Luni, 6 decembrie, de la ora 8:00, la TVR 2, vă invităm să revedeți ediția "Mic Dejun cu un Campion" cu profesorul univ. dr. Adrian Niculescu.
Este istoric şi cercetător. A trăit în exil în perioada comunistă, profesor la Universitatea Catolică din Milano și corespondent al postului de radio „Europa Liberă”.
Preşedintele Academiei Române, profesorul Ioan-Aurel Pop comenta cărţile istoricului Adrian Niculescu, acum profesor de istorie la Facultatea de Știinţe Politice și Administrative din București, notând că acesta "scrie cu nerv, cu păsare şi cu grijă pentru veridicitate într-o limbă românească armonioasă şi plină de sevă".
"De mai multă vreme am intenţionat să-i adresăm invitaţia de a lua o cafea împreună cu noi şi cu Dumneavoastră la Mic Dejun. Din păcate era mereu plecat. Dar, lucrurile se pare că s-au potrivit bine pentru că decembrie este momentul când, de mai bine de 30 de ani ’’Ne-am luat porţia de libertate!’’. Iar acest moment este unul cheie în viaţa lui Adrian Niculescu şi anume, revenirea în ţară după un lung exil", spune Ileana Ploscaru Panait, producătorul emisiunii.
Istoricului Adrian Niculescu este solicitat permanent de mediul academic şi de diferitele sale participări la evenimente interne şi internaţionale. Personalitate ieşită din comun prin determinarea cu care îşi susţine cu fermitate ideile şi convingerile, prin pasiunea pentru cercetare, prin dorinţa de a face cunoscute rezultatele descoperirilor sale.
Adrian Niculescu s-a născut la Bucureşti în 1960 într-o familie de intelectuali ce a suferit multe dintre rigorile nefaste ale regimului trecut. Ceea ce l-a convins că trebuie să părăsească România. "Din copilărie ştiam că voi pleca. Am fost martor la toate ororile petrecute în familia mea, urmărire permanentă, detenţie, moartea în închisoare. Eram hotărât să fug’’.
A absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București în 1983, cu prof. Ştefan Ştefănescu. În acelaşi an, la doar 23 de ani neîmpliniţi s-a refugiat politic în Franţa unde a urmat cursurile U.E.R. d´histoire, Université Paris IV – Sorbonne (1985). Obţine pentru doi ani, 1984 – 1986, o bursă a Institutului Italian pentru Studii Istorice "Benedetto Croce" la Napoli şi, tot în Italia avea să activeze ca profesor - invitat la Universitatea Catolică din Milano între 1985 - 1996. În 1987 urmează cursurile D.E.A. (studii aprofundate – masterat) la Sorbonne şi, în 2002, obţine doctoratul la Universitatea Paul Valéry - Montpellier III.
A fost continuu un militant activ al exilului democratic românesc şi corespondentul oficial în Italia al Departamentului românesc al Postului de Radio ’’Europa Liberă’’ (1984-1996) pe care îl considera adevărata Românie. ’’Românii din diaspora au nevoie de educație electorală și spirit civic” sublinia de câte ori avea ocazia, Adrian Niculescu. Din 1985, a fost ales ca reprezentant în Italia al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în România (L.D.H.R.), a Federației Internaționale a Drepturilor Omului (F.I.D.H. - Paris), delegat în Italia al Asociației pentru Protecția Monumentelor Istorice din România (fondată de arh. St. Gane la Paris, 1985), colaborator constant al presei Exilului românesc (’’Lupta’’, ’’Limite ’’, ’’B.I.R.E.’’ la Paris, ’’Curentul’’ şi ’’Dialog’’ în Germania).
Întors în ţară după 1989, a rămas un membru activ şi implicat al societăţii civile. ’’Democraţia, prin definiţie, nu cenzurează pe nimeni şi nimic’’, afirmă Adrian Niculescu.
La iniţiativa sa, în 2003, s-a înființat Institutul Național pentru Memoria Exilului Românesc (I.N.M.E.R.) cu statut de secretariat de stat în cadrul Guvernului României (singurul de acest gen în Europa fostă comunistă) unde a fost investit ca vicepreședinte - subsecretar de stat. În urma unui conflict deschis cu Dinu Zamfirescu - care ar fi încercat să incendieze o parte din arhivele instituției - Adrian Niculescu este demis în 2005. Această structură a devenit prin comasarea cu I.I.C.C.R, în anul 2009, actualul I.I.C.C.M.E.R.
În prezent este profesor de istorie la Facultatea de Știinţe Politice și Administrative din București. Distins profesor, cu o pasiune necenzurată pentru profesie şi pentru rostirea apăsată a convingerilor sale, Adrian Niculescu este un om de o onestitate ce defineşte profilul integru al unui cercetător care ştie să provoace. A scris mult: volume, comunicări ştiinţifice, cursuri, articole. Iată-le pe câteva dintre cele mai cunoscute şi care merită toată atenţia Dumneavoastră: ’’Violările Drepturilor Omului în Epoca Ceaușescu’’, Roma, 1989 (în calitate de co-autor, un volum destinat introducerii clandestine în țară); ’’Martor al Istoriei: Emil Ghilezan de vorbă cu Adrian Niculescu’’ şi ’’Din Exil, după Exil’’, ambele apărute în 1998; ’’Aux racines de la démocratie roumaine – Pruncul Român, premier journal libre roumain, chonique de la Révolution valaque de 1848’’, 2008; ’’De la limes-ul lui Fokas la granița lui Eminescu – Studii de istorie’’, 2009; ’’Romania – Geografia e Storia’’, publicată la Roma în 2010.
