Miercuri, 1 iulie, la ora 21.00, în cadrul emisiunii Articolul VII, am comemorat 80 de ani de la cea mai neagră zi din istoria României.
După cum scria istoricul Florin Constantiniu în prefața cărții lui Mihai Pelin, ,,SĂPTĂMÂNA PATIMILOR 23-28 iunie 1940”, ,,Anexarea de către Uniunea Sovietică a Basarabiei şi nordului Bucovinei, la 28 iunie 1940, a fost consecința directă a Pactului Molotov-Ribbentrop şi a izolării politice şi militare din acea perioadă a României”.
Moderatorul, realizatorul și producătorul Mihaela Crăciun și invitații ei: istoricul Dorin Matei, președintele Fundației Magazin istoric și redactorul-șef al celebrei reviste cu același nume; avocatul Antonie Popescu, Baroul București, consilier guvernamental pentru relația cu românii de pretutindeni intre 1998-2002, unul din fondatorii Departamentului de resort al Guvernului; Mircea Carp, 97 de ani, militar de profesie, fost director la Radio Vocea Americii si Radio Europa Liberă, v-au propus o incursiune în istoria sinceră a poporului roman, prea puțin cunoscută.
Mihaela Crăciun: ”28 iunie a fost ziua cea mai lungă și cea mai neagră din istoria recentă a poporului român, zi ale cărei consecințe le trăim și azi.”
Dorin Matei, istoric: ”A fost o zi foarte neagră. Aș aduce în discuție un episod pe care mi l-a adus în atenție un asiduu cercetător al arhivelor, domnul Văratec, care a descoperit în memoriile mareșalului Jucov, cel care a condus operațiunile militare din Basarabia, un lucru cel puțin ciudat: în memoriile publicate în URSS înainte de 1990, lipsea fragmentul în care Jucov povestea ce s-a întâmplat în Basarabia. După 1990, editorii au inclus și acest pasaj. […] Jucov povestește că l-a întrebat Stalin despre ce se întâmplă în Basarabia. A venit ministrul României la Moscova și a protestat că ați desantat tancuri pe linia Prutului și ați împiedicat retragerea administrației românești. Și Jucov i-a răspuns că nu s-a întâmplat așa ceva, că nu au capacitatea de a desanta tancuri. Într-adevăr aveau trupe aeropurtate moderne și foarte bine puse la punct și au lansat câteva brigăzi de parașutiști pe Prut, pentru că, spuneau ei, românii evacuau și material rulant și fabricile, în contradicție cu prevederile notei informative sovietice care interzicea așa ceva. Și în același timp, a ordonat unei brigăzi de tancuri să înainteze în viteză și tancurile au ajuns cam în același timp cu parașutiștii. Senzația autorităților române a fost că tancurile căzuseră din cer. Vă dați seama în ce degringoladă erau. […] Cam asta a fost atmosfera și dezastrul din 28 iunie, într-adevăr un moment trist, negru și aș îndrăzni să spun și rușinos. Și ar fi bine dacă am învăța ceva din lecția asta.”
Mihaela Crăciun: ”Aș vrea acum să ne referim la evenimentul anului trecut – rezoluția Parlamentului European despre care s-a vorbit foarte puțin. Aș dori, domnule Matei, să dezvoltați acest subiect al importanței rezoluției pentru noi.”
Dorin Matei, istoric: ”La noi s-a vorbit surprinzător de puțin despre această rezoluție, cu atât mai mult cu cât este dacă nu primul, în orice caz unul dintre puținele documente internaționale care recunosc că României i s-a luat pe nedrept Basarabia în 1940. Trebuie să afirmăm încă de la început un lucru: granițele actuale ale României, deși afectate de pactul Ribbentrop Molotov, nu sunt rezultatul direct al acestui pact. Ele sunt rezultatul Conferinței de pace de la Paris din 1947. Și granița de vest, și granița de est, dar nu putem uita vreodată noi, ca români, că pierderea Basarabiei a fost posibilă ca urmare a acestui pact, la 23 august 1939. Ei bine, această rezoluție a Parlamentului European, adoptată în 19 septembrie 2019, face un apel la memoria istorică și spune că nu poate să existe un viitor stabil al Europei fără a recunoaște faptul că regimul comunist, respectiv nazist, au provocat mari dureri și mari probleme, mai ales în această parte de est a Europei. Și aici este amintit la unul din puncte, faptul că în urma pactului Ribbentrop-Molotov România a pierdut Basarabia și Bucovina de nord. […] De altfel, această rezoluție a stârnit o mare nemulțumire în Federația Rusă și este explicabil. Poziția de mare putere a URSS și al moștenitorului său, Federația Rusă vine tocmai din contribuția adusă la cel de-al doilea război mondial. De aceea se încăpățânează Moscova atât de mult să combată ideea că alături de Germania ar fi declanșat războiul. […]”
Mihaela Crăciun: ”În contextul în care chestiunea Basarabiei, a nordului Bucovinei nu prea își găsește loc în agenda publică și politică de la noi, aș vrea să rememorăm a XI-a poruncă pe care seniorul Coposu a atașat-o decalogului românesc.”
