Tâlharul Procust îi ademenea pe călătorii mai naivi cu…un pat. Odată așezați pe el, aceștia erau ba prea scurți de picioare, ba mai lungi cu un cap. Și într-un caz și într-altul, neîndeplinind criteriile gazdei, rezolvarea era simplă: mureai.
Un lucru mai puțin știut este însă acela că patul lui Procust era măsluit, după cum îi convenea proprietarului. La fel e și astăzi, nimic altceva neilustrând mai bine intenția de a impune un tipar prestabilit prin intermediul unor constrângeri.
Cine cunoaște povestea antică înțelege mult mai ușor ce se întamplă în “Patul lui Procust” al lui Camil Petrescu, roman apărut in februarie 1993 și considerat azi unul dintre cele mai bune romane românești.
”Emoțiile mortale sunt intense, palide și egale. Cei cu adevărat în stare să sufere sufletește au și orgoliul de a refula totul, au și durerea inferiorității lor de o clipă - și poate că tocmai această comprimare mistuie și doare mai mult, deci e de presupus că tocmai cei mândri, care își ascund simțirea, sunt cei care, și mai ales prin asta, suferă cu adevărat.”
“Patul lui Procust” e un roman de dragoste de-o complexitate discretă, scris în Bucureștiul interbelic, de un autor chinuit de surzenie și de temeri.
Fred Vasilescu - tipul sportiv, șarmant și bogat - împreuna cu Doamna T.- femeia care nu părea foarte frumoasă, dar era - sunt personajele care se iubesc, se consumă și așa mai departe…
Vi se pare o rețetă de succes pentru un best-seller din zilele noastre?! Ei bine, nu-i deloc ușor să-l egalezi sau măcar să-l ajungi din urmă pe Camil Petrescu, atunci când e vorba de descris sentimente umane atât de speciale cum sunt vanitatea și iubirea; neapărat, aflate într-o combinație distrugătoare. În plus, să nu uităm de urma de ambiguitate pe care Camil Petrescu o lasă mereu, între paginile sale. Un atribut specific marilor talente.
Romanul “Patul lui Procust” nu se limitează doar la povestea de dragoste, oricât de alambicată și-deci-provocatoare ar fi ea. Personajele sunt construite fără cusur; sunt de un realism cumplit, descrise fără constrângerile vreunui stil literar autoritar. De altfel, Camil Petrescu a pus capăt scrierilor tradiționaliste, rămânând în istoria literaturii noastre ca inițiatorul romanului modern.
Triunghiuri amoroase și vanități rănite, desfășurate într-un fundal interbelic, într-un pat al lui Procust acoperit de faldurile modernismului, iată ce puteți descoperi (re)citind această carte. Pentru că se studiează la școală.
Indiferent cum ați privi-o, ca pe un roman de dragoste, unul psihologic, sau unul de referință, “Patul lui Procust”, de Camil Petrescu are locul lui, bine definit, între cărțile care se cumpără...iar apoi se dăruiesc. O practică pe care eu o îmbrățișez, când vreau să aduc bucurie cuiva special.
Ana Maria Sandu
foto: captura din filmul "Patul lui Procust" (2002)
