Traiul în ziua de astăzi ne face să ne dorim cât mai mulți. Există concepția conform căreia, oamenii care dețin sume mari de bani și conturi bancare sunt mai bine priviți de societatea modernă.
Dacă este așa sau nu, rămâne să ne confirme sau să ne infirme specialiștii și cercetătorii din domeniu. Cert este că, banii au reprezentat întotdeauna un mijloc de schimb, tezaurizare sau unitate de măsură pentru stabilirea prețurilor. În zilele noastre, nu avem cum să trăim fără ei. Suntem dependenți de numărul lor în buzunar, iar viața pare o goană nebună după înavuțire.
Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au încercat să găsească soluții pentru a-și procura cele necesare traiului. Și cum banii încă nu existau, au găsit soluția trocului (astăzi denumit barter), schimbul în natură de produse sau servicii, între membrii aceleiași comunități sau între grupuri diferite. Dar, a apărut o altă situație: și-au dat seama că unele produse sunt mai scumpe decât altele. Aveau nevoie de o unitate de măsură. O unitate de măsură care să fie trainică, cu valoare și în același timp să reprezinte prețul mărfurilor. Apar, astfel, primele monede. La început au fost cochiliile de scoici, ceaiul, vitele, sarea, condimentele, grânele, colții de câine, clopoțeii de bronz, cuțitele, pietrele șlefuite sau brățările. Iar cu două – trei mii de ani înainte de Hristos, în Mesopotamia au fost puse bazele primului sistem bancar. Practic, istoria banilor se confundă cu istoria omenirii. Pe insula Yap, din arhipelagul Carolinelor, banii se țineau la intrarea în casă, ca semn al averii familiei. Erau pietre găurite. Un purcel costa o piatră de jumătate de metru, iar o nevastă ...una de 1,3 metri.
Metalele pețioase, ca aurul și argintul, au fost întotdeauna la mare căutare. Au fost folosite pentru confecționarea monedelor. Acestea erau ștanțate cu un fel de sigiliu ca să nu poată fi falsificate. Istoricii și arheologii au descoperit primele monede din metale prețioase în cetatea Lidia, o colonie din Asia Mică. Aveau o anumită greutate, erau confecționate din electrum, un aliaj din aur și argint, în proporții egale, sub formă de disc, iar garanția valorii, era dată de sigiliul regelui. Se numeau lydieni.
Există și o legendă. Se spune că, legiuitorul Solon ar fi bătut monede cât roata carului, pentru a-i face pe cetățenii antici să nu mai acumuleze excesiv.
Unii istorici susțin că, unul dintre primii mari cheltuitori ai lumii, care utiliza sume uriașe de bani pentru plata armatelor sale ( aproximativ o jumătate de tonă de argint pe zi) era Alexandru cel Mare. Dar, în același timp, marile sale victorii au dus la stimularea schimburilor comerciale, la cuceriri și prăzi de război extrem de importante.
În Antichitatea greacă exista moneda numită obol. Și reprezenta 1/6 dintr-o drahmă. Era obiceiul ca, obolul să se pună sub limba unei persoane decedate, pentru a avea cu ce plăti pe Charon, luntrașul lui Hades, atunci când erau trecuți peste râul Acheron, unul dintre fluviile Infernului. Obicei păstrat și astăzi, în tradițiile de înmormântare ale anumitor popoare.
Monedele au fost folosite și sunt și astăzi. Metalele prețioase, necesare pentru confecționarea lor, au fost înlocuite în timp cu metale precum bronzul, cuprul, alama sau aliaje mai dure. Au apărut însă, iar, dificultăți. Unele produse și bunuri erau costisitoare, iar pentru a plăti, erau necesare cantități mari de monede, dificil de transportat. Chinezii au fost cei care au inventat banii de hărtie, dintr-o altă inconveniență: nu aveau suficiente resurse de cupru pentru monede. La început, au folosit piele de cerb. Apoi hârtia.
Pe teritoriul României, primii bani au apărut pe litoralul românesc, în cetățile grecești. Au circulat, atunci ,drahme de bronz sau argint și stateri de aur. De-a lungul secolelor pe teritoriul Țărilor Românești s-au folosit și monede străine. Dar, în 1867, odată cu înființarea unui sistem monetar și de fabricare a banilor, a apărut leul, care devine monedă națională.
Banii s-au diversificat, țările au folosit diverse monede valabile pe teritoriul lor. Odată cu crearea Uniunii Europene, a apărut necesitatea unei monede unice, euro, care a înlocuit unitatea monetară europeană.
Importanți sau nu, mulți sau puțini, determinând crize financiare și inflații, astăzi, banii sunt cei care ne asigură cele necesare traiului de zi cu zi. Depinde doar de fiecare dintre noi, ca să nu transformăm viața, doar într-o goană nebună după înavuțire. Vorba cântecului interpretat de formația Holograf: ”banii vorbesc, banii vorbesc/ unii te ridică, alții te lovesc”.
Alice Săceanu