Avocat Antonie Popescu: ”Am avut șansa să-l cunosc [pe Corneliu Coposu] în anii 90. Era cel mai puternic susținător al reintegrării Basarabiei. Corneliu Coposu spunea că noi trebuie să avem grijă de Bucovina și Basarabia, a fost principalul sprijinitor, atunci, când noi eram studenți și ne-am opus încheierii tratatului dintre Iliescu și Gorbaciov – acest tratat din fericire a fost blocat, a fost unul dintre obiectivele generației pieței universității: decuplarea de la URSS, integrarea în Uniunea Europeană și în NATO a României. Cele trei obiective mă bucur că au fost atinse. Din păcate reintegrarea Basarabiei a căzut din discursul oficial după moartea lui Corneliu Coposu. Sigur, în multe situații apare omul providențial care rezolvă o groază de lucruri. Acum am avea nevoia de un astfel de om.”
Mihaela Crăciun: ”Cu ce ați vrea să rămână tinerii care studiază limbă cultură și civilizație românească în țările unde sunt cu părinții lor din acest moment?”
Avocat Antonie Popescu: ”Aș vrea să menționez în mod deosebit o foarte bună prestație a președintelui Republicii Moldova din epocă, la 24 iunie 2010, Mihai Ghimpu, care era președinte interimar al R. Moldova, printr-un decret prezidențial a declarat ziua de 28 iunie 1940, Ziua Ocupației Sovietice. Acest decret are o importanță deosebită pentru istoriografia românească pentru simbolurile pe care ar trebui să le apărăm prin instituțiile statului. […] Acest decret e un act fără precedent în istoria postbelică a țării noastre. În afară de Regele Mihai care a condamnat ocupația sovietică, nimeni nu a făcut-o. […] Sigur că reacția nu s-a lăsat așteptată, a fost o reacție neo sovietică a forțelor care sunt subvenționate de Moscova și acest decret a fost declarat neconstituțional.
Aș vrea ca tinerii să rămână în memorie cu decretul lui Mihai Ghimpu care spune că 28 iunie este ziua ocupației sovietice, mi-aș dori să rămână cu cuvintele lui Corneliu Coposu care vorbește despre datoria de a ne ocupa de problemele românilor din Basarabia și Bucovina ca o a XI-a poruncă din decalogul românesc, mi-aș dori să rămână cu vorbele din 1991 ale lui Mircea Druc, pe când era premierul încă Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești și URSS nu se desființase: Fără Bucovina nu mă duc nici în mormânt! Mircea Druc fusese deportat la Cernăuți și văzuse ce bravi români sunt acolo și la ce deznaționalizare brutală fuseseră supuși. Și îmi aduc aminte de cuvintele lui Constantin Olaru, Președintele Frontului Popular de la Cernăuți: Într-o noapte ne-au ridicat 11.000 de intelectuali. În câți ani putem avea noi 11.000 de absolvenți de universități? .. Acestea sunt lucruri pe care în primul rând tinerii care aspiră la o carieră politică aș vrea să le aibă ca obiectiv al generației lor.”
Mircea Carp a trăit acea zi neagră de 28 iunie din postura de elev la liceul militar de la Mănăstirea Dealu. Dincolo de rigorile regulamentului instituției de învățământ militar și de sentimentul nedreptății trăite atunci, jurnalistul de 97 de ani oferă o perspectivă istorice de lungă durată asupra evenimentului:
Mircea Carp, jurnalist: ”Unirea românilor, din anii 1918-1919, s-a făcut prin vot liber exprimat. … în primul rând al românilor din provincii, dar și al celorlalte minorități. Iată că cedarea lor s-a făcut nu prin votul populațiilor respective, ci pur și simplu prin ordine de la Moscova și Berlin, regimuri dictatoriale unde nimeni nu ținea seamă de ce doresc popoarele. De-a lungul celor 80 de ani, din cauza refugiului în țara mamă după ultimatumuri, din cauza deportărilor – și trebuie să spunem că aproape 1.000.000 de români au fost deportați, din cauza plecării la muncă în străinătate, compoziția demografică a Basarabiei s-a schimbat. Dar, pe de altă parte, toți acești români au făcut toate eforturile posibile să-și păstreze obiceiurile, sentimentele, limba română, atașamentul față de patria mamă, în locurile în care soarta i-a dus și azi fac tot posibilul să mențină această legătură a românilor de pretutindeni. Toate acestea sunt dovezi – cauza nu e pierdută și chiar dacă numărul românilor cu drept de vot poate a scăzut, dar sentimentele lor au rămas aceleași, cu vremea, prin voința poporului, și nu numai a românilor de acolo, se va putea înfăptui ceea ce este mai bine pentru ei și pentru întreaga provincie.”
Realizator și producător: Mihaela Crăciun
