că obiceiul de a da sau a lăsa bacșiș a apărut în Orientul Mijlociu și s-a răspândit în Europa prin intermediul comercianților și călătorilor. Inițial, bacșișul era un semn de recunoștință pentru servicii suplimentare sau pentru o muncă bine făcută, dar treptat a devenit un obicei, mai ales în industria ospitalității. În Evul Mediu, servitorii din hanuri și castele primeau mici sume de bani de la oaspeți. Cu timpul, obiceiul s-a răspândit în alte sectoare, precum în restaurante, saloane de coafură sau taximetrie.
Prin apariția platformelor de livrare a mâncării și a serviciilor de ride-sharing, cultura bacșișului a evoluat: clienții pot să lase acum bacșișuri digitale, ceea ce a făcut ca acest obicei să fie mai ușor de practicat și mai transparent.
Termenul este de origine persană, cuvântul bakhshesh a fost preluat în limba turcă sub forma de bahşiş şi a ajuns apoi în limba română. Sunt bani oferiți ca recompensă pentru servicii, pentru calitatea a ceea ce s-a consumat ori pentru o faptă bună. Bacșișul nu implică autoritățile, ci exprimă o relație directă, umană de la client/ consumator la cel care a furnizat ceva în beneficiul clientului.
Dar să avem mare atenție! Ceea ce ar putea fi văzut ca un gest de generozitate și apreciere într-o țară, într-o altă cultură poate fi considerat ofensator. Să aflăm mai multe despre practica oferirii de bacșiș în diferite părți ale lumii:
SUA
Cultura bacșișului este cel mai adânc înrădăcinată în SUA, americanii iau în serios bacșișul, e un obicei aproape obligatoriu pentru ei. Se lasă bacșiș, se ia bacșiș întotdeauna, până la 15-20% din notă sau factură, și de când cu plățile virtuale și mobile banking-ul s-au adăugat și alte moduri de a răsplăti un serviciu. Mulți angajați se bazează în mare măsură pe bacșișuri pentru a-și completa veniturile.
Chiar și în cazul în care consideri că serviciul nu a fost bun, să nu lași bacșiș este o adevărată jignire. Când lași doar 10 %, dai un indiciu că nu ți-a plăcut ceva, iar în această situație să nu te miri dacă vei fi întrebat ce te-a nemulțumit.
Europa
Ca regulă generală, în țările europene se lasă un bacșiș de la 5% până la 10%, cu excepția cazului în care clientul consideră că serviciul sau mâncarea nu au fost de calitate. În țări precum Danemarca și Suedia, bacșișul este mai puțin obișnuit, deoarece salariile sunt în general mari. Danezii nu depind așadar de bacșiș, datorită nivelului de trai ridicat. În mod normal, serviciul este inclus în factură la restaurante și hoteluri.
Există însă obiceiul, la ei și în toate țările scandinave, să se rotunjească nota - de la 18 la 20, de exemplu. La fel de întâlnit și bine văzut este faptul de a reveni în locul unde ai mai consumat ori te-ai mai cazat.
America de Sud
În țări precum Argentina, Peru, Ecuador și Chile, bacșișul este obișnuit în restaurante și ajunge la 10% din notă. În Brazilia, de regulă este inclus în notă, dar dacă serviciul a fost excepțional, este bine primit un bacșiș suplimentar (celui inclus). Și în Columbia se obișnuiește să se lase bacșiș la taximetriști și la ghizi.
Este bine să întrebați localnicii despre practica în materie de bacșiș, dar de obicei în țările din America de Sud este bine văzută o sumă suplimentară pentru un serviciu oferit.
Orientul Mijlociu
Obiceiurile referitoare la bacșiș în Orientul Mijlociu, inclusiv în țări precum Iordania sau Liban, fac parte din cultură. În aceste țări, bacșișul este obișnuit și este o parte integrantă a industriei de servicii. Cu toate acestea, așteptările și practicile pot fi diferite de la țară la țară.
