A visat să devină avocat sau jurnalist, dar anii ’80 nu i-au oferit prea multe libertăți. După Politehnică și Teologie, Angela Avram a ales jurnalismul dintr-un amestec de curaj, credință și vis împlinit. De peste 30 de ani, spune povești cu suflet, cu aceeași pasiune cu care a început.
A debutat în televiziune la „Viața Spirituală”, a fost „Avocatul dumneavoastră” aproape trei decenii și a adus politica europeană mai aproape de public prin emisiunea „eForum”. Astăzi, o regăsim la TVR Internațional, cu „INFO diaspora”, o producție pentru românii din lume, difuzată în fiecare zi de luni, de la ora 21:00.
Dincolo de carieră, Angela este mamă, soție și călător curios, un om care iubește poveștile, jazz-ul, cărțile lui Remarque și bucuria micilor descoperiri zilnice. „Sunt o norocoasă. Am făcut mereu emisiuni pe care le-am iubit și cred că telespectatorii au simțit asta”, spune zâmbind.
Eşti absolventă de Politehnică şi de Teologie, dar ai ales meseria de jurnalist. Ce a stat la baza acestei alegeri, a fost îndeplinirea unui vis din copilărie sau o întâmplare?
Angela Avram: Aşa este, sunt absolventă de Politehnică, Teologie şi am un masterat în marketing politic, la SNSPA. Cred că toate aceste studii mă ajută mult în meseria de jurnalist. În copilărie visam să fiu avocat, procuror criminalist sau jurnalist. Din păcate, înainte de 1989 era complicat să te pregăteşti pentru una dintre aceste meserii. Trebuia să îndeplineşti condiţii pe care eu nu le aveam.
Aşa că, absolventă a Liceului Dimitrie Cantemir, un liceu foarte bun, aveam de ales între Politehnică şi Medicină. Am ales prima variantă deoarece am putut să fiu admisă fără a fi nevoie de pregătire suplimentară. Părinţii mei nu îşi permiteau să plătească meditaţii. Nu îmi doream să fiu inginer, dar trebuia să am o meserie decentă.
Din fericire, în 1990, când am terminat facultatea, totul s-a schimbat, drumurile mi s-au deschis şi am putut să visez din nou. Simţeam că în perioada facultăţii nu am mai avut timp să mă dezvolt spiritual. Politehnica este o şcoală grea, care nu îţi lasă răgaz pentru lecturi în afara celor de specialitate. Aşa că am ales să studiez Teologia. În perioada aceea, această şcoală răspundea perfect căutărilor mele.
Studentă la Teologie fiind, am avut şansa să particip la un concurs pentru un post de redactor la Redacţia Viaţa Spirituală din TVR. Pe atunci, mergeam în fiecare duminică la liturghie la Patriarhia Română. Acolo am cunoscut o doamnă care lucra la TVR şi ea mi-a spus că urma să se organizeze un concurs. Am participat, am câştigat şi aşa a început devenirea mea ca jurnalist. În 1994. Eram în pragul împlinirii unui vis.
Îţi aminteşti primele materiale pe care le-ai realizat, primul live? Cum au fost acele momente?
A.A.: Primul material a fost un reportaj de 7 minute despre cruce, difuzat în cadrul emisiunii „Lumină din lumină”, duminica dimineața, pe TVR 1. Momentul a venit foarte repede - cred că la două săptămâni de la angajare. Ştiam prea puţine despre televiziune, nu am fost deloc mulţumită, dar am spart gheaţa. Nimic nou în această nemulţumire. După 31 de ani încă încerc să învăţ să fiu mulţumită de ceea ce fac, pentru că mereu simt că aş fi putut mai bine. Debutul live a fost tot rapid şi complicat: în prime time, la două luni de la angajare, am moderat o emisiune, invitatul meu fiind Radu Preda care publicase deja o carte şi era un apropiat al lui Petre Țuțea. Era colegul meu de facultate şi acest lucru m-a ajutat cumva.
