Îl vedem la TVR, la „E vremea ta!”, dar începuturile lui Andrei Bărbulescu au fost departe de lumina reflectoarelor – la pupitrul de sunet. Absolvent al Facultăţii de Teatru şi Film, Andrei privește televiziunea ca pe o scenă pe care autenticitatea contează mai mult decât orice alt rol.
Despre cum a învățat să asculte nu doar sunetele, ci și oamenii, despre modul în care reușește să îmbine știrile cu pasiunea pentru viață și natură, despre cum muzica i-a rămas mereu aproape, ca sursă de inspirație și echilibru, cu ce actor sau regizor i-ar plăcea să colaboreze și despre felul în care familia rămâne mereu centrul universului său ne povesteşte Andrei în interviul de mai jos.
Ți-ai început cariera în televiziune în zona tehnică, la sunet. Cum îți amintești perioada aceea și ce ai păstrat din ea în munca de azi?
Andrei Bărbulescu: A fost o școală interesantă pentru mine. La sunet am învățat să ascult nu doar vocile, ci și oamenii, să văd munca fără de care ceea ce e în faţa publicului nu poate deveni cu adevărat ceva măreț. Îmi place să cred că acea atenție pentru detaliu o păstrez și astăzi. În televiziune, nimic nu e întâmplător – fiecare secundă, fiecare respirație contează.
Spuneai că atunci te gândeai la o carieră în domeniul muzical, ba chiar să și cânţi. Ce te-a făcut să renunţi la această idee?
A.B.: Muzica a rămas mereu marea mea pasiune, dar am descoperit că scena pe care mă simt cel mai bine e televiziunea. Îmi place să cred că nu am renunțat, ci doar am schimbat „instrumentul”: microfonul de solist cu cel de prezentator. În timpul liber, însă, muzica e prezentă zilnic – acasă cântăm, improvizăm, avem instrumente și microfoane, iar cele mai frumoase concerte le fac împreună cu copiii mei.
Care a fost cel mai emoționant sau neașteptat moment trăit în direct?
A.B.: Cel mai puternic moment a fost când am prins în direct tragedia tsunamiului din Indonezia. În perioada aceea lucram la altă televiziune și am stat peste cinci ore în emisie, cu intervenții prin telefon, invitați în studio, informații care se schimbau de la o clipă la alta. A fost cutremurător să transmiți o dramă de asemenea proporții și, în același timp, să simți responsabilitatea de a aduce informații corecte și empatice către oameni. E genul de experiență care te marchează și care îți reamintește cât de importantă e munca noastră în televiziune.
Ai lucrat la posturi de muzică, dar, în cele din urmă, ai ales Știrile. Cum a fost trecerea?
A.B.: A fost o maturizare profesională. Dacă muzica mi-a dat ritm și energie, știrile mi-au dat rigoare și responsabilitate. Iar faptul că fac asta în TVR, televiziunea publică, dă o greutate și mai mare muncii mele.
Ești mare iubitor de muzică. Care sunt artiștii sau trupele care te însoțesc mereu?
A.B.: U2 pentru forță și mesaj, INXS pentru energie, Depeche Mode pentru profunzime și Guns N’ Roses pentru rebeliune. Acestea sunt trupele care, indiferent de zi, îmi dau ritmul. Dar ascult multe genuri – de la rock la muzică clasică – și îmi face mare plăcere să merg des la concerte la Ateneul Român. Muzica e pentru mine nu doar relaxare, ci și o sursă continuă de inspirație.
Ai o melodie „magică”, ce îți schimbă instantaneu starea de spirit?
A.B.: Da, „Where the Streets Have No Name” de la U2. Oricât de obosit aș fi, melodia asta mă ridică imediat.
Prezinţi „E vremea ta!”, care nu este doar o emisiune de meteo, ci oferă diferite informaţii despre mediu, sănătate, mituri şi superstiţii din străbuni, imagini inedite care au legătură cu natura. Care au fost cele mai interesante informaţii pe care le-ai aflat?
A.B.: Am descoperit cât de legată e viața noastră de natură. Fiecare schimbare de temperatură, fiecare floare care înflorește înainte de vreme, fiecare superstiție din bătrâni – toate spun o poveste. Și pentru mine e o bucurie să le aduc în casele oamenilor, prin TVR. În plus, avem invitați extraordinari – specialiști, oameni de știință, artiști sau pasionați de natură – care aduc perspective unice și valoroase. Și trebuie să menționez echipa: colegii mei pun mult suflet și profesionalism în fiecare ediție, iar fără dăruirea lor emisiunea nu ar avea aceeași forță și autenticitate.
Dacă ai fi un anotimp, care ar fi acela?
A.B.: Clar, primăvara. Pentru că înseamnă energie, renaștere, prospețime. Primăvara are mereu o surpriză pregătită – și așa îmi place și mie să fiu. E anotimpul în care totul prinde viață, în care lumina devine mai caldă și oamenii mai optimiști. Și cred că exact asta încerc să transmit și eu, zi de zi, prin ceea ce fac la TVR.
Eşti absolvent al Facultăţii de Teatru şi Film şi ai colaborat cu teatrele Excelsior şi Ion Creangă. Ce te-a atras la această facultate şi care a fost cel mai valoros lucru pe care l-ai învățat în facultate, pe care îl folosești și astăzi în televiziune?
A.B.: Am vrut să învăț cum să înțeleg și să transmit emoții. Cel mai valoros lucru pe care l-am descoperit acolo și îl folosesc în televiziune e autenticitatea. Publicul simte imediat dacă ești real sau doar „joci un rol”. A fost acolo un om care m-a marcat profund și de la care am învățat foarte mult: Victor Moldovan, actor, regizor și profesor de teatru, cunoscut pentru generozitatea cu care își ghida studenții și pentru felul în care știa să scoată la suprafață ce e mai sincer în tine pe scenă.
Cu ce actor sau regizor celebru ți-ar plăcea să colaborezi?
A.B.: Mi-ar plăcea să lucrez cu Marcel Iureș, pentru forța și subtilitatea cu care construiește fiecare personaj. Iar la regizori, mi-ar plăcea o colaborare cu regizorul Cristi Puiu – pentru felul în care transformă realitatea în artă.
Ce vreme preferi atunci când vrei să te relaxezi?
A.B.: Soarele de primăvară. Nimic nu se compară cu sentimentul acela de început, de prospețime, de promisiune.
Cum te relaxezi, în general? Ce pasiuni ai, cum îţi petreci timpul liber?
A.B.: Familia mea e centrul universului meu. Mă relaxez jucându-mă cu copiii mei, mergând la plimbări în diverse locuri, fotografiind natura sau făcând sport. Și, trebuie să recunosc, uneori mă relaxez chiar și în redacție. Pentru că, poate sună a clişeu, dar acesta este adevărul: TVR a devenit ca o a doua casă – ca timp petrecut şi atmosferă -, iar colegii mei sunt oamenii alături de care râd, mă enervez și, până la urmă, mă simt acasă.
credit foto: TVR
