CTRL+ALT+DEL, dar pentru totdeauna. Pe măsură ce tehnologia avansează, unii oameni rămân blocați, ca în mașina timpului, în utilizarea unor software-uri și dispozitive vechi de zeci de ani. Iată o incursiune în lumea ciudată și încăpățânată a computerelor învechite.
Windows 95 a sărbătorit 30 de ani pe 24 august, iar anul acesta este cea de-a 50-a aniversare a Microsoft per ansamblu. Compania poate că nu mai are prestigiul cultural pe care îl avea atunci cândva, dar după câteva decenii în care a încercat să recupereze terenul pierdut, Microsoft a revenit din nou în joc, scrie BBC.
Gigantul tehnologic a fost prima sau a doua cea mai valoroasă companie din lume timp de aproape cinci ani. Astăzi, Microsoft pariază pe IA, dar, în timp ce investește zeci de miliarde de dolari în tehnologie de ultimă generație, unii susțin că una dintre cele mai durabile moșteniri ale companiei este amprenta pe care a lăsat-o asupra societății cu mult timp în urmă.
De la lansarea sa în 1975, Microsoft a pătruns atât de profund în infrastructura digitală, încât o mare parte a lumii noastre încă se bazează pe software Windows și computere vechi, uneori depășite și care abia mai funcționează. Pentru oamenii care sunt nevoiți să folosească acești „dinozauri”, fantomele trecutului Windows sunt o prezență constantă în viața de zi cu zi.
„Infrastructura supremă”
„Într-un fel, Windows este infrastructura supremă. De aceea Bill Gates este atât de bogat”, spune Lee Vinsel, profesor asociat la Virginia Tech din SUA, care studiază întreținerea și repararea tehnologiilor vechi. „Sistemele lor sunt integrate în tot ceea ce ne înconjoară, iar faptul că avem în jur toate aceste exemple vechi este povestea succesului general al companiei. Asta este uimitor la Microsoft. Pentru o lungă perioadă de timp, Windows a fost pur și simplu modul în care se făceau lucrurile.”
Chiar dacă ești un utilizator înrăit al Apple, probabil că interacționezi în mod regulat cu sistemele Windows. Când scoți bani din bancomat, de exemplu, este foarte probabil să folosești un computer care, din punct de vedere tehnologic, este de-a dreptul matusalemic.
„Multe bancomate funcționează încă pe sisteme Windows vechi, inclusiv Windows XP și chiar Windows NT”, lansat în 1993, spune Elvis Montiero, tehnician ATM din Newark. „Provocarea legată de modernizarea acestor aparate constă în costurile ridicate asociate compatibilității hardware, conformității cu reglementările și necesității de a rescrie software-ul proprietar al bancomatelor”, spune el.
Microsoft a încetat să ofere suportul oficial pentru Windows XP în 2014, dar Montiero spune că multe bancomate încă se bazează pe aceste sisteme primitive datorită fiabilității, stabilității și integrării lor cu infrastructura bancară.
Și există multe alte aplicații surprinzătoare ale vechilor produse Microsoft ascunse în viața de zi cu zi. În 2024, Windows a fost în centrul unei controverse pe internetul german. Totul a început cu un anunț de angajare pentru Deutsche Bahn, serviciul feroviar al țării. Postul pentru care se făcea recrutarea era cel de administrator de sisteme IT, care urma să întrețină sistemul de afișare din cabina mecanicului trenurilor de mare viteză și regionale. Problema era reprezentată de calificările necesare: candidații trebuiau să aibă experiență în utilizarea Windows 3.11 și MS-DOS – sisteme lansate cu 32 și, respectiv, 44 de ani în urmă. În anumite regiuni ale Germaniei, transportul în comun depinde de sisteme de operare mai vechi decât mulți dintre pasageri.
