Se poate trăi din artă în România? – Economia nevăzută a succesului

Se poate trăi din artă în România? – Economia nevăzută a succesului

publicat: Marţi, 24 Martie 2026

Noul sezon al emisiunii „Alchimia banilor” debutează sâmbătă, 28 martie, de la ora 12:30. În prima ediție a acestui sezon, Narcis POPESCU îi are ca invitați pe prof. univ. dr. Cătălin BĂLESCU, rectorul Universității Naționale de Arte din București şi pe domnul Răzvan ALEXE, artist și actor independent.

Narcis Popescu

Jurnalist și moderator la Televiziunea Română, Narcis Popescu semnează emisiunea „Alchimia banilor”, un format dedicat economiei, echilibrului și valorilor care dau sens lumii financiare. Cu o formare solidă în științe politice și un doctorat susținut la Universitatea din București, Narcis aduce în spațiul public o perspectivă lucidă și ...

Alchimia banilor

O emisiune educativă și utilă, „Alchimia banilor” îşi propune să descifreze complicatele mecanisme ale economiei într-un limbaj facil şi pentru cei care nu au studii de specialitate. Jurnalistul Narcis Popescu şi invitaţii săi ne ajuta să ne descurăm în labirintul economic actual şi să înţelegem mai bine ce se întâmplă cu banii noştri.

… Trebuie să facem o diferență între actul artistic care generează opera de artă și vânzarea operei de artă… sigur că la noi, la Universitate sunt cursuri de management, sunt cursuri de portofoliu, dar cursurile noastre nu rezolvă problemele legate de economie, cu atât mai mult cu cât piața românească de artă nu seamănă cu nimic din ceea ce este cunoscut și clasificat. În al doilea rând, cred că nici măcar Academia de Studii Economice nu pregăteşte absolvenții pentru viața economică românească. Din câte cunosc planul de învățământ, noi avem o colaborare bună pe mai multe teme, cursuri de contabilitate, statistici, studii de dinamică economică și așa mai departe, însă odată ce ai intrat pe piața muncii, te întâlnești cu economia românescă care este atipică, influențată de politic mai mult decât este cazul, blocată de grupuri de interese.

Cătălin Bălescu

… Cred că de multe ori publicul vede vârful iceberg-ului mai mult decât anii de experiență din spate. Poți să ai foarte multă experiență și mai puține proiecte artistice...faptul că ești foarte vizibil, foarte căutat, asta nu înseamnă neapărat și o stabilitate financiară, mai ales dacă eşti cum am fost eu, spre exemplu, care nu am primit neapărat o educație financiară și a trebuit să învăţ din mers și acum, dacă ar fi să mă întorc în timp, n-aș mai repeta anumite lucruri, anumite decizii, poate m-aș gândi de două ori înainte să acționez în sensul acesta…cu siguranță e trist într-o anumită măsură pentru un artist aclamat, nu aplaudat poate la nivel național, european, mondial, de ce nu, să ştie că situația lui financiară, din varii motive, nu reflectă notorietatea pe care o are. Nu este o chestiune direct proporțională, dar publicul nu vede. Aici cred că ține și de deciziile personale ale fiecăruia de cum își drămuiește, probabil veniturile, dar de cel mai multe ori putem să vedem o discrepanță între ce înseamnă o mare expunere sau un mare tip de popularitate raportat la veniturile încasate, generate de genul acesta de expunere.

Răzvan Alexe

… Arta este oriunde o vocație nu numai în România. Nicio persoană care își alege o asemenea meserie, nu se așteaptă să o ducă bine nicăieri în lume…însă cred că, gradul de insecuritate este mai mic în etapele actuale decât era în alte perioade, pentru că există forme instituționalizate de antreprenoriat cultural, care dau o gură de oxigen. Dar, în opinia mea, nu este suficient. Ar trebui să facem o comparație între ce se întâmpla în anii 1989, când arta era considerată un instrument de propagandă, un mare neajuns pe care nu și-l dorește nimeni. O dată rămas la îndemâna galeristului, este bine de știut că atât galeristul, cât și casa de licitație, dar și negustorii de artă, preferă un artist mort, nu unul viu. Artiștii morți au o valoare estetică ceva mai mare, statistic vorbim.

Cătălin Bălescu

… Încă din facultate am încercat să ne lipim de tot felul de proiecte care includ arta de a fi actor. Că vorbim de prezentarea unui eveniment, de animații la petreceri de copiii, voice-over-uri, plaja era destul de largă…şi am învățat din mers ce înseamnă economia reală, ce înseamnă un contract, un deal, ce înseamnă să încerc să îmi împart bugetul pe următoarele săptămâni sau luni dar, de cele mai mult ori nu se întâmpla asta. Primeam banii, îi cheltuiam, ne distrat în cămin și, la revedere! Era o viață de boem în care luam lucrurile pas cu pas…dar ulterior, am ieșit în câmpul muncii și am început să mă lovesc de tot felul de lucruri, care m-au ajutat în cele din urmă, dar cu siguranță am învățat mai mult din greșeli și din lucruri pe care nu le știam…o lecție dură, dar necesară a fost, cred că, imediat după terminarea studiilor, când încercam să vânez tot felul de proiecte ca actor independent… şi, chiar dacă nu se legau lucruri în direcția în care îmi doream, mă bucuram de proiectele pe care le aveam în derulare și aveam în minte tot ce am învățat de la profesori despre răbdarea pe care trebuie să o ai în parcursul ăsta și tenacitatea pe care trebuie să le exerciți… într-o perioadă în care abia îmi plăteam chiria și cam atât.

Răzvan Alexe

… Din statisticile pe care le primim dinspre Ministere și Consiliul Național al Rectorilor, e un paradox și pentru mine, audiența cea mai mare între specializările universitare o au medicina și specializările artistice….care pentru mine sunt legate de această dimensiune fundamental creativă pe care o presupune actul de creație. Din păcate, mulți dintre colegii noștri mai tineri nu reușesc să evolueze direct în meserii, așa cum și-ar dori, adică să ai propriul atelier, să ai galerist și să trăiești din profesia asta și să întâlnești meserii colaterale, însă, gradul de inserție socială este foarte mare…constrâns acum mai mult decât altădată, artistul devine antreprenorul propriei opere. Pentru că, în cele mai multe cazuri, artistul, absolventul nostru, artistul tânăr, debutează prin a-și administra meseria de bază.