Deși toată lumea din lumea sportului — de la antrenori la fani — acceptă ideea că „totul se joacă în minte”, există un paradox uriaș: în practică, pregătirea psihologică este adesea ultima pe lista de priorități. Această rezistență la implementarea tehnicilor mentale nu este doar un aspect ce ține de buget, ci unul de cultură și percepție.
Cea mai mare dificultate rămâne percepția greșită asupra rolului psihologului sportiv, pentru că mulți sportivi și antrenori încă asociază psihologia cu „patologia” sau cu slăbiciunea. Există teama că, dacă apelezi la un psiholog, înseamnă că ai o problemă gravă, când, în realitate, psihologia sportivă este despre optimizarea performanței, nu doar despre tratarea anxietății sau a dificultăților.
În multe sporturi, se promovează imaginea sportivului care nu are voie să arate vulnerabilitate, astfel că discuția despre temeri sau blocaje este văzută, în mod eronat, ca o fisură în armura de campion.
Antrenorii vor rezultate palpabile; spre deosebire de pregătirea fizică, unde poți măsura exact cât a crescut forța la presă sau cât de repede a alergat cineva 100 de metri, rezultatele psihologice sunt mai greu de cuantificat imediat. Este greu de demonstrat că o victorie a fost obținută exclusiv datorită unei sesiuni de vizualizare sau de control al respirației, ceea ce face ca managerii să fie reticenți în a aloca fonduri constante pentru acest domeniu.
Pregătirea psihologică este adesea tratată ca o „anexă” sau ca o intervenție de urgență (atunci când sportivul este deja în criză), nu ca un proces continuu. Psihologul este chemat doar atunci când un sportiv clachează. În mod ideal, tehnicile psihologice (cum ar fi stabilirea obiectivelor, controlul atenției sau dialogul interior) ar trebui integrate în fiecare antrenament, exact ca exercițiile de încălzire.
În egală măsură, unii antrenori se simt amenințați de prezența unui psiholog, temându-se că le va submina autoritatea în fața sportivilor.
Nu în ultimul rând, există o barieră logistică. Chiar și acolo unde există deschidere, lipsesc adesea timpul și expertiza. Programele de antrenament sunt deja extrem de încărcate, iar adăugarea unei ore de „antrenament mental” este văzută ca o povară suplimentară pentru un sportiv epuizat fizic.
Pentru ca implementarea să fie de succes, sportul trebuie să treacă de la o abordare reactivă la una proactivă. Pentru un sportiv, pregătirea mentală nu ar trebui să fie „colacul de salvare” în caz de eșec, ci o constantă care să îl ghideze pe tot parcursul carierei sale.
TVR SPORT este un mijloc de promovare a valorilor sportive românești, a sportului în general și a sportului ca mod de viață sănătos.
sursa foto: shutterstock/FAMArtPhotography