Un purtător de cuvânt al Deutsche Bahn spune că acest lucru era de așteptat. „Trenurile noastre au o durată de viață lungă și sunt în funcțiune până la 30 de ani sau mai mult.” Deutsche Bahn își modernizează regulat trenurile, spune purtătorul de cuvânt, dar sistemele care îndeplinesc standardele de siguranță și se dovedesc stabile sunt, în general, menținute în funcțiune. „Windows 3.11 este utilizat exclusiv într-un număr mic de trenuri, numai pentru afișarea informațiilor.”
Nu este vorba doar de transportul public german. Trenurile din metroul ușor Muni Metro din San Francisco, de exemplu, nu pornesc dimineața până când cineva nu introduce o dischetă în computerul care încarcă software-ul DOS pe sistemul automat de control al trenurilor (ATCS). Anul trecut, Autoritatea Municipală de Transport din San Francisco (SFMTA) și-a anunțat intenția de a renunța la acest sistem în următorul deceniu, dar astăzi dischetele sunt încă utilizate.
Într-o cameră luminată din San Diego, California, veți găsi două dintre cele mai mari imprimante pe care le-ați văzut vreodată, fiecare conectată la servere care rulează cu Windows 2000, un sistem de operare numit după anul în care a fost lansat. „Le numim ancore de vas”, spune John Watts, care se ocupă de imprimarea și post-procesarea de înaltă calitate pentru fotografia de artă. Imprimantele sunt LightJets, mașini gigantice care utilizează lumina, în loc de cerneală, pentru a imprima pe hârtie fotografică de format mare. Watts spune că rezultatul este o imagine de o calitate inegalabilă.
De mult ieșite din producție, puținele LightJets rămase se bazează pe sistemele de operare Windows care existau la momentul vânzării acestor imprimante. „Cu ceva timp în urmă, am analizat posibilitatea de a actualiza unul dintre computere la Windows Vista. Când am calculat suma necesară pentru achiziționarea de licențe noi pentru toate programele, am ajuns la 50.000 sau 60.000 de dolari”, spune Watts. „Nu suport calculatoarele cu Windows”, spune el, „dar sunt nevoit să le folosesc”.
„Chestia aia e un tanc”
Este o situație obișnuită în cazul hardware-ului specializat. Scott Carlson, un tâmplar din Los Angeles, este cufundat în lumea Microsoft datorită mașinilor CNC, unelte robotizate care taie sau modelează lemnul și alte materiale pe baza instrucțiunilor computerului.
„Mașina noastră de bază funcționează cu Windows XP, deoarece este mai veche. Chestia aia e un tanc”, spune Carlson, „dar nu se poate spune același lucru despre sistemul de operare”.
„De fapt, acum câțiva ani a trebuit să trimitem computerul înapoi pentru a fi complet reconstruit, deoarece XP dădea din ce în ce mai multe erori”, spune el. „Era practic un bloc de beton.”
Pentru persoanele care utilizează această tehnologie veche, viața poate deveni plictisitoare. Timp de patru ani, psihiatrul Eric Zabriskie venea la locul de muncă, la Departamentul Relațiilor pentru Veterani (VA) din SUA, și își începea ziua așteptând ca computerul să pornească. „Trebuia să ajung devreme la clinică, pentru că uneori îmi lua 15 minute doar să mă conectez la computer”, spune Zabriskie. „Odată conectat, încercam să nu mă deconectez. Mă țineam cu dinții. Era extrem de lent.”
Când vine vorba de sistemele informatice învechite care se regăsesc în companiile și organizațiile mari, principalul vinovat este, în general, „întreținerea amânată”, spune M. Scott Ford, un dezvoltator de software specializat în actualizarea sistemelor vechi. „Organizațiile își concentrează toată atenția pe adăugarea de noi funcții, în loc să investească aceste resurse în îmbunătățirea [elementelor de bază] a ceea ce există deja”, spune Ford, ceea ce permite ca dependența de tehnologia veche să crească în timp.
Majoritatea unităților medicale VA gestionează dosarele medicale folosind un set de instrumente lansat de guvernul SUA în 1997, numit Computerized Patient Record System (CPRS). Dar acesta funcționează pe un sistem și mai vechi, numit VistA – care nu trebuie confundat cu sistemul de operare Windows Vista – care a debutat în 1985 și a fost construit inițial pe sistemul de operare MS-DOS.
