Preotul Emil Nedelea Cărămizaru, la „Portret de excelență”: Învierea Domnului este Învierea noastră. Dumnezeu nu a murit niciodată | VIDEO

Galerie foto

Preotul Emil Nedelea Cărămizaru, la „Portret de excelență”: Învierea Domnului este Învierea noastră. Dumnezeu nu a murit niciodată | VIDEO

publicat: Joi, 02 Mai 2024

În 4 mai, TVR Cultural a difuzat dialogul Mihaelei Olaru cu preotul Emil Nedelea Cărămizaru, în cadrul emisiunii „Portret de excelență”.

Portret de excelență

Din 21 octombrie 2023, în fiecare săptămână, TVR Cultural le propune telespectatorilor o serie de interviuri de colecție, realizate de Mihaela Olaru.

Preotul prof. dr. Emil Nedelea Cărămizaru este, din 2007, parohul lăcaşului de cult al voievodului-martir Constantin Brâncoveanu - Biserica „Sfântul Gheorghe Nou”, din centrul Capitalei.
,
Este doctor în Teologie, absolvent al Facultăţii de Teologie din Bucureşti şi al Facultăţii de Drept şi Ştiinţe Administrative. A înfiinţat Seminarul Teologic „Teoctist Patriarhul”, este ctitor al Episcopiei Giurgiului şi a fost şi parohul Catedralei „Adormirea Maicii Domnului”. A fost profesor de Istoria Religiilor şi Istoria Literaturii Universale.
.
A condus nenumărate delegații în ţară şi străinătate, în principal în Europa şi în Statele Unite ale Americii, ducând în pelerinaj sfinte odoare, susţinând conferinţe şi făcând misiune ortodoxă la comunităţile vizitate. Are o bogată activitate publicistică şi literară, este autor al unor monografii de referinţă, este poet, creaţiile sale lirice regăsindu-se în volume personale sau colective.
.
A publicat numeroase articole şi studii în presa bisericească şi laică, participând la conferinţe teologice naţionale şi internaţionale şi fiind totodată, o prezenţă activă în mass-media naţională în cadrul multor emisiuni cu tematică religioasă, culturală şi socială.

Citiți mai jos câteva dintre declarațiile preotului Emil Nedelea Cărămizaru, pentru „Portret de excelență”:

„Învierea Domnului este Învierea noastră, pentru că Domnul este viu de-a pururi. Dumnezeu nu a murit niciodată . Sigur că, într-o dragoste necuprinsă de mintea noastră, Dumnezeu, la un moment dat, se întrupează și se face om...Învierea nu este deplină, dacă nu este completată de o viață fără de sfârșit”.
„E foarte greu să vorbesc despre mine, pentru că, prin educație, noi, preoții, trebuie să vorbim nu despre noi, pentru că ar putea să cădem în duhul mândriei sau al unei măriri deșarte, ci să vorbim despre El, despre Iisus Hristos”.
„Există Dumnezeu, tu nu-L vezi cu ochii trupului, dar ochii sufletului, fiind deschiși la cei mici, ei vorbesc mai lesne cu Dumnezeu decât un adult care devine întrebător”.
„Copilăria este un dar de la Dumnezeu, este puritatea întruchipată, este lumina vieții noastre”.
„Am avut privilegiul de a mă naște într-o familie creștină, de oameni iubitori de Dumnezeu. Așa m-a cunoscut și recunoscut Dumnezeu, atunci când mă rugam cu puritatea unui copil”.
„Ce bucurie era pentru mine, copil fiind, când luam Lumina Învierii și apoi mă împărtășeam, mergeam acasă cu atâta grijă, duceam lumina la candela din casă și o aprindeam și aveam un sentiment așa de frumos că mi-am împlinit lucrarea aceasta sfântă, ca mesager al tuturor din familie, pentru a aduce în casă Lumina lui Hristos care ne luminează pe toți”.
„Mama este cea care îți dă prima dată darul credinței, împreunând mânuțele rugătoare, te învață să rostești rugăciunea domnească „Tatăl nostru”, „Înger, Îngerașul meu”.
„Mama mea, ca toate mamele din lume, este chipul Maicii Domnului. Este zona cea mai sensibilă a inimii fiecăruia dintre noi, mama și tata, părinții, dezvăluie identitatea, ne arată rădăcinile, ne arată frumusețea de a-i purta pe ei în rugăciunile noastre ca și copii, pentru că ei de-a pururea ne poartă în rugăciunile lor”.
„Cel mai important sfat pe care l-am primit de la mama a fost acesta: «mai întâi, să te rogi pentru lume, mai întâi, să te rogi pentru oameni și, apoi, pentru tine»”.
„În perioada comunistă, credința era pusă sub obroc, cum se spune în Evanghelie, adică dată de-o parte, însă, slavă lui Dumnezeu, bisericile au fost deschise, copiii au fost botezați, s-a cununat în biserică, s-au făcut slujbele de înmormântare în biserică. Ideologia de atunci căuta să țină deoparte credința”.
„Nu știam că cineva poate deveni preot studiind într-o școală, pentru că aveam convingerea, până la patru-cinci ani, că preotul este coborât din cer, e un înger al lui Dumnezeu care slujește în biserică și atunci am rămas așa uimit când am aflat că există o școală de pregătire a preoților”.
„Un om înțelept, dintr-un sătuc de lângă Zimnicea, Năsturelu, unde aveau moșiile boierii Năsturești, cei care au construit biserica martir Sfânta Vineri, care era consilier la biserică, mi-a dat acest gând, ca să-l slujesc pe Dumnezeu mergând la școală teologică, la seminar, văzându-mă toată ziua când mergeam în vacanță pe acolo că citeam Sfânta Scriptură”.
„Pe atunci, ca să ajung la seminar, trebuia să înveți, pentru că erau concurență foarte mare, ca și la Facultatea de Teologie. La seminar te formezi ca preot, ca slujitor al lui Dumnezeu”.
„Am fost și profesor...peste ani, mulți din cei care mi-au fost elevi au devenit acum slujitori ai bisericii, slujitori ai sfintelor altare și mă bucur tare mult când îi întâlnesc și stau de vorbă cu ei, când le aud bucuriile și grijile, durerile lor”.
„Am avut privilegiul de a întâlni oameni ca George Stanca, Dinu Săraru sau Aristide Buhoiu. M-am bucurat de prietenia lor. Înseamnă că Dumnezeu mi-a dat o picătură de lumină din lumina lor”.
„Îmi place să scriu și cred că acesta este un dar de la Dumnezeu, dăruit nu numai mie sau nouă, fiecăruia dintre noi. Suntem dăruiți cu gândul frumos și în câteva propoziții putem pune o viață. Nu cred că sunt nici poet, nici scriitor sau altceva, pur și simplu, scriu mai întâi pentru Dumnezeu, apoi pentru mine și pentru cei care vor să citească”.
„Ced că acest mesaj pe care-l numim „poezie” nu trebuie să cuprindă numai rime, trebuie să cuprindă metaforă, să-i stârnești mintea omului, celui care îți citește gândul, să surprindă lumina care are mai multe culori”.