Pasiunea sa pentru Revoluţia de la 1848 l-a determinat să scrie un volum consistent în care demonstrează cum un număr relativ mic de oameni – ’’o generaţie spontanee’’ - a determinat cursul istoriei unei ţări. Şi care sunt legăturile dintre Revoluţia de la 1848 şi cea din 1989. Locuri, fapte, întâmplări ce dau şi acum o imagine definitorie a istoriei noastre contemporane.
Cu stilul său năvalnic, aproape de neoprit, prof. Adrian Niculescu, invitatul de astăzi de la Mic Dejun cu un Campion împreună cu Daniela Zeca Buzura demontează, piesă cu piesă, istoria României din ultimul secol, într-un moment definitoriu pe care îl celebrăm la sfârşitul fiecărui decembrie din 1989 încoace.
Şi, pentru că vorbeau cei doi interlocutori despre figurile esenţiale ale evenimentelor şi despre simbolistica lor, la rubrica de arte plastice nu putea fi prezentat decât un artist emblematic al generaţiei paşoptiste.
Portret de artist: C. D. Rosenthal (1820 - 1851) – pictor
Prezintă: Dr. Ruxandra Dreptu – istoric de artă
C.D. Rosenthal avea să fie recunoscut drept pictorul Revoluţiei Române de la 1848. Imaginea-efigie a acestui fapt istoric rămâne portretul alegoric al ’’României Revoluţionare’’ care are o poveste cel puţin neobişnuită. Personajul feminin care a servit drept model pictorului era Maria Rosetti, soţia prietenului său cel mai apropiat, C.A. Rosetti. Ea era fata lui Effingham Grant, consulul englez la Bucureşti. Aşa cum este consemnat cu vopsea roşie în subsolul tabloului, în stânga jos, C.D. Rosenthal a pictat lucrarea în 1850, la Paris, unde se exilase după înăbuşirea revoluţiei. Pictura, de cea mai bună factură romantică, poartă toate atributele acestui curent artistic atât de îndrăgit la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Recomandarea de lectură: Dintre numeroasele proiecte editoriale semnate de Adrian Niculescu ne-am oprit la ’’1848 – 1989: De la primul la noul ’48’’, un volum publicat în 2018, la Editura IRRD ’89, ce analizează parcursul celor 100 de ani de modernitate şi legăturile subtile între evenimentele istorice ce întregesc destinul statului şi poporului român. O cercetare istorică riguroasă şi pătimaşă în acelaşi timp a unui om care, deşi aflat departe de ţară pentru o lungă perioadă de timp, şi-a iubit dintodeauna rădăcinile iar prin specificul meseriei sale este capabil de a împărtăşi şi celorlalţi din descoperirile cercetate prin arhive. De multe ori, accentele sunt revelatoare şi necunoscute şi pot stârni nu doar curiozitatea de moment ci şi o percepţie cu totul nouă asupra istoriei noastre.
’’Volumul prezintă, sub forma unei cronologii subiective, fără a neglija criteriile unei analize riguroase asupra evenimentelor, două momente marcante: Revoluția din 1848 și Revoluția din 1989, conjugând datele care descriu contextul intern, cu informații privind contextul internațional, consecințele și evoluțiile ulterioare pentru ambele perioade’’. (Sursa: SNSPA)
Cuvintele autorului sunt relevante: ’’Badjocorirea şi discreditarea Revoluţiei din decembrie, cea mai înălţătoare faptă a poporului român de la Revoluţia de la 1848 şi de la Marea Unire, încoace, terfelirea şi desfiinţarea ei morală, coborârea ei în derizoriu, ceea ce, - vai! – au ajuns clişee facile şi locuri comune la marea majoritate a conaţionalilor noştri, constituie cea mai mare victorie postumă a lui Ceauşescu, răzbunarea regimului comunisto – securist răsturnat în 1989. (…) Şi, dacă ar fi fost o ’falsă revoluţie’, cum spun negaţioniştii, cum se face, atunci, că, încă din prima clipă, a rezultat o reală Libertate?’’.
Un articol de Ileana Ploscaru Panait
***
Difuzare TVR 2: sâmbătă, 4 decembrie 2021, ora 10:00
Reluare TVR 2: luni, 6 decembrie 2021, ora 8:00
Difuzare TVR 3: duminică, 5 decembrie 2021, ora 7:55
Difuzare TVRi: sâmbătă, 11 decembrie 2021, ora 8:00
Difuzare TVRM: sâmbătă, 11 decembrie 2021, ora 7:00