VA se află acum la a patra încercare de a revizui acest sistem, după o serie de eșecuri care datează de aproape 25 de ani. Planul actual este de a-l înlocui cu un sistem de dosare medicale utilizat de Departamentul american al Apărării până în 2031. „VA rămâne fermă în angajamentul său de a implementa un sistem federal modernizat și interoperabil [de înregistrare electronică a datelor medicale] pentru a îmbunătăți furnizarea serviciilor medicale și a avea un impact pozitiv asupra îngrijirii pacienților”, a declarat Pete Kasperowicz, secretar de presă al VA. El a afirmat că sistemul este deja funcțional în șase locații VA și va fi implementat în 19 din 170 de unități până în 2026.
„CPRS funcționează, dar uneori [utilizarea] lui a fost o experiență extrem de frustrantă”, spune Zabriskie. În timp ce sistemele moderne de înregistrare a datelor medicale au interfețe simple de tip „point-and-click”, el se trezea că trebuie să tasteze „c://” și rădăcina completă a fișierului pentru a accesa un document.
„CPRS este 100% text și totul este scris cu majuscule. Arată ca un procesor de text din anii '90”, spune Zabriskie. „Este ca și cum ai învăța să conduci o mașină veche. Trebuie să memorezi toate comenzile și întotdeauna dai peste erori. Ceva ce ar trebui să dureze un minut ajunge să dureze o jumătate de oră pentru că ai uitat să tastezi o liniuță undeva.”
O problemă importantă
Este un exemplu-cheie al unei probleme de transfer de cunoștințe care apare odată cu învechirea tehnologiei, spune Vinsel. „De multe ori, când nu actualizăm infrastructura și nu o menținem în stare bună, ajungem într-o situație în care doar o singură persoană din alt stat știe cum să mențină sistemul în funcțiune”, spune el.
Uneori, instituțiile guvernamentale, în special, se agață de software-ul vechi, deoarece simplitatea acestuia facilitează menținerea securității, spune Vinsel. „Dar există tot felul de posibilități de eșec, mai ales când ai sisteme din ce în ce mai complexe conectate la internet și companiile încetează să mai ofere suport pentru software-ul vechi. Securitatea cibernetică este o preocupare majoră în acest context.”
În unele cazuri, însă, computerele vechi sunt o pasiune. În SUA, Dene Grigar, directoarea Laboratorului de Literatură Electronică de la Universitatea de Stat din Washington, Vancouver, își petrece zilele într-o cameră plină de computere vintage (și perfect funcționale) care datează din 1977. „De îndată ce oamenii au pus mâna pe computere, au început să creeze artă”, spune Grigar, care se dedică conservării acesteia.
În primele zile ale informaticii, artiștii, scriitorii și programatorii defineau ce înseamnă arta și povestirea în noua lume digitală. Titluri precum Victory Garden de Stuart Moulthrop sau afternoon de Michael Joyce, o poveste care a zguduit lumea ficțiunii, au provocat definiția însăși a literaturii prin prezentarea narațiunilor cu linkuri, ceea ce a permis un stil de scriere non-liniară de tip „alege-ți propria aventură”, care a creat noi precedente pentru era digitală, spune Grigar. Dar ea nu este interesată doar de cărțile electronice experimentale din perioada de început. Laboratorul ei colecționează de toate, de la jocuri video până la postări Instagram.
„Folosesc un acronim pentru a explica ce diferențiază aceste lucruri: PIE. Este participativ, interactiv și experiențial”, spune Grigar. „Nu poți să-l scoți din computer și să-l imprimi sau să-l agăți pe perete.” Emulatoarele vă permit să rulați unele programe vechi pe mașini noi, dar Grigar spune că caracteristicile importante ale acestor lucrări se pierd adesea în acest proces. „Pur și simplu nu este aceeași experiență.”
Sursă foto: CapturePB / Shutterstock.com
