Cele două episoade pe care „Spectacolul lumii” vi le-am propus joi, 20 august, și vineri, 21 august, de la ora 22:00, la TVR 3, sunt un curs scurt de istorie.
Ceai dansant la Boston, joi 20 august, de la ora 22:00
Pe urmele Revoluției Americane, fidel statornicei și declaratei sale iubiri pentru istorie, Ioan Grigorescu face, cu douăzeci de ani în urmă, o călătorie de o singură zi la Boston, ca să ne permită să vedem de unde a început mișcarea ce avea să conducă la nașterea unei națiuni, și să restructureze până în zilele noastre chipul lumii.
Urmele istoriei sunt greu de găsit, sunt mai prezente în mentalul colectiv decât în locuri și lucruri conservate. Orașul a crescut peste ele, frumusețea sa abstractă și imensă a îngropat obiectele materiale ale memoriei. În căutarea unei corăbii vechi de aproape trei veacuri, Ioan Grigorescu se întreabă dacă prezentul și viitorul au sau nu dreptul să calce cu „picioarele lor de beton armat” peste urmele trecutului, componentă atât de prețioasă a identității.
În veacul al 18-lea, Bostonul a fost cuprins de un fior de nesupunere, din pricina impozitelor prea mari pe care Anglia le pretindea celor treisprezece colonii americane.
„The Boston Tea Party”, corabia devenită astăzi muzeu, a găzduit la 16 decembrie 1773 „cel mai important eveniment singular care a condus la revoluția americană”: locuitori ai orașului, deghizați în indieni, au atacat trei corăbii și au aruncat ceaiul în mare. Vama pe ceai a fost picătura care a umplut paharul. Evenimentele declanșate la Boston cu aproape două veacuri și jumătate în urmă vor fi urmărite la Philadelphia, în episodul următor.
***
Și clopotul bătea, bătea..., vineri, 21 august, de la ora 22:00
În 1776, clopotul acesta a bătut pentru nașterea unei națiuni. Poartă numele de Liberty Bell. La Philadelphia, el este parte dintr-un cult al memoriei, care include și copii care ascultă atenți explicațiile în muzeu și strada care înșiră 56 de medalioane ale celor 56 de membri ai congresului care au semnat Declarația de Independență.
Pentru Ioan Grigorescu e un prilej de a evoca mai multe personalități ale epocii, cum ar fi Thomas Payne, „pamfletarul paricid”, ale cărui articole, atacuri virulente la adresa Angliei, au creat, începând din 1774 când s-a stabilit la Philadelphia, o stare de spirit necesară revoluției.
Între alte nume ilustre care au văzut născându-se Declarația de Independență, un loc aparte îi rezervă autorul lui Benjamin Franklin și vieții sale ca un roman. Nu doar savant și filosof ci totodată gazetar și diplomat, Franklin a jertfit pe altarul independenței americane chiar iubirea paternă. Despărțiți de vederile politice, el și fiul său nu s-au mai revăzut niciodată.
Lui i se datorează prima societate pentru abolirea sclaviei, dar și prevederea din constituția Statelor Unite conform căreia Congresul poate pune sub acuzare un președinte care încalcă legile țării. În modestia sa, se recomanda simplu: „Benjamin Franklin. Tipograf”.
Ca o anecdotă, la bătrânețe regreta că simbol al Statelor Unite a fost ales vulturul pleșuv, câtă vreme el considera că ar fi fost mai potrivit curcanul, „o pasăre mult mai demnă”.
Scris de Cristina Oancea
***
Aici puteți accesa:
