De la hieroglifele egiptene până la cel mai bun, simplu și logic alfabet, cum este considerat cel coreean în mediul științific, omenirea și-a scris legile și dorințele în nenumărate alfabete. Într-adevăr, nu se cunoaște un număr exact al acestora - multe variante (probabile) ne sunt și astăzi necunoscute, iar altele au funcționat pentru comunitățile lor numai perioade scurte. Dar în ce alfabete au comunicat oamenii?
Cronologia cunoașterii și dezvoltării alfabetelor este un proces complex, întinzându-se pe mii de ani. Principalele etape ar fi succint acestea:
Mileniul al II-lea î.Hr.:
Scrierea proto-sinaitică: Considerată de mulți ca fiind primul alfabet, apărută în Peninsula Sinai, derivată din hieroglifele egiptene.
Secolele XIV-XII î.Hr.:
Alfabetul fenician: Dezvoltat de fenicienii care erau navigatori și comercianți, acest alfabet consonantic s-a răspândit în tot bazinul mediteranean.
Secolele IX-VIII î.Hr.:
Alfabetul grec: Grecii au adaptat alfabetul fenician, adăugând litere pentru vocale, creând astfel primul alfabet complet.
Secolul VII î.Hr.:
Alfabetul etrusc: Etruscii, un popor care a trăit în Italia, au preluat alfabetul grec, adaptându-l la limba lor.
Secolul V î.Hr.:
Alfabetul latin: Romanii au preluat alfabetul etrusc, dându-i forma pe care o cunoaștem astăzi.
Secolele III-II î.Hr.:
Alfabetul brahmi (transliterarea sanscritei: brāhmī): Apărut în India, acest alfabet a dat naștere la numeroase alte alfabete folosite în Asia de Sud și Sud-Est.
Secolul al IX-lea d.Hr.:
Alfabetul chirilic: Creat de misionarii bizantini Chiril și Metodiu pentru a scrie limbile slave.
Secolul al XV-lea:
Alfabetul coreean (hangul)
Astfel, cele mai cunoscute alfabete sunt:
Alfabetul latin: Cel mai folosit; derivat din alfabetul etrusc și cel grec.
Alfabetul grec: Unul dintre cele mai vechi alfabete încă în uz, derivat din alfabetul fenician. A influențat multe alte alfabete, inclusiv pe cele latin și chirilic.
Alfabetul chirilic: Folosit în principal în țările slave.
Alfabetul arab: Consonantic, adică nu notează vocalele scurte; folosit pentru limba arabă și alte limbi din Orientul Mijlociu și Asia.
Alfabetul ebraic: Un alt alfabet consonantic, folosit pentru limba ebraică.
Alfabetul chinez: Sistem de scriere logografic, în care fiecare caracter reprezintă un cuvânt sau o morfemă. Este unul dintre cele mai vechi sisteme de scriere încă în uz.
Alfabetul japonez: Foloseşte trei sisteme de scriere: hiragana, katakana (numite şi “silabare”) şi kanji (caractere chinezești).
Alfabetul indian: Reprezintă, de fapt, o familie de alfabete, fiecare adaptat la o limbă specifică din India.
Alfabetul coreean (hangul): Unul dintre cele mai tinere alfabete, fiind creat în secolul al XV-lea; are structură logică - în comunități de cercetători în lingvistică, Hangul este considerat cel mai „științific” sistem de scriere, deoarece formele literelor se bazează pe formele organelor vorbirii în timpul pronunțării, fiind nu doar simplu și logic, ci și construit într-un mod științific.
În perioada precolumbiană, în America de Sud nu se cunoșteau alfabete în sensul european al cuvântului. Civilizațiile precolumbiene, precum incașii, nu aveau un sistem de scriere alfabetic. În schimb, foloseau alte forme de comunicare și înregistrare a informațiilor, cum ar fi: Quipu: un sistem de noduri și fire colorate, prin care se înregistrau informații numerice și narative; Pictograme și ideograme: reprezentări grafice ale obiectelor și ideilor; Tradiția orală: transmiterea cunoștințelor și a istoriei prin intermediul povestirilor și a cântecelor.
Quipu se traduce literal prin „nod” în quechua. Multe culturi andine antice au folosit acest sistem de noduri. Denumite și „noduri vorbitoare”, ele serveau ca sistem de scriere. Fabricate de obicei din bumbac, quipu-urile erau portabile, făcând ușor transferul de informații pe distanțe și durate lungi.
Quipu erau, în primul rând, instrumente pentru stocarea datelor numerice (recensământ, date contabile, organizare militară, calendar etc. ), dar unele studii sugerează că au servit și în scop literar și artistic mai larg.
Alfabetul latin este cel mai folosit sistem de scriere din lume, urmat de cel chirilic, arab și alte alfabete. În timpul Evului Mediu, alfabetul latin era folosit (uneori cu modificări) pentru scrierea unor limbi romanice/latine, precum și limbi celtice, germanice, baltice și uneori chiar limbi chirilice. Odată cu colonialismul și evanghelizarea, alfabetul latin s-a extins dincolo de teritoriul european.
De-a lungul timpului, alfabetele au continuat să evolueze, adaptându-se la schimbările lingvistice și culturale. Fiecare alfabet are o istorie proprie, cu influențe și dezvoltări specifice. Au apărut numeroase variante regionale și stiluri de scriere.
Braille
Alfabetul Braille este un sistem de scriere tactil folosit de persoanele cu deficiențe de vedere. A fost inventat de Louis Braille, un francez care și-a pierdut vederea în copilărie. Louis Braille s-a născut în 1809 și a urmat o școală pentru copii nevăzători, unde a învățat să citească cu ajutorul unui sistem de litere în relief. Acest sistem era însă greoi și dificil de utilizat. În 1825, Louis Braille a creat un nou sistem de scriere, bazat pe puncte în relief.
Sistemul său era mult mai simplu și mai ușor de utilizat decât cel existent. Fiecare literă, număr sau semn de punctuație erau reprezentate printr-o combinație unică de puncte. Alfabetul Braille a devenit cel mai folosit sistem de scriere tactil.
***
Nichita Stănescu
Hieroglifa
Ce singurătate
să nu înţelegi înţelesul
atunci când există înţeles
Şi ce singurătate
să fii orb pe lumina zilei,
şi surd, ce singurătate
în toiul cântecului
Dar să nu-nţelegi
când nu există înţeles
şi să fii orb la miezul nopţii
şi surd când liniştea-i desăvârşită,
o, singurătate a singurătăţii!
Scrisoare medievală
Duceam în viteză piramide de var,
dar nu pentru ziduri, nu, nu.
Duceam cuvintele acestei limbi romane
dar nu pentru a fi spuse de guri.
Noi suntem, iubito, aceiaşi.
Numai pietrele s-au schimbat,
numai iarba.
Domneşte pe-aici violetul, tăcerea,
cleiul tâmplăresc, oh, da,
cu care ne lipim braţele rupte.
Noi suntem, iubito, aceiaşi
şi nici nu se cunoaşte, oh, da,
că sufletul nostru-i întors
dintr-o călătorie în lumea
perechilor, unu cu unu,
pom cu pom, iarbă cu iarbă,
piatră cu piatră.
***
Credit foto: principală - Triff, Shutterstock; pagini alfabet Braille - Presslab, Shutterstock
