1 Iunie nu este despre vârsta din buletin, ci despre starea de spirit. Este un memento că, indiferent cât de complicată devine viața, undeva, în interiorul nostru, încă mai știm să ne bucurăm pur și simplu pentru că existăm şi, neapărat, de copilul din noi.
Copilăria nu dispare niciodată cu adevărat. Se ascunde în amintiri, în gusturi, în oameni dragi și în felul în care privim lumea chiar și atunci când devenim adulți. De 1 Iunie, Ziua Internațională a Copilului, aceste amintiri capătă din nou glas, iar timpul pare că stă, pentru o clipă, în loc.
Pentru Eda Marcus, prezentatoarea rubricii Sport de la TVR, copilăria nu este doar un capitol îndepărtat, ci o stare care revine constant – uneori prin emoțiile propriei fetițe, alteori prin amintiri ce poartă dorul celor care nu mai sunt sau al momentelor care nu se mai întorc. Într-un dialog sincer și cald despre 1 Iunie, ea vorbește despre bucurii simple, despre familie, despre eroii care au însoțit generații întregi și despre felul în care, dincolo de ani, copilăria rămâne un loc în care ne întoarcem mereu.
Îţi aminteşti care a fost pentru tine cea mai frumoasă zi de 1 Iunie? Sau ce amintiri ai legate de 1 Iunie? Detaliază, te rugăm…
Pe cât de simplu, pe atât de complicat, pentru că, pe vremea mea, nu existau atâtea manifestări culturale dedicate copiilor sau atâta atenție acordata Zilei Copilului. Lumea era încă ocupată cu supraviețuirea primară și mai puțin atentă la serbările copilăriei. Așa că amintirile mele legate de Întâi Iunie sunt mai degrabă recente decât vechi și au legătură cu partea profesională. Realizând, prezentând și lucrând pentru emisiuni dedicate copiilor.
Cea mai frumoasă zi de 1 Iunie a fost când m-am bucurat ca un copil alături de fetița mea, sărbătorind copilăria prin copilăria ei.
Dacă te-ai putea întoarce în timp pentru o singură zi din copilăria ta, ce zi ai alege și de ce?
M-aş întoarce în orice zi – m-aş întoarce să îmi văd sora mică, să mai stau o clipă cu colegii mei de școală generală, să-mi văd părinții tineri, bunicii care nu mai sunt…
Care era mâncarea sau desertul care te făcea cel mai fericit când erai copil? Mai e valabil acum?
Eram înnebunită după căpşuni cu zahăr, după pepenele roşu zaharisit, după ciocolata sub orice formă, înghețată de la dozator şi cireşe. Amuzant este că gusturile s-au păstrat și în ziua de astăzi, fiind la fel de încântată de cireșe și de pepene roșu, în mod special, acela zaharisit.
Cine era „eroul” tău de la televizor în perioada copilăriei? Dar copilul tău ce erou tv are, dacă are?
Anii copilăriei mele au fost învăluiţi în magia desenelor animate Disney, copiate pe casetă VHS de prietenii care fugiseră din ţară. O iubeam pe Belle din „Frumoasa şi Bestia”, o adoram pe Albă-ca-Zăpada, pe Alice în Ţara Minunilor sau pe Mowgli. O iubeam pe Veronica, pe care am văzut-o de atâtea ori, că ştiam fiecare replică şi vers al cântecelor din film. Apoi, în primii ani de școală, eram topită după Sandy Bell şi de eroii care salvau planeta în „Captain Planet” și mă visam unul dintre protagoniști. Și urmăream orice emisiune pentru copii de la Televiziunea Română, cum era „Abracadabra” sau multe altele...
Fetiţa mea nu mai urmăreşte emisiunile de la tv. Acum totul se întâmplă în lumea digitală. Este mare fan al trupelor de K-pop, cum sunt fetele de la Katseye. În această toamnă, o vom duce la concertul lor. Şi îi mai place de Sabrina Carpenter, pe care a avut ocazia să o vadă în concert la Barcelona.
Ce planuri ai pentru 1 Iunie alături de fetiţa ta?
Anul acesta mergem să vedem marea noastră şi să ne bucurăm ca nişte copii, cu toţii, de ea.
Genunchi juliți sau haine curate?
Şi una, şi alta. Depinde de context.
Ciocolată de casă sau înghețată la vafă?
Îngheţată.
„De-a v-ați ascunselea” sau „Nu te supăra, frate”?
De-a v-aţi ascunselea.
Vacanța la mare sau vacanța la bunici?
Vacanţa la mare.
Ce profesie spuneai că vei avea când te întrebau adulții?
Cântăreaţă.
foto: arhivă personală Eda Marcus
