Echipa emisiunii "Cap Compas" inaugurează o serie specială dedicată definiției monumentale sacre a Europei. Dincolo de granițe, dincolo de istorie, există o memorie comună – o memorie spirituală care a modelat identitatea continentului. „Europa Sacră” invită la o călătorie prin geografia sacră a Europei.
"Porțile Siciliei" suprinde un crâmpei al vieții religioase din Messina, Taormina și Catania Messina, întinsă pe malurile strâmtorii care-i poartă numele este indubitabil o importantă "Poartă a Siciliei". Puține orașe din lume provoacă la vizitarea unei necropole.
Cimitirul din Messina este trecut pe lista locurilor care trebuie văzute. O reflecție asupra eternității, o bibliotecă deschisă a memoriei colective, cartea de piatră a orașului.
Că un elogiu adus naturii sacre a locului, ambianța conduce cu gândul la o veritabilă galerie de artă. 
Nu este un loc sumbru, ci un parc al memoriei și al frumuseții melancolice. Este un spațiu în care dimensiunea estetică, istoria și spiritualitatea se întrepătrund, oferind o contemplare rară asupra ciclului vieții și morții.
Catedrala orașului dedicată Sfintei Maria a fost construită în formă inițiala de contele Roger al II-lea al Siciliei în secolul al XII-lea. Edificiul este un testament dramatic al istoriei orașului, cu o arhitectură care evocă stilul normand sicilian din secolul al XII-lea, dar care poartă amprenta reconstrucțiilor succesive după catastrofe majore... incendii, cutremure și bombardamente.
.
Așezată precum o coroniță pe o terasă la 200 de metri deasupra mării Ionice, cu priveliști fulminante către Muntele Etna pe un versant și către coasta Calabriei pe celălalt, Taormina este probabil unul dintre orașele siciliene cu cea mai epatantă scenografie.
.
Dominând piața centrală Domul este cunoscut și sub numele de "Catedrala-Fortăreață".
Construit în secolul al XIII-lea pe fundațiile unei biserici mai vechi, într-o epocă de primejdii și conflicte edificiul se impune prin arhitectură care reflectă o mentalitate defensivă.
Ridicată la cumpăna dintre secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, Biserica Sfântul Iosif este o mărturie a barocului sicilian într-una dintre cele mai exuberante expresii.
Construită pe locul unui vechi așezământ al confreriei Sfântului Petru al pescarilor, actuală structură a fost rectitorită prin grijă Confreria Sufletelor din Purgatoriu și preluată în grijă de frații Ordinului Salesian.
Poziționarea între vulcan și mare definește întreaga existență a Cataniei care este tributară unui balans perpetu între creație și distrugere.
În inima vibrantă a Pieții Domului din Catania se ridică precum o declarație de supraviețuire și de identitate catedrala Sfânta Agata.
Fațada edificiului capodoperă a barocului sicilian realizată de Giovanni Battista Vaccarini este cheia care deschide calea către descoperirea unei ambianțe excepționale. 
Biserica Sfântul Nicolae Arena duce cu gândul la nisipul Vezuviului unde se stabiliseră inițial călugării fondatori ai lăcășului sfânt căci așa se traduce din latină termenul arena. Fațada principală lipsește complet, rămânând un fragment monumental din peretele drept, masiv și neted. Este un colos baroc neterminat, cea mai mare biserică din Sicilia și una dintre cele mai mari din Italia.
Lipită de San Nicolò l'Arena, abatia benedictină este o extensie organică a bisericii. Ansamblul monahal este ca un oraș monastic autonom fiind a două cea mai mare mănăstire benedictină din Europa. Complexul, care se întinde pe o suprafață de peste 100.000 m², este o fortăreață barocă a cunoașterii și a puterii.
Messina, Taormina și Catania provoacă permanent la a descifra această parte de Sicilie prin detaliile discrete unde citadinul profan se împletește inseparabil cu valențele sacrului.
.
