Sâmbătă 13 august, de la ora 12.30, la TVR2, realizatorii emisiunii "Cap Compas" v-au invitat să revedeți o ediție despre fabulosul Luxor, pe malul dinspre Răsărit al Nilului, în ambianța templelor unice în lume din această parte a Egiptului. .
Palatul de iarnă este locul în care au stat vreme îndelungată lordul Carnarvon si arheologul Howard Carter, cel care a descoperit mormântul lui Tutankhamon, și în care s-a bucurat de ospitalitate Agatha Christie. În acest spațiu au fost turnate scene ale filmului Moarte pe Nil realizat după romanul acestei scriitoare.
A fost loc preferat de regi și regine precum Farouk I al Egiptului, Albert I al Belgiei sau Elisabeta de Bavaria.
Arhitectul Leon Stienon a reușit să pună în lumină motive de inspirație edwardiană care au dominat stilurile edificiilor reprezentative ale lumii anglo-saxone vreme de aproape două decenii la începutul secolului trecut, promovând o imagine a culturii dinamice a societății engleze.
În universul fascinant la orașului, istoria capătă forma văzută a materiei, zămislită în egală măsură de zei și de oameni.
La templul din Luxor, soarele îşi petrece de mii de ani drumul dinspre zori înspre apus.
Coloanele și obeliscul de la intrarea în templu conduc pe drumul procesional spre o incintă amenajată în timpul faraonului Tutankhamon care a ridicat o imensă încăpere cu rolul de hotar pentru cortegiile care veneau de la Karnak, mai ales în perioada celebrării sărbătorii anuale Opet când statuile zeilor Amun şi Mut erau aduse aici împreună cu statuia zeului copil Khonsu pentru a marca sezonul revărsării Nilului.
Ca orice lucru aproape desăvârşit, templul lung de 260 metri de la Luxor subliniază măreţia faraonilor egipteni care au pus un stăvilar în faţa curgerii timpului. Amenhotep al III-lea, primul în cronologia ctitorilor de la Luxor, a fost unul dintre cei mai mari faraoni din istorie, un inegalabil constructor și patron al artelor, monarh care a lăsat moștenire un imperiu prosper și stabil.
Când Teba a intrat în declin din punct de vedere politic, Luxor a rămas partea populată a orașului prin raportare simbolică la moștenirea ramesidă. Sala hipostilă a fost la un moment dat transformată într-o biserică creștină. Într-o sală se afla un altar de granit al lui Alexandru cel Mare. În altă epocă, o legiune romană își avea sediul în interiorul templului, iar în jurul templului și în curte au fost construite lăcașuri de cult copte. În epoca fatimidă pe la sfârșitul primului mileniu al erei creștine, a existat o moschee a șeicului Yusuf al-Haggag, considerat propovăduitorul islamului în Luxor.
Teba sau „orașul celor 100 de porți” a funcționat drept capitală a întregii țări, în perioada Noului Regat, între 1550 și 1352 î.Hr. Complexul de clădiri și temple faraonic prin dimensiuni și măreție fascinează peste milenii prin grandoare și frumusețe. Veacurile pe care le-a traversat cu eleganță i-au dat denumiri diferite, iar civilizațiile care i-au adăugat din propria strălucire l-au inclus în cultura proprie păstrându-i, însă, sensul fundamental și originar de spațiu sacru.
Arhitectii egipteni au fost maeștri desăvârșiți în stăpânirea formelor și a volumelor și în numeroase cazuri avem de-a face cu iluzii optice generate de amplasamentul unor elemente care creează impresii diferite de realitatea măsurată în lungime, lățime și înălțime, existând frecvente situații la Luxor unde dimensiuni diferite par egale sau spații mici par imense.
Sfincșii criocefali cu capete de berbec îl întâmpină pe vizitator și la complexul templelor din Karnak, precum într-o procesiune solemnă a manifestului simbolic dedicat zeului Amun Ra.
Cea mai importantă zeitate venerată aici era Amun, inițial divinitate locală a Tebei și, începând din timpul faraonului Ahmose I, zeu cu importanță pan-egipteană consolidată mai apoi prin contopirea cu soarele Ra sub denumirea Amun Ra.
Nu mai puțin de 30 de faraoni au contribuit la înnobilarea spațiului sacru și la extinderea ansamblului astfel încât mărimea, complexitatea și diversitatea fac din acest loc ceva unic pe pământ.
Unul după celălalt, faraoni ai dinastiei rameside au decorat ansamblul sacru pecetluind într-o manieră arhitectonică de excepție că aici este Ipet-Isut, cel mai ales și de seamă între locurile Egiptului.
Constituind o enciclopedie monumentală a civilizației egiptene, basoreliefurile și inscripțiile atestă bogăția și vitalitatea civilizației egiptene la apogeul puterii sale imperiale în ultimele două secole ale Noului Regat Egiptean prin care sunt evidențiate credințele religioase, cultura, istoria politică și relațiile externe.
Alexandru Macedon a venit spre închinare aici după ce l-a învins pe Darius al III-lea în bătălia de la Issus din Anatolia, fiind declarat fiu al lui Amon Ra și ulterior divinizat.
Decăderea finală a Tebei a avut loc, după o reînflorire episodică, odată cu prăbușirea dinastiei XXXI, în anul 332 î.Hr. La sfârșitul secolului I î.Hr., orașul a fost distrus de romani. În anul 356 d.Hr., împăratul Constantius al II-lea decretează închiderea templelor păgâne din Imperiul Bizantin, iar starea excelentă în care s-a păstrat face ca acest spațiu să fie unul dintre cele mai vizitate obiecte turistice din Egipt.
***
Emisiunea „Cap compas” poate fi urmărită și online pe TVR+, în fiecare sâmbătă, de la ora 12:30.
Producător: Elena Dinu
