Un actor, dramaturg şi regizor, la "Mic dejun cu un campion", sâmbătă, 13 noiembrie, de la ora 10:00, la TVR 2. Pe Mihai Gruia Sandu, celebrul "Arlechino" al anilor 90, îl putem asculta acum la "Teleenciclopedia".
’’După jumătate de veac de la acest rol, Mihai Gruia Sandu încă mai acordă autografe pentru Arlechino. Însă el cunoaşte mai bine ca oricine metafizica şi melancolia din spatele acestei măşti’’ – Daniela Zeca Buzura.
Probabil că unul dintre cele mai emblematice roluri pe care le-a întruchipat Mihai Gruia Sandu a fost acest personaj tragi-comic, o emblemă a commediei dell’arte renascentiste. Sub masca veselă, adevărata faţă a actorului, plânge. Este expresia perfectă a unui personaj care trăieşte o existenţă dublă, aparent superficială, capabil mereu să facă haz din orice dar care, dincolo de grimasă este conştient pe deplin de precaritatea vieţii sale. În egală măsură, actorul, seară de seară, prin talentul şi intuiţia sa, joacă mereu alte şi alte vieţi care îi devorează propriul Eu interior.
"Se face deseori confuzia dintre actor şi rolul pe care îl interpretează. Se consideră că, dacă eşti actor comic, eşti un om neserios. Mi s-a întâmplat deseori. Mai ales la faţa mea...’’.
Din pătura subţire a celor care pot intra magistral şi profund în acest rol de-a râsu’/plânsu’ face parte şi invitatul nostru de astăzi. Pantomima, commedia dell’arte este o formă atât de complexă de exprimare – ca mişcare scenică aproape acrobatică dar şi ca expresivitate a figurii actorului şi ca posibilitate de a reda cu mijloace minime o paletă atât de largă de sentimente – încât, foarte puţini se încumetă să pornească pe acest drum. De aici probabil şi rezonanţa pe care Mihai Gruia Sandu a avut-o pentru opera lui Sandro Botticelli, pictorul prezentat în această ediţie, ale cărui compoziţii sensibile şi melancolice poartă pecetea unei teatralităţi asumate.
A mărturisit ca dintotdeauna l-a fascinat Renaşterea nu numai pentru teatrul epocii – commedia dell’arte se revendică din această perioadă - ci şi pentru erudiţia artiştilor din secolele de aur ce au urmat evului mediu întunecat şi pentru descoperirile fără precedent care au impulsionat istoria umanităţii într-un ritm atât de alert.
Actor de teatru, film, radio şi de televiziune – emblematice rămân emisiunile la care a participat: ’’Arlechino’’, emisiune difuzată la TVR1, 1991 – 1996, ’’Bun de tipar’’, ’’Star bucătar’’, ’’Convinge-mă’’ și multe altele -, dar şi profesor dăruit cu bucuria de a împărtăşi meseria celor mai tineri aspiranţi, Mihai Gruia Sandu este copleşit de admiraţia publicului. Iată câteva aprecieri: ’’Când mă gândesc la actorul Mihai Gruia Sandu, inevitabil îl văd pe faimosul Arlechino din copilărie. Un actor bun, talentat şi convingător’’ sau ’’Un actor excepţional, ce interpretează cu profunzime orice tip de rol’’ şi ’’Căldura, sinceritatea şi naturaleţea cu care transmite mesajul rolului sunt de-a dreptul tulburătoare’’. Şi, cu toate acestea, afirmă răspicat: ’’Nu cred în notorietate, mi se pare o problemă fals pusă. La ce vedete sunt astăzi în România, mi se pare de prost gust să te consideri vedetă... Este o confuzie, toată lumea caută nişte valori care nu există’’.
Predă şi pune în scenă spectacole prizate de public în care îi distribuie pe studenţii săi pe care îi pregăteşte nu numai pentru cariera artistică ci şi pentru viaţă. Ca regizor, la UNATC a montat de-a lungul anilor mai multe piese dintre care amintim doar câteva: ’’Elixirul’’, ’’Anselmo’’, ’’Dragostea pusă la-ncercare’’, ’’Secretul lui Pulcinel’’. Din 1988 începe să predea la catedra de Arta Actorului la IATC ’’I.L.Caragiale’’ iar din 2003 este Doctor în Arte al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică, Bucureşti, unde activează şi astăzi. De altfel pentru performanţele sale pedagogice şi pentru programele dezvoltate pentru învăţământul artistic, în 2004 a fost răsplătit cu medalia ’’Meritul pentru Învățământ,” clasa a III-a.
Şi cu toate acestea a intrat foarte greu la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică ’’Ion Luca Caragiale’’. Pe un număr extrem de limitat de locuri – 4 – 5 pe serie, aşa era până în 1989 – lui Mihai Gruia Sandu i-a surârs norocul abia a şasea oară, în 1981 când a reuşit la clasa lui Octavian Cotescu. A perseverat pentru că era convins că acesta este drumul său. De mic îi plăcuse să-i vadă pe oameni râzând şi, tocmai de aceea făcea tot felul de giumbuşlucuri care stârneau hazul.
