Cu o carieră în presă începută în plin entuziasm postrevoluționar, Gabriel Giurgiu este unul dintre jurnaliștii care au crescut odată cu televiziunea publică de după 1989. Inginer la bază, dar cu o curiozitate vie pentru oameni și idei, Gabi s-a impus prin emisiuni de talk-show care au modelat gustul publicului pentru dezbatere în primii ani ai democraţiei româneşti.
După un stagiu formator la CNN în anii 90, a revenit în România cu un suflu nou, o tonă de notiţe şi un proiect de televiziune.
Astăzi, realizează „Europa mea” la TVR INFO (difuzată sâmbăta, de la ora 15:00) — o emisiune despre Uniunea Europeană, dar și despre felul în care românii își regăsesc locul în marea familie europeană.
În acest interviu, Gabi Giurgiu vorbește cu umor, luciditate și nostalgie despre începuturi, despre presă, despre Europa și despre propriile pasiuni „vinovate”.

Ce te-a determinat să renunţi la o carieră de inginer în favoarea jurnalismului? Cum ai intrat în echipa TVR?
Gabriel Giurgiu: Cariera de inginer începuse la Combinatul de ciment Câmpulung Muscel, ca absolvent TCM. Revoluţia din decembrie 1989 m-a prins în Bucureşti. Am fost la Piaţa Romană, apoi, din 22 decembrie, am venit la TVR, ca tot românul entuziast anti ceauşist, să apăr Revoluţia. La TVR (Pangrati) am ajutat cu ce am putut, până în 25 decembrie, mai ales că, s-a întâmplat că făcusem armata la 01210 - unitatea care a fost alocată apărării TVR.
Am revenit la Câmpulung până pe 12 ianuarie, când fiind iar în delegaţie în Bucureşti, am mers pe Pangrati să-i revăd pe militarii care încă erau încă de pază lângă sediul televiziunii. Din greşeală, am băut o ditai înghiţitura de antigel dintr-un bidon în care trebuia să fie apă. Astfel, un pic ameţit de la antigel, dar cu timiditatea total inhibată, m-am dus la TVR, să la spun părerea mea despre „manifestaţia Mazilu” - care era în plină desfășurare în Piaţa Victoriei. Eugen Roibu, viitorul meu şef şi coleg, era de serviciu în studioul 4, celebrul deja studio 4! Se pare că i-a plăcut prestaţia mea dezinvoltă, pentru că mi-a cerut numărul de telefon şi, două săptămâni mai târziu, eram angajat la Redacţia Ştiinţă, Economic Agrar. Aşadar, la TVR am ajuns prin concurs. De împrejurări. Plus o duşcă accidentală de antigel. (râde!)
Îţi aminteşti primul live, cum a fost?
G.G.: Prima filmare a fost cu Alexandru (Nucu) Popescu, realizator îndrumător, despre primii taximetrişti particulari de la Gara de Nord. Erau foştii pieţari, numiţi acum Parti Taxi. Îi ştiam cât de cât, pentru că, în studenţi, făcusem şi eu, uneori, un ban de buzunar pe lângă ei.
Care au fost cele mai importante momente din cariera ta profesională şi cele mai importante din viaţa personală?
G.G.: Profesional, cred că importantă a fost lansarea seriei de talk-show-uri: „La puterea a doua”, „Turnul de fildeş”, „Generaţia mea”. În anii 90, au fost emisiuni cu mare impact, ceea ce nu era foarte greu, dat fiind că TVR era, atunci, singura televiziune pe piaţa media. (zâmbeşte!)
În viaţa personală, evident, căsătoria cu Angela (n.n. Avram) şi apariţia în familie a Mariei, fiica noastră.
La începutul anilor 90 ai urmat un stagiu la CNN, în Washington, la Larry King Live. România abia ieşise din comunism, piaţa media era invadată de publicaţii de presă, era o adevărată frenezie. Cum ţi s-a părut atunci mass media americană şi cum vezi acum, după mai bine de 30 de ani, experienţa de atunci?
G.G.: Am fost foarte norocos. Să faci stagiu la CNN în 1992 era un vis. Totul era nou, de la relaţiile de lucru din redacţie la aparatură. Başca oportunitatea de a cunoaşte oameni politici de primă mână din Congres, lobbyisti, actori celebri etc. Acolo am făcut şi un fel de spionaj. Am măsurat masa lui Larry King, am aflat de ce e trapezoidală, am copiat schema de lumini, am notat mărci de aparatură, tipuri de mese de montaj, modele de scripturi..., de toate cele. Am venit cu tone de notiţe, cu un proiect de televiziune care mai apoi s-a numit Tele7ABC.
O vizită acum nu ar mai avea acelaşi impact. Aceleaşi camere de filmare, acelaşi mod universal de organizare a camerei ştirilor, aceleaşi softuri de arhivare sau editare.
Ai realizat şi prezentat mai multe emisiuni, care este proiectul de suflet, în care te regăseşti cel mai mult?
G.G.: Toate mi-au plăcut, pe toate le-am făcut cu plăcere. De la FMI - Fondul Monetar Internaţional - la amenajări interioare, de la invenţii la Uniunea Europeană. Toate mi-au plăcut. Sper că şi publicului!

Acum, prezinţi emisiunea „Europa mea”, la TVR INFO. Cum arată Europa ta?
G.G.: E o Europă diversă, amestecată, cu de toate. Cu vin bun, cu paste şi chorizo, cu brânză feta, dar şi cu telemea, cu delicii gastronomice la care americanii doar visează. Aşadar, prima mea referinţă e diversitatea gastronomică. Glumesc... doar pe jumătate. Tradiţionala rivalitate între francezi şi italieni privind bucătăria cred ca e cel mai bun exemplu al unei Europe faine. E Europa aceea în care competiţiile naţionale se mută de pe plajele Normandiei pe scena Eurovisionului şi de la Monte Cassino în Turul Franţei sau Vuelta. Dacă nu erau ruşii şi invazia lor nenorocită, chiar aşa ar fi arătat Europa mea, pe bune.
Care sunt micile tale plăceri vinovate – un vin cu prietenii, o prăjitură preferată, un film pe repeat, o carte la care revii mereu?
G.G.: Cu regret, recunosc. Nu prea mai apuc să citesc. Zic să fiu sincer până la capăt. Stau agăţat pe Twitter ore întregi, încercând să fiu foarte la curent cu „aventurile” din bula de Bruxelles. Uşor - uşor, politica UE a început să mă pasioneze. E plină de intrigi, de jocuri de interese şi de suspans. Încerc să transbort şi publicului câte ceva din toate astea, nu ştiu dacă reuşesc cu totul, dar mă străduiesc. În rest, vai mie, mai joc câte un poker online (nu pe bani, că mi-e frică). Mai sunt şi membru într-un ONG foarte respectat, cu multe acțiuni de caritate şi implicare socială.
La televizor eşti serios şi cu o voce gravă. Aşa eşti şi în viaţa de zi cu zi? Cine este Gabi Giurgiu din spatele ecranului?
G.G.: Mă necăjeşte că mă consideri un tip „serios şi cu voce gravă”. Nasol. Mi-ai dat peste cap toată nădejdea în a-mi construi o prezenţă ceva mai relaxată, mai puţin „profesorală”. Gata! E clar! Trebuie să mă redefinesc. Rapid, că mai am puţin până la pensie.
credit foto: TVR








































































































