Cum saluți arată cum stimezi un om, este o formă de politețe, care se învață din copilărie. Nu există om care să nu merite să fie salutat, cu mici excepții...
În comunitățile sătești obiceiul este acela de a-i saluta pe toți oamenii pe care îi întâlnești. Sentimentul de apartenență la comunitate este viu, iar a nu saluta înseamnă a atrage antipatii.
Orașul nu permite această uzanță dat fiind tumultul și mulțimile care îl cuprind. Aici intervin reguli precum:
Bărbatul salută primul o femeie, chiar dacă e mai tânără decât el.
Tinerii îi salută pe cei mai bătrâni.
Noii veniți îi salută pe cei adunați deja într-un loc cu un anumit prilej: restaurante, săli așteptare, magazine, conferințe etc.
Inferiorul, ca funcție, salută superiorul, dar dacă inferiorul este reprezentat de o femeie, superiorul o va saluta primul.
Trebuie să răspundem oricărui salut, refuzul este o jignire la adresa celui ce salută.
Se întâmplă ca uneori să avem impresia că ne cunoaștem cu anumite persoane și să ne salutăm din greșeală. Răspundem și unor asemenea situații de salut, chiar dacă suntem siguri că nu îi cunoaștem pe cei care salută.
Există și excepții ca în orice, așadar nu vom saluta o persoană aflată într-o situație compromițătoare.
În exprimarea verbală a salutului ținem seama de persoana căreia ne adresăm. Există situații în care cunoaștem oameni doar din vedere, iar atunci o simplă înclinare a capului este suficientă. Dacă avem de-a face cu prieteni, rude, formule precum: „Bună ziua!”, „Bună seara!” sunt corecte. Însă, dacă salutăm persoane mai puțin apropiate, unele protocoale spun că formulele de mai sus de salut trebuie întregite astfel: „Bună ziua, domnule/doamnă!”.
Formule de salut precum „Ciau!”, „Salut!”, „Pa, pa!” sunt de evitat! Nu denotă eleganță și rafinament!
O formă de salut ce datează încă din Antichitate este strângerea mâinii cuiva, în semn de prețuire. Doamna, persoana mai în vârstă sau superiorul din perspectivă profesională sunt primii care întind mâna. Uneori, din grabă, un tânăr poate întinde primul mâna, dar este un gest de impolitețe. Refuzul unei mâini întinse cu scopul de a saluta este un gest impardonabil.
Bărbatul se ridică în picoare la strângerea mâinii unei doamne, pe când doamna nu este necesar să se ridice cu excepția situației în care dă mâna unei persoane mai în vârstă sau unei persoane pe care vrea să o onoreze în mod special.
A se evita să avem mâna moale sau mult prea fermă, dar și apucarea doar a vârfurilor degetelor!
Mâna pe care o strângem este dreapta, în mod tradițional, dar orice tip de salut este făcut ținând seama și de diferențe culturale.
În cazul în care sunt purtate mănuși, bărbatul își scoate mănușa din mâna dreaptă pentru a strânge mâna femeii, chiar dacă ea poartă mănuși. Femeile își scot mănușile în cazul unor întâlniri prestabilite, dar elegant ar fi să le scoată și în alt tip de situații neprevăzute, cu excepția mănușilor lungi pe post de accesorii la rochii elegante. A nu se ține mănușile pe mâini, în cazul doamnelor, dacă participă la evenimente culturale precum: concerte, spectacole de teatru, seri de poezie etc.
Bunele maniere, cum te comporți, cum saluți, cum respecți pe cel de lângă tine spun mult despre cine este fiecare! Politețea nu are cum să strice, ci dimpotrivă înnobilează un om!
***
Sursă: „Codul bunelor maniere”, de Aurelia Marinescu, editura Humanitas (1995)