A debutat ca actor în 1973 în serialul de televiziune ’’Bufetul ’La Senat’’, ca dramaturg în 1985 cu piesa ’’Dragostea pusă la încercare’’. Unul dintre rolurile preferate a fost cel din filmul ’’Moromeţii’’ în regia lui Stere Gulea, în 1988. A fost distribuit în peste 30 de producţii cinematografice, a jucat o viaţă la teatrul ’’Lucia Sturza Bulandra’’, a scris şi a pus în scenă multe spectacole, i-au apărut şi două cărţi: ’’Commedia dell’Arte – sursă a permanentei regenerări a teatrului’’ (lucrarea de doctorat), publicată în 2004 la Editura Arvin Press şi ’’Trei paşi în scenă’’, la Editura UNATC Press, în 2007.
L-am urmărit pe invitatul din această dimineaţă în atâtea spectacole, filme şi emisiuni de televiziune. Iată, astăzi a venit la Cafe Verona să fie alături de noi şi de dumneavoastră. Ne dorim să ne bucurăm o tovărăşie îndelungată ce ne va mai oferi – credem asta cu tărie – şi alte prilejuri de a depăna multe amintiri şi poveşti de viaţă alături de Mihai Gruia Sandu şi de Daniela Zeca Buzura într-un răgaz ce s-a dovedit mult prea scurt pentru câte s-ar mai fi putut destăinui.
Portret de artist: Sandro Botticelli (1445 - 1510) – artist al Renaşterii italiene
Sandro Botticelli este unul dintre marii maeşti ai Renaşterii italiene. Botticelii este numele de artist al celui care se numea de fapt Alessandro di Mariano Filipepi şi a trăit între 1445 – 1510 la Florenţa.
Conform filosofiei Renaşterii, artiştii epocii erau profund ataşaţi de studiul figurii umane. Botticelli se remarcă printre contemporanii săi printr-o sensibilitate şi o trăire lăuntrică profunde. Delicateţea desenului, compoziţiile complexe, coloritul rafinat, particularizarea portretelor şi o anumită idealizare a figurii umane sunt calităţile ce îl disting şi îl fixează în istoria artei ca pe un ’’poet al imaginii’’.
Printre tablourile celebre pictate de Botticelli se numără şi ’’Adoraţia magilor’’ care a cunoscut nu mai puţin de cinci variante. Cel mai reuşit poate fi admirat în Galeria Uffizi din Florenţa şi a fost comandat de bancherul Zanobi del Lama, un apropiat al familiei Medici recunoscută ca o Meccena a artelor. De altfel, după 1478, legăturile lui Botticelli cu această ilustră familie devin tot mai apropiate, deschizându-i-se calea spre cercurile intelectuale şi de influenţă ale epocii, chiar dacă ulterior, după moartea lui Lorenzo di Medici avea să se distanţeze de aceştia şi să devină un adept al fanaticului călugăr Savonarola.
Subiect la modă în pictura Renașterii timpurii, ’’Adoraţia Magilor’’ doreşte să ilustreze Nașterea miraculoasă a lui Hristos și povestea călătoriei celor trei regi de la răsărit, care au venit să se plece în fața Lui. Tabloul uzează de scenografia antichităţii, însă prin reprezentarea unor figuri ilustre, contemporane artistului, tema este adusă în actualitate. Pe lângă Sfânta Familie, în această compoziţie sunt portretizaţi membrii familiei di Medici – Cosimo, Piero şi Giovanni, dar şi personalităţi precum filosoful Pico della Mirandola şi chiar autorul însuşi.
Atmosfera încărcată de mister şi strălucire, populată de personaje îmbrăcate fastuos, de gesturi atent studiate dau tabloului un aer teatral. Se pare că această pictură i-a crescut mult cota lui Botticelli, întrucât după încheierea ei a fost chemat, alături de alţi artişti consacraţi ai vremii, precum Perugino, Ghirlandaio, Cosimo Rosselli, Signorelli, să picteze câteva scene din celebra Capelă Sixtină.
Marginalizată oarecum prin apariţia unor artişti precum Leonardo da Vinci, Michelangelo sau Rafael, creaţia lui Botticelli este redescoperită în ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, când, pe firmamentul artei europene se impunea curentul manierist. Dar, opera sa a fost o adevărată sursă de inspiraţie şi de admiraţie şi pentru artiştii secolului al XIX-lea. Frumuseţea hieratică, idealizată, melancolică, povestea din spatele detaliilor se vor dovedi tot atâtea surse esenţiale ale curentului romantic din arta europeană.
Un articol de Ileana Ploscaru Panait
Difuzare TVR2: sâmbătă, 13 noiembrie 2021, ora 10:00
Reluare TVR2: luni, 15 noiembrie 2021, ora 8:00
Difuzare TVR3: duminică, 14 noiembrie 2021, ora 7:55
Difuzare TVRI: sâmbătă, 20 noiembrie 2021, ora 8:00
Difuzare TVRM: sâmbătă, 20 noiembrie 2021, ora 7:00