Lumea a zis că am fost „deşteaptă“, dar eu ştiam că s-au văzut emoţiile şi nu mi- am putut controla deloc vocea. Deşi şefii nu m- au criticat, am decis să rămân, o vreme, în spatele camerei.
Ai realizat şi prezentat mai multe producţii TVR, care a ţi s-a potrivit cel mai mult?
A.A.: Iubesc oamenii, îmi place politica şi mi-am iubit fiecare emisiune. Dar mi-a rămas în suflet emisiunea „eForum”, despre politicile europene, pe care am început să o realizez din 2006, când aceste teme erau încă de nişă. Talk-show-ul „Avocatul dumneavoastră” mi s-a potrivit bine, cu atât mai mult cu cât, în copilărie, îmi doream să devin avocat. Viaţa m-a dus spre alte şcoli – Politehnică, Teologie, Ştiinţe politice –, dar am fost, vreme de 29 de ani, „Avocatul dumneavoastră”.
Iubesc reportajele portret despre românii din Diaspora. Am avut şansa să realizez şi documentare sau reportaje care au atins audienţe bune la vremea lor. „Spitalul de urgenţă” şi „Drepţi între popoare“ au fost două dintre creaţiile mele de referinta. Am făcut emisiuni dedicate tinerilor, femeilor şi programe de design interior.
Sunt o norocoasă, mereu spun asta. Foarte rar am făcut lucruri impuse. În Televiziunea Română am reuşit să fac emisiuni pe care chiar le-am iubit şi cred că telespectatorii simt acest lucru.
Acum moderez şi produc emisiunea „INFOdiaspora, difuzată pe TVR Internaţional în fiecare luni, la 21.00 trecute fix. (râde) Este o emisiune nouă, sunt la al doilea sezon şi caut să ofer telespectatorilor cât mai multe informaţii utile. Sper că şi reuşesc!
Ce îţi aduce cea mai mare bucurie, satisfacţie în viaţă?
A.A.: Sănătatea familiei mele şi norocul că am o meserie pe care o practic cu multă plăcere. Mulţumesc lui Dumnezeu că am o profesie minunată şi nu vin la televiziune ca la „serviciu”. Orice problemă aş avea, când intru în studio sau plec la filmare uit tot şi sunt fericită – colegii mei cu siguranţă au observat acest lucru. Cred că, satisfacţia unei emisiuni reuşite m-a ajutat, de multe ori, să trec peste situaţiile dificile pe care le-am trăit şi eu, ca fiecare om. Îmi place mult să călătoresc, să cunosc oameni, poveşti şi locuri.
Ce perioadă a televiziunii iubeşti mai mult? Prezentul tumultuos sau epoca alb-negru, perioada mai clasică, chiar cuminte a televiziunii...?
A.A.: Fiecare perioadă are farmecul ei. Epoca alb-negru am cunoscut-o din faţa ecranului şi mi-a oferit o lume fascinantă, o evadare din lumea ternă a anilor 70, 80… Apoi am descoperit acest univers din interior. M-am simțit ca Alice în ţara minunilor. În primii ani petreceam ore întregi în televiziune, chiar dacă nu aveam treabă. Stăteam în regii, în grupuri de montaj, în spatele oricărui coleg cu experienţă care mă îngăduia. Am învăţat enorm şi am cunoscut oameni extraordinari, pentru că în TVR sunt foarte mulţi fantastici.
Ţi-ai cunoscut soţul, pe Gabriel Giurgiu, la locul de muncă, în televiziune. Cât timp îţi ocupă televiziunea? La ce te uiţi la tv? Cum e viaţa ta în afara televiziunii?
