Statele Unite au avut cândva un sector privat puternic. Iar persoanele bogate și-au folosit mult timp averea pentru a căuta influență politică și pentru a o folosi în vederea promovării propriilor agende și a sprijinirii politicilor care să le sporească averea. Cu toate acestea, în ultimele decenii, oligarhii americani au devenit mult mai periculoși pentru sănătatea economică și democrația globală. De ce?
Simon Johnson, laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 2024, fost economist șef al FMI și actualmente profesor la MIT Sloan School of Management, caută să ofere un răspuns într-o analiză Project Syndicate.
Oligarhia clasică se bazează pe puterea monopolului: comanda asupra unei cote de piață suficient de mari pentru a stabili prețurile bunurilor și serviciilor mult peste costul de producție al acestora.
„În America de la sfârșitul secolului al XIX-lea, sectoarele-cheie care au căzut sub controlul oligarhiei au inclus căile ferate (Northern Securities Company, organizată de J.P. Morgan), petrolul (John D. Rockefeller) și oțelul (Andrew Carnegie). Schema de joc era întotdeauna aceeași. Aspirantul la monopol cumpăra concurenți sau îi scotea din afaceri; se consolida geografic; crea un blocaj pentru ceva ce oamenii chiar trebuiau să cumpere; și apoi creștea prețurile”, subliniază Simon Johnson în analiza sa.
Potrivit economistului, gândirea modernă privind politicile de antitrust s-a dezvoltat ca o modalitate de a contracara această strategie, Departamentul de Justiție al SUA definind și prevenind concentrarea excesivă (cota de piață peste un anumit prag). Numai că, în ultimii aproximativ 40 de ani, «aplicarea normelor antitrust s-a bazat pe o versiune a standardului privind bunăstarea consumatorilor, conform căreia «comportamentul întreprinderilor și fuziunile sunt evaluate» după un principiu, și anume «dacă acestea dăunează consumatorilor de pe orice piață relevantă». Această schimbare a permis unor companii să atingă o dezvoltare masivă în absența dovezii unui prejudiciu direct.”
Următorul capitol al antitrustului „va implica probabil și mai puțină aplicare a legii, în parte din cauza schimbărilor de personal de la Washington, dar și din cauza unei campanii de lungă durată de înlocuire a judecătorilor cu persoane care cred că «piața are întotdeauna dreptate» și că este neconstituțional ca autoritățile de reglementare să aibă vreo putere discreționară în interpretarea legilor”, este de părere expertul.
La ce ar trebui să ne așteptăm în aceste condiții? La o creștere a cotei de piață și a puterii monopoliste într-o gamă largă de sectoare, atrage atenția Simon Johnson.
Iată argumentul său: „Prețurile mai mari vor afecta consumatorii și vor reduce nivelul de trai în timp. În trecut, concurența la import a permis limitarea exercitării monopolului asupra prețurilor, cel puțin în anumite sectoare. Dar dacă tarifele vor fi aplicate la nivel general, va fi și mai ușor pentru întreprinderile naționale să păcălească consumatorii.”
Multiplicarea monopolurilor
Alte două forme de putere oligarhică s-au dezvoltat în ultimele decenii, susține economistul.
Prima se manifestă în sectorul financiar, unde principalele bănci și unele firme de investiții au devenit „prea mari pentru a da faliment”. Directorii care conduc aceste întreprinderi își pot asuma riscuri mai multe, „deoarece știu că guvernul le va oferi o formă de salvare, în loc să le lase să se prăbușească dacă lucrurile merg prost. Creditorii știu, de asemenea, acest lucru și, prin urmare, sunt dispuși să acorde împrumuturi mai ieftine firmelor TBTF (too big to fail – n.r.), care pot deveni și mai mari. Nu a scăpat nimănui din vedere faptul că directorii care au făcut atât de mulți bani în perioada premergătoare crizei financiare din 2007-2008 au reușit, de asemenea, să scape cu averea personală intactă”.
Din păcate, gândirea antitrust nu a reușit să țină pasul cu această amenințare. În schimb, notează Simon Johnson, „a fost lăsată în seama autorităților de reglementare financiară sarcina de a ține sub control riscurile din sistemul financiar”.
De exemplu, în timp ce legislația Dodd-Frank din 2010 „a avut consecințe mai durabile și mai pozitive decât se așteptau mulți inițial”, acum intrăm probabil „într-o altă fază de dereglementare financiară atât pentru finanțele convenționale, cât și pentru criptomonede”.
Noua conducere a Securities and Exchange Commission și a altor organisme a indicat că se va renunța la prudență. „Și pentru acești oameni piața nu poate da greș.”
Privind în viitor, va fi important să ne amintim că încetarea unei reglementări eficiente poate crea iluzia unui boom economic, pe măsură ce schemele și escrocheriile nebunești înfloresc, atrage atenția Simon Johnson. „Dar astfel de explozii nebunești se termină întotdeauna cu un fel de prăbușire - cu pierderi de locuri de muncă, costuri fiscale majore (creșterea datoriei publice) și sărăcie pentru mulți”.
