Se încearcă de câțiva ani recunoașterea obezității ca boală de sine stătătoare. În prezent, aceasta este considerată doar factor de risc pentru alte boli, cum ar fi diabetul, accidentele vasculare cerebrale și unele tipuri de cancer.
Există, într-adevăr, multe dovezi că obezitatea poate duce la o sănătate extrem de precară. Dar mulți obezi spun că se simt bine. Și pe acest lucru se susține ideea eronată că obezitatea în sine nu ar trebui tratată ca o boală, scrie The Economist.
Până acum doi ani, o astfel de discuție avea o relevanță practică redusă, deoarece existau puține tratamente pentru obezitate între extremele chirurgiei metabolice și abordarea de modă veche bazată pe dietă și sport.
Cu toate acestea, sosirea în 2023 a medicamentelor GLP-1 pentru pierderea în greutate sub formă de semaglutid (cunoscute în comerț sub denumirea de Wegovy) a schimbat paradigma, notează sursa citată.
Dacă aceste medicamente trebuie prescrise în mod rațional și corect, atunci care dintre cei cu probleme de greutate pot fi considerați bolnavi și care nu?
Un grup de 56 de medici tocmai ne oferă un răspuns la această întrebare. Acest grup, denumit Comisia Lancet și organizat de revista cu același nume, a dezvoltat o modalitate mai bună de diagnosticare a obezității, care poate distinge când aceasta devine patologică.
„Obezitate clinică”
Măsura curentă obișnuită a obezității este indicele de masă corporală (IMC). Acesta este ușor de calculat (prin împărțirea greutății unei persoane la pătratul înălțimii sale). Obezitatea este definită ca un IMC mai mare de 30. Cu toate acestea, unele persoane cu un IMC ridicat nu prezintă niciun semn de indispoziție. Și, în mod absurd, atleții corpolenți sunt considerați obezi conform acestei clasificări, subliniază The Economist.
IMC nu ține cont nici de distribuția corporală a grăsimii. Cu toate acestea, este bine înrădăcinată o cutumă, aceea că grăsimea viscerală (depozitată în jurul organelor interne), este mult mai nesănătoasă decât grăsimea subcutanată (depozitată direct sub piele). Recomandările comisiei se ocupă de aceste aspecte.
Pentru a diagnostica boala nou definită, pe care Comisia Lancet o numește „obezitate clinică”, experții cer două condiții. În primul rând, adăugarea unei a treia măsuri a dimensiunii corpului (circumferința taliei, raportul talie-șold sau raportul talie-înălțime) la cele utilizate pentru calcularea IMC.
În al doilea rând, în cazul în care această măsurătoare revizuită proclamă, într-adevăr, obezitatea unei persoane, sunt necesare, de asemenea, unele semne și simptome obiective de reducere a funcției organelor sau a capacității de a desfășura activități zilnice - cum ar fi îmbăierea, mâncatul și îmbrăcatul - pentru a declara că obezitatea este relevantă din punct de vedere clinic.
Cele 18 diagnostice pe care membrii comisiei le-au stabilit includ dispnee, insuficiență cardiacă indusă de obezitate, dureri de genunchi sau de șold, precum și semne de disfuncționalitate determinate de obezitate în multe alte organe, cum ar fi ficatul, inima, rinichii și sistemele urinar și reproducător.
Cei care nu prezintă aceste simptome sunt repartizați într-o categorie numită „obezitate preclinică”, deoarece, deși nu sunt bolnavi, se consideră că au un risc crescut de a dezvolta obezitate clinică.
Următorul obiectiv
Francesco Rubino, profesor de chirurgie metabolică la King's College din Londra, care este, de asemenea, unul dintre autorii raportului, consideră că descrierea obezității ca o boală reală reprezintă o schimbare radicală.
Următorul obiectiv este de a stabili care dintre cei aproximativ 1 miliard de oameni de pe planetă etichetați drept obezi în conformitate cu vechea definiție pot fi considerați obezi clinic în conformitate cu noua definiție și, prin urmare, au nevoie de tratament. Studiile preliminare sugerează că între 20-40% dintre aceștia sunt obezi.
Abordarea comisiei pare deja populară în rândul oficialităților medicale. Șaptezeci și șase dintre cele mai importante organizații de sănătate din lume, inclusiv Asociația Americană a Inimii, Societatea Chineză de Diabet și Asociația Indiană pentru Promovarea Cercetării în Obezitate, au aprobat-o deja.
Sursă foto: ALIOUI MA/ Shutterstock.com
