Nostalgia după anii 1990 și 2000 ar putea funcționa deja ca o industrie culturală în sine. O vedem pretutindeni, de la elemente vestimentare și până la filtrele foto de pe Instagram. La noi, o efervescență a reconstituirii caută să recupereze un soi de „belle époque” dintr-o tranziție postcomunistă care în niciun caz nu a fost prielnică speranțelor în viitor.
Psihicul uman are obiceiul de-a extrage din trecut doar părțile bune; mai exact, doar ceea ce-i poate servi ca idilism pentru a combate stresul și dezamăgirile prezentului. Cu cât prezentul se complică, cu atât nostalgia ne apare ca un paradis pierdut al simplității.
Anii 1990 și începutul anilor 2000 nu au însemnat doar sărăcie, privatizări sălbatice, crimă organizată și haos politic, ci au fost și martorii unei euforii pop culture - de la goana consumersită după produse de imitație „occidentală” și până la instalarea „monarhică” a dance-ului și hip-hop-ului în viața tinerilor din epoca Atomic TV și MCM România.
Realitatea socială a acelor timpuri era cenușie, dar ea putea fi ușor înfrântă la un chef pe ritmuri de Prodigy și Sweet Kiss. Țoalele care te făceau să semeni cu Tony Mortimer de la East 17 sau cu Michèle Karamat Ali de la 2 Unlimited nu mai erau simple haine, ci arme de serotonină împotriva unei societăți paralizate.
Peste timp, toate acestea s-au transformat într-un tezaur antropologic, pe care îl vedem acum din nou la modă. Revenirea fotografiilor pe film. Haine nouăzeciste din second-hand-uri vândute pe site-uri de e-commerce sub etichetă „vintage”. Renașterea bairamurilor. Specula piperată din talciocuri cu viniluri, pick-upuri și magnetofoane. Sau recuperarea unor trupe de „oldies” precum Azur.
Generația nostalgiei
Poate cel mai interesant aspect al acestei retro-feerii este puntea pe care o creează între mileniali și Generația Z. Deși milenialii sunt cohorta care poartă încărcătura emoțională a nostalgiei după decada ’90-2000, Gen Z este însă generația care s-a branșat la moștenirea de fashion a acelei perioade (haine, tunsori etc.). O posibilă explicație o găsim într-un studiu al Universității din Pittsburgh numit „Generația nostalgiei”.
„În timp ce deceniile secolului XX au fost definite de tendințe specifice în modă, muzică și divertisment, secolul XXI a cunoscut o formă diferită de dezvoltare culturală, datorită ascensiunii internetului. Mai precis, utilizarea rețelelor sociale ca instrument de publicitate facilitează remixarea și partajarea conceptelor de produse/servicii într-un timp incredibil de scurt. Cu toate acestea, acest lucru crește și dificultatea de a crea conținut de marketing original, care să trezească interesul publicului media, expus în permanență la informații. În ciuda acestui fapt, brandurile profită de aceste schimbări rapide, restructurându-și strategiile promoționale pentru a readuce consumatorii la «vremuri mai simple»”, se arată în studiu.
Crescând odată cu comercializarea World Wide Web și apariția rețelelor sociale, GenZ trăiește într-o perioadă caracterizată în principal de interactivitatea digitală și accesul instantaneu la o gamă largă de informații. Deși utilă, această creștere vorace de conținut digital și conectivitatea constantă la rețelele sociale se pot dovedi copleșitoare pentru acești nativi digitali, creându-le sentimentul de izolare. Conform raportului Stress in America din 2019 al Asociației Americane de Psihologie, participanții din Generația Z au înregistrat cele mai ridicate niveluri de stres (5,8 din 10) în comparație cu predecesorii lor din generațiile Milenial, Gen X și Baby Boom.
Cu alte cuvinte, nevoia urgentă de apartenență este o trăsătură fundamentală a GenZ, iar nostalgia după un timp netrăit pare a fi acum ancora ei identitară.
DJ-ii și știința
Și poate că cea mai influentă expresie a acestei nostalgii o găsim în muzică. Nu degeaba au atâta succes festivalurile de muzică sub brandul Nostalgia. Iar asta ne deschide calea și spre un studiu incitant despre forța muzicii vechi.
Realizat de Universitatea Western Ontario, studiul demonstrează că nostalgia joacă un rol important în dorința noastră de-a dansa, chiar mai mult decât familiaritatea unei melodii. Cercetătorii au rugat tineri să evalueze în ce măsură diferite hituri pop le provoacă pofta de dans, iar rezultatele sugerează că amintirile încărcate emoțional pot fi cheia pentru a ne dezlănțui ritmul.
Autorii studiului au încercat să înțeleagă motivul pentru care ne mișcăm pe ritmul muzicii și potențialele beneficii terapeutice ale ritmului muzical asupra pacienților cu tulburări de mișcare, cum ar fi cei afectați de Parkinson.
„Groove-ul este dorința plăcută de-a te mișca pe muzică. Când studiem sistemul motor al persoanelor cu și fără tulburări de mișcare, creierul se activează spontan atunci când acestea ascultă muzică. Se pare că este vorba chiar de aspectele ritmice ale muzicii”, a explicat Jessica Grahn, profesoară de psihologie și directoare a Centrului pentru Creier și Minte al Universității Western Ontario.
„Toți DJ-ii de nuntă buni știu asta din instinct, iar acum avem și rezultate științifice care s-o confirme.”
„Cu cât ești mai familiarizat cu o melodie, cu atât este mai probabil să o apreciezi. Familiaritatea și nostalgia sunt intrinsec legate între ele, deoarece cu cât cunoști mai bine o melodie și cu cât te face să simți mai multe, cu atât te va duce mai mult înapoi în timp, într-un loc special, și te va face să vrei să te miști”, a spus Riya Sidhu, autoarea principală studiului.
Între 26 și 29 iunie, la Federația Română de Tir și Sport va avea loc uriașul festival NOSTALGIA/Retro/Disco/Future. Ediția din acest an are ca deviză „NU VENI”, o abordare atipică de PR, un îndemn la ieșirea din online și la reconectarea cu partea autentică a vieții. „NU VENI doar să faci story. Vino să faci parte din story”.
Sursă foto: pod.shutterstock / Shutterstock.com