A.A.: Pe Gabi nu l-am cunoscut în televiziune, ci l-am reîntâlnit în televiziune. Ne-am cunoscut în 1980, la Olimpiada de Istorie. Eu eram clasa a 9-a, el în a 10-a, la acelaşi liceu. Pot să spun că mi-a făcut „oarece curte”, dar fără succes până prin clasa a 11-a - aşa cum poţi face curte la acea vârstă. Apoi am fost, într-un fel, colegi de facultate. Eu eram la Mecanică, el la TCM, în aceeaşi clădire. Ba eram şi vecini - părinţii noştri locuiau aproape. Pot spune că am fost amici până prin 89, când el a terminat Facultatea. Ne-am reîntâlnit în barul TVR-ului în 1994 şi, încet-încet prietenia noastră a căpătat alt sens.
Până acum 20 de ani, când a apărut Maria, televiziunea îmi ocupa cam tot timpul. Petreceam multe ore în grupurile de montaj, în studio, eram fascinată de imagine, de poveşti, de atmosferă, de meserie, în general. Încercam să îmi sincronizez delegaţiile cu Gabi, să fim cât mai mult împreună. Acasă vorbeam tot despre meserie. Ne uitam la filme artistice, la documentare, la clipuri publicitare şi analizam montajul şi conţinutul. Apariţia Mariei a schimbat totul. Copilul a trecut pe primul plan pentru amândoi. Suntem jurnalişti cu pasiune, dar suntem şi părinţi cu pasiune . Viaţa, timpul şi sentimentele noastre se împart, de 20 de ani, între Maria şi televiziune - în această ordine. Restul...poate va veni …la pensie.
Îţi începi ziua cu o cafea şi continuă...cum? Cum arată o zi din viaţa ta?
A.A.: Depinde de zi. Marele avantaj al meseriei mele este lipsa monotoniei. De obicei, când beau cafeaua, mă uit la ştiri - la televizor şi pe telefon, simultan. Apoi „dau o fugă” pe Instagram şi Facebook. După cafea, de obicei, plec la televiziune. După televiziune, în general, gătesc - o fac din pasiune şi mă relaxează.
Apoi mă uit mult la televizor: la ştiri, filme, documentare şi la transmisiuni sportive. Televizorul îmi mănâncă mult timp, aşa că, atunci când nu sunt în vacanţă, citesc mai puțin decât mi-aş dori. Cam aşa arată o zi obişnuită.
Ce cărţi ai pe noptieră, ce muzică e în playlist-ul tău? Care sunt cărţile pe care le-ai reciti oricând?
A.A: De câţiva ani am descoperit-o pe Guzel Iahina, o scriitoare uimitoare. Am citit de curând „Trenul spre Samarkand”, dar cartea care m-a impresionat cel mai mult este „Zuleiha deschide ochii”. Aş reciti-o oricând, la fel cum aş reciti şi orice roman al lui Erich Maria Remarque, pasiunea tinereţii mele.
Îmi plac jazz-ul, opera, fado-ul, dar ascult orice muzică îmi propune fiica mea, care are 20 de ani.
Petreci mult timp pe internet? Ce părere ai despre viaţa trăită pe reţelele de socializare?
A.A: Da, petrec mult timp pe internet. Citesc ştiri, mă uit la podcasturi, la competiţii sportive, îmi fac documentarea pentru emisiuni, caut reţete şi diverse răspunsuri. Mi se pare fantastic ajutorul oferit de internet, dar nu pierd mult timp pe reţelele de socializare.
Ce te pasionează?
A.A: În primul rând, iubesc oamenii şi poveştile lor. Îmi place muzica, citesc cu plăcere şi gătesc cu pasiune. Ador să călătoresc şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat şansa să o fac. Mai puţin în vacanţe şi mai mult în deplasări de serviciu, dar nu mă plâng. Am filmat multe reportaje având ca eroi românii din diaspora şi am vizitat locuri minunate, care au găzduit competiţii de patinaj artistic, împreună cu fiica mea care a practicat acest sport.
credit foto: Claudiu Petringenaru, TVR, arhiva personală Angela Avram
