Absolvent al Facultăţii de Teologie, Victor Dochia a ales jurnalismul pentru din dragoste pentru cuvânt și imagine. Este unul dintre cei mai cunoscuţi realizatori şi prezentatori de producţii religioase de la TVR şi cel care, în decembrie 2017, a obținut, în exclusivitate pentru TVR, primul și singurul interviu cu Patriarhul României, Preafericitul Părinte Daniel.
Îl vedem, în fiecare dimineaţă de duminică, la „Universul credinţei”, pe care o şi realizează, dar şi în alte emisiuni şi ediţii speciale dedicate vieţii spirituale. Tot el stă în spatele „pastilei” de învăţătură „Zi de zi, cu părintele Constantin Necula”, o întâlnire cu unul dintre cei mai iubiţi preoţi ai momentului.
Biserică şi comunicare spirituală în era digitală. Despre înţelegerea între diferite comunități religioase într-o lume tot mai polarizată, despre profesie, mentori şi echilibru interior, într-un interviu profund şi cald cu Victor Dochia.
Cum te-ai apropiat de religie?
Victor Dochia: M-am apropiat de religie firesc, prin familie și prin educație, dar și printr-o căutare personală. Am simțit mereu că spiritualitatea nu este ceva abstract, ci un mod de a trăi, de a înțelege viața și oamenii. Facultatea de Teologie a venit ca o continuare naturală a acestui drum, pentru că simțeam că acolo pot să-mi adâncesc credința și să înțeleg mai bine rădăcinile ei.
Ai o formare teologică, dar ai preferat televiziunea. Ce te-a determinat să alegi jurnalismul și nu o carieră în rândul bisericii? Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru televiziune și jurnalism?
V. D: Am iubit dintotdeauna cuvântul și imaginea. Teologia m-a învățat să caut sensuri, iar jurnalismul, să le transmit. Alegerea televiziunii nu a fost o ruptură de Biserică, ci o altă formă de slujire. Prin televiziune, am simțit că pot aduce credința mai aproape de oameni, într-un limbaj accesibil, prin reportaje, documentare și interviuri. Practic, am înțeles că vocația mea este să fiu o punte între spațiul bisericesc și spațiul public.
Care a fost momentul cel mai frumos în cariera ta de realizator și producător TVR?
V. D: Sunt multe momente, dar dacă ar fi să aleg doar unul, aș spune interviul din 2017 cu Patriarhul României, Preafericitul Părinte Daniel. A fost o premieră, o responsabilitate uriașă și o onoare. Totuși, și transmisiunea de la Vatican, în 2004, la trecerea la Domnul a Papei Ioan Paul al II-lea, a fost un moment unic, cu o încărcătură emoțională deosebită. În astfel de clipe simți că munca ta are cu adevărat o greutate istorică și spirituală.
Care a fost cea mai dificilă transmisie pe care ai realizat-o sau moderat-o?
V. D: Fiecare transmisiune live are provocările ei, dar cele mai dificile au fost cele internaționale, unde logistica, emoția și responsabilitatea se împletesc. Îmi amintesc de transmisiunile de la Vatican, dar și de Adunarea Ecumenică Europeană de la Sibiu, în 2007. Era nevoie de coordonare impecabilă, atenție la detalii, dar și de o mare capacitate de adaptare. Când ești în direct, nu există „a doua șansă”.
Ai un master - „Biserica și Mass-media” - care abordează un subiect sensibil și actual. Comunică Biserica eficient în era digitală?
V. D: Biserica face pași importanți, dar cred că mai este mult de făcut. Lumea digitală are propriile ei reguli, iar provocarea este să păstrezi autenticitatea mesajului creștin, dar să-l transmiți într-un limbaj pe care oamenii de azi să-l poată înțelege. Experiența mea în televiziune mi-a arătat că oamenii sunt dornici de conținut de calitate, sincer și bine documentat. Când mesajul este transmis cu respect, cu frumusețe și cu empatie, el ajunge acolo unde trebuie – chiar și în mediul digital.
Cum a influențat digitalizarea practica religioasă și interacțiunea cu comunitățile de credincioși?
V. D: Digitalizarea a schimbat mult modul în care oamenii se raportează la religie. Pandemia a accelerat acest proces – am văzut atunci cum foarte mulți credincioși au urmărit slujbele online sau au intrat în legătură directă cu preoții sau cu ierarhii lor, prin platformele digitale. E un pas important: Biserica a ieșit din ziduri și a ajuns mai aproape de oameni, chiar în casele lor. Totuși, digitalul nu poate înlocui comuniunea liturgică, întâlnirea față către față, dar poate fi o punte care să-i ajute pe oameni să se apropie de credință atunci când nu pot fi fizic în biserică.
Care au fost mentorii sau modelele care te-au inspirat cel mai mult, atât profesional, cât și personal?
V. D: Am avut șansa să întâlnesc oameni extraordinari. În plan profesional, îi menționez pe colegii și profesorii care m-au format în televiziune, dar și pe cei din zona teologică, care mi-au arătat cât de important este să cauți mereu adevărul și să respecți cuvântul. În plan personal, familia mea a mi-a fost mereu sprijin și inspirație. De asemenea, Părintele Constantin Necula, cu care colaborez constant de mai bine de 7 ani (am înregistrat împreună sute de ediții „Bucuria Credinței”, iar „la Zi de zi...” am trecut de 1.800 de episoade), este pentru mine un model de putere, de dăruire, de autenticitate și curaj.
În ce moduri își găsesc tinerii spiritualitatea în afara instituțiilor religioase tradiționale?
V. D: Cred că tinerii de azi caută autenticitate. Mulți dintre ei își găsesc liniștea și inspirația în lecturi, în artă, în voluntariat sau chiar în natură. Nu e neapărat o respingere a Bisericii, ci o nevoie de a experimenta spiritualitatea într-o formă personală, mai puțin formală. Rolul nostru este să înțelegem această căutare și să le arătăm că spiritualitatea autentică nu se opune tradiției, ci poate dialoga cu ea.
Cum crezi că poate fi încurajată o mai bună înțelegere între diferite comunități religioase într-o lume polarizată?
V. D: Cheia este dialogul sincer și respectuos. Am văzut asta în numeroase întâlniri ecumenice și interreligioase la care am participat. Când oamenii se ascultă cu adevărat, descoperă că au mai multe lucruri în comun decât diferențe. Într-o lume polarizată, avem nevoie de spații în care oamenii să se simtă ascultați și respectați. Cultura întâlnirii, cum spunea Papa Francisc, e poate cel mai bun antidot la diviziune.
Care sunt cele mai de succes exemple de cooperare interreligioasă pe care le-ai întâlnit?
V. D: Un exemplu care m-a impresionat rămâne Adunarea Ecumenică de la Sibiu, din 2007. Acolo, mii de delegați din toată Europa au venit împreună să discute despre viitorul credinței pe continent. De asemenea, întâlnirea istorică dintre Papa Francisc și Patriarhul Daniel, în 2019, a fost un moment de mare deschidere și respect reciproc. Astfel de evenimente arată că, dincolo de diferențe, există dorința de colaborare și de mărturie comună.
În ce îți regăsești echilibrul și liniștea? Ce pasiuni sau hobby-uri te definesc?
V. D: Echilibrul îl găsesc în familie și în credință.... aceste momente de liniște personală. Îmi place să petrecem timpul împreună, să râdem, să călătorim, să descoperim locuri și lucruri noi – cred că fiecare călătorie îți lărgește orizontul și îți aduce o înțelegere mai profundă a lumii.
Credit foto: TVR