Bacșișul este în general apreciat în restaurante, hoteluri și taximetrie. Un bacșiș obișnuit este de cca 10%, dar poate fi și mai mare.
Africa
Regulile legate de bacșiș diferă mult de la o regiune la alta. În unele țări, bacșișul este o parte importantă a economiei locale, în special în zonele turistice, iar în alte țări, bacșișul este mai puțin obișnuit.
În multe țări nord-africane, precum Egiptul, bacșișul joacă un rol important în tranzacțiile zilnice, este înrădăcinat ca normă socială. Este chiar sugerat sau solicitat direct de către șoferul de taxi care te aduce de la aeroport ori de către ghidul turistic. Dacă nu cunoști această tradiție, solicitarea de bani îți poate părea cerșetorie.
În hoteluri este văzută bine și plata în avans, acel bacșiș care îți poate asigura un tratament preferențial, mai multe zâmbete și mai multe servicii prestate rapid pe toată durata sejurului. Un bacșiș generos oferit personalului de la pază, celor din restaurant și de la recepție, chiar de la sosire, este bine primit și obișnuit ca practică. Bacșișul oferit în avans poate face, de exemplu, ca accesul într-o toaletă de muzeu, unde Nu aveți voie, că nu e pentru public, să devină brusc posibil.
Asia
În multe țări asiatice, bacșișul nu este la fel de răspândit ca în Occident. În Japonia, de exemplu, bacșișul este considerat o insultă. În schimb, în Thailanda și Vietnam, bacșișul este apreciat, dar nu este obligatoriu.
Pentru japonezi este de neconceput să primească bacșiș. Îl jignești pe japonezul în a cărui tradiție a face cuiva un serviciu este o mândrie. El prestează o muncă, un serviciu, cu seriozitate și în mod gratuit. În schimb, este bine primită mulțumirea exprimată verbal. De exemplu, când mulțumești pentru masa delicioasă care ți-a fost servită, eventual mulțumind în limba japoneză, îi faci persoanei respective un compliment mult mai bine primit și îi oferi cu adevărat o satisfacție.
Există o singură excepție - situația acceptată pentru oferirea de bani în plus pentru un serviciu este la cazarea în casele tradiționale japoneze, unde dacă serviciul a fost de calitate, servirea mesei și toate condițiile au fost pe placul turistului, al călătorului în general, personalul care s-a ocupat de aceste lucruri primește bacșiș. Dar niciodată nu se dau banii direct, ci se lasă într-un plic special, sigilat, sub formă de bancnote curate.
În China, bacșișul era interzis pe vremuri, pentru că principiu era Toți oamenii sunt egali, nimeni nu e sluga nimănui și era tabu să îți arăți superioritatea față de altcineva. Chiar și astăzi, în timpurile moderne pe care le cunoaște China, a oferi bacșiș într-un hotel este văzut ori ca lipsă de educație, ori ca tentativă de mituire - mai ales în zonele mai puțin frecventate de turiști.
Odată cu apariția de restaurante și hoteluri de lux, cu o clientelă bogată și cosmopolită, chinezii au început să asimileze din Occident și alte tradiții turistice și chiar dacă nu au încă obiceiul de a da bacșiș, cel puțin acum îl consideră acceptabil.
Factorii care influențează cultura bacșișului sunt nivelul de trai (și al celui care oferă, și al celui care primește), calitatea serviciilor (un serviciu excepțional poate fi recompensat cu un bacșiș generos), așteptările culturale și chiar politicile guvernamentale, pentru că, așa cum am văzut mai sus, în unele țări, guvernul poate impune reguli privind bacșișul, cum ar fi includerea acestuia în nota de plată.
Înțelegerea obiceiurilor locale legate de bacșiș este esențială pentru a evita situații jenante și pentru a respecta tradițiile și cultura oamenilor cu care interacționezi.
***
Credit foto: pixabay.com