Cea de-a doua formă de putere oligarhică, și chiar mai pernicioasă, a apărut odată cu dezvoltarea tehnologiilor digitale. „Acestea s-au dovedit a fi deosebit de potrivite pentru crearea de «platforme» la care utilizatorii au dificultăți în a renunța”. Oferirea de servicii gratuite oamenilor s-a dovedit a fi „o modalitate eficientă de a-i fermeca; odată fermecați, puteți vinde reclame digitale adaptate intereselor și emoțiilor lor.”
Social media a deschis calea către „această afacere extraordinar de profitabilă, iar primii investitori și promotori ai acestor tehnologii simt acum că aparțin coridoarelor puterii.”
Și apariția inteligenței artificiale generative joacă un rol profund. Aceasta „creează noi modalități pentru acești oameni deja puternici de a-și spori averea, în special dacă pot convinge guvernul să nu aplice niciuna dintre competențele sale antitrust sau de reglementare. Acest lucru este foarte important, deoarece puterea de a modela tehnologia este puterea de a modela societatea”, argumentează economistul.
Teoria sună în felul următor: noile tehnologii pot crea o mulțime de locuri de muncă, implicând noi sarcini care necesită expertiză. Dar, subliniază Simon Johnson, „nu există nicio lege naturală care să spună că acest lucru se va întâmpla”.
„De fapt, există cazuri importante în istoria economică în care tehnologia s-a schimbat foarte mult, dar relativ puțini oameni au înregistrat o creștere a salariilor lor reale (ajustate în funcție de inflație). De exemplu, în ultimii 40 de ani, am transformat modul în care folosim tehnologia pentru a organiza munca, aducând câștiguri mari persoanelor cu averi semnificative (prețurile acțiunilor au crescut mult), cu un nivel ridicat de educație sau cu ambele. Dar, așa cum am documentat prin inițiativa MIT Shaping the Future of Work, persoanele cu un nivel de educație modest au suferit fie o scădere a veniturilor reale, fie o pierdere a oportunităților de obținere a unui venit, fie ambele”, scrie expertul.
Acum este lumea lor
Imaginați-vă că sunteți un oligarh american modern, profund implicat în dezvoltarea inteligenței artificiale. Ce doriți de la guvern în acest moment? „În primul rând, ați dori ca ramurile executivă și legislativă să nu vă stea în cale în timp ce vă dezvoltați produsul. Indiferent cine ar putea fi prejudiciat, doriți ca guvernul să vă lase în pace. Acesta este scenariul actual din Washington”, crede Simon Johnson.
În al doilea rând, „ați dori ca guvernul SUA să facă tot posibilul pentru a împiedica alte țări să dezvolte inteligență artificială de ultimă oră”. Acest lucru poate fi realizat „prin convingerea factorilor de decizie că permiterea accesului altor țări la cele mai recente cipuri de calculator reprezintă o amenințare la adresa securității naționale. Din nou, acest lucru se întâmplă deja și este probabil să continue”.
În al treilea rând, „doriți să se facă ceva cu privire la potențialele amenințări rămase din partea concurenței interne”.
Ceea ce contează cu adevărat într-o democrație este capacitatea cetățenilor de-a înțelege ceea ce se întâmplă, de preferință printr-o dezbatere informată. „Dar dacă oligarhii pot controla mijloacele de comunicare, devine posibilă modelarea preferințelor publice în scopuri proprii - sau cel puțin derutarea oamenilor (care poate fi la fel de eficientă)”, notează economistul.
Prin urmare, mesajul care a ajuns să domine mass-media, piața și cultura este acela că „titanii tehnologiei construiesc produse minunate, care schimbă lumea - mașini autonome, asistenți inteligenți, prelungirea vieții, drone autonome. O astfel de inovație va aduce schimbări profunde, fără îndoială. Dar cine va beneficia de un val tehnologic dezlănțuit de oligarhii care acționează cu carte blanche? Cine va obține locurile de muncă bune? Cine își va putea cumpăra o locuință sau își va permite cumpărăturile săptămânale?”
În numele „progresului”, oligarhii americani „inventează un viitor care corespunde viziunii lor și le sporește prestigiul, veniturile și averea. S-ar putea să aveți noroc și să găsiți o cale de a vă înălța pe val alături de ei. Dar este mai probabil ca tu, copiii și nepoții tăi să întâmpinați mari dificultăți. Atunci când puterea economico-politică devine foarte concentrată - atunci când cel mai bogat om din lume primește un birou la Casa Albă - aproape toate beneficiile devin, în mod inevitabil, și ele foarte concentrate”, conchide Simon Johnson.
Sursă foto: JLStock/ Shutterstock.com
