A terminat Conservatorul, dar a ales televiziunea şi nu oricare, ci Televiziunea Română. A fost pe teren de când se ştie. Şi la Ştiri, şi la Jurnalul Cultural. De obicei, ea pune întrebările la Interviurile TVR CULTURAL, dar de data aceasta, jurnalista Ioana Pavel a acceptat să fie ea în postura intervievatului.
„Fără muzică este aproape imposibil de trăit”, afirmă, fără umbră de îndoială, Ioana Pavel. Dar i-a plăcut foarte mult presa. La început, a lucrat la pagina de cultură a Curierului Naţional. Era, pe atunci, studentă la Conservator şi mergea cu vioara la redacţie. „Chiar le cântam colegelor”, îşi aminteşte amuzată Ioana Pavel. Televiziunea, însă, o fascina. De aici, a fost doar un mic pas şi drumul pe care l-a îmbrăţişat a devenit cât se poate de clar. „Era fascinant să cunoşti oameni frumoşi, oameni importanţi, personalităţi din diverse domenii. Le sorbeam cuvintele şi am învăţat multe. Cred că asta m-a determinat, în primul rând, să aleg televiziunea”, ne povesteşte jurnalista Ioana Pavel, realizator în cadrul seriei de emisiuni „Interviurile TVR CULTURAL”.
A fost pe teren de când se ştie. Şi la Ştiri, şi la Jurnalul Cultural. „Am avut astfel şansa să întâlnesc faţă în faţă mulţi, mulţi oameni de valoare, artişti ai scenelor internaţionale. Ca să dau câteva nume: Maxim Vengerov, Zubin Mehta, Cristian Măcelaru, Jimmy Tamley, Ruxandra Donose, David Garrett. E o listă foarte lungă, la care se adaugă o parte importantă a artiştilor de toate vârstele din România. Mă refer aici la balerini, actori, muzicieni sau artişti plastici...”, povesteşte jurnalista Ioana Pavel.
De obicei, ea este cea care pune întrebările la „Interviurile TVR CULTURAL”, dar, de data asta, vrem noi să ştim mai multe despre Ioana Pavel. Ne-a răspuns cu bucurie.
1. Cine eşti tu, Ioana Pavel şi cum te-ai descrie în câteva cuvinte?
În câteva cuvinte? Minute? Cât timp avem la dispoţie? Evident, e o glumă! Ioana Pavel, un om care iubeşte oamenii, animalele, copiii, natura, o fire veselă, asta nu înseamnă că nu am şi eu momente mai dificile, cu zile mai înnorate. În general, caut să văd partea bună, mai în tot. Să nu uit de sport! Îmi place să fac mişcare şi să fiu cât mai mult timp în natură. În rest, îmi place să descopăr oameni noi, oameni frumoşi, că avem în România, şi asta e important!
2. Care dintre studiile făcute de tine până acum îţi sunt de folos în munca de zi cu zi?
Muzica – mai exact, faptul că am absolvit Conservatorul - îmi este de cele mai multe ori de folos în munca de zi cu zi, vine din mine. Şi, în afară de asta, fără muzică este aproape imposibil de trăit. Muzica are mister, francheţe, vioiciune, dramatism, consonanţe şi disonanţe, şi, bineînţeles, un anumit ritm şi armonie. Ca mai în tot ceea ce înseamnă artă. Dacă mă gândesc la întrepătunderea artelor, fără ritm, fără muzică, nu există nimic. Eu aşa văd şi simt lucrurile.
3. Cum ţi-ai ales profesia? Ce te-a determinat să îţi doreşti să lucrezi în televiziune?
Mi-a plăcut foarte mult presa. La început am lucrat la un ziar, la pagina de cultură. Se numea Curierul Naţional. Eram studentă la Conservator pe atunci şi mergeam cu vioara la redacţie. Chiar le cântam colegelor. Televiziunea mă fascina şi am avut şansa asta mare pe care imediat am îmbrăţişat-o. Era fascinant să cunoşti oameni frumoşi, oameni importanţi, personalităţi din diverse domenii, cărora le sorbeam cuvintele şi de la care am învăţat multe. Cred că asta m-a determinat, în primul rând. Apoi, ideea de muncă în echipă.
4. Cum a fost prima zi de direct/televiziune?
Primul direct a fost la Ştiri, unde am lucrat foarte mulţi ani, şi a fost cu emoţii mari, dar mi-a şi plăcut. A fost pe teren, de la troiţa aflată chiar aici, la televiziune. Cameraman era Mihai Florea şi ştiu că m-a încurajat. A ieşit foarte, foarte bine prima transmisie în direct.
5. Eşti absolventă a Universității de Muzică, Facultatea de Interpretare Muzicală - secția vioară. Dar tu ai o experiență de peste 20 de ani în presă, dintre care 17 ani în televiziune. Muzica unde s-a pierdut? Sau e prezentă sub altă formă în viaţa ta? Care a fost drumul tău până în acest punct? Ce a fost greu, ce a fost dificil în acest parcurs?
Muzica nu s-a pierdut şi nici nu se va pierde vreodată, pentru că a fost prima iubire. Este prezentă tot timpul în ceea ce fac, în ceea ce realizez din punct de vedere profesional, dar şi acasă. Ascult muzică mai tot timpul, şi nu doar clasică. Şi ca să nu fiu doar un jurnalist care observă viaţa culturală şi scena, am reluat la început de an studiul viorii şi am interpretat două piese la Sala Radio, alături de extraordinarul Big Band Radio, sub bagheta uneia dintre cele mai talentate dirijoare de la noi, Simona Strungaru. Cea care a avut multă răbdare şi tact. Dar şi inspiraţie în alegerea pieselor pe care mi le-a dat să le cânt. Vreau să le mai mulţumesc o dată muzicienilor minunaţi ai Big Band-ului Radio. De altfel, la fiecare două săptămâni, joi, îi puteţi vedea şi asculta chiar la Sala Mihail Jora a Radiodifuziunii Române.
Cât despre drumul meu de la Conservator şi până aici, pot spune că a fost plin de lucruri frumoase, de provocări, ca să nu le zicem “grele”. Am fost pe teren de când mă ştiu. Şi la Ştiri, şi la Jurnalul Cultural. Am avut astfel şansa să întânesc faţă în faţă mulţi, mulţi, oamnei de valoare, artişti ai scenelor internaţionale. Ca să dau câteva nume: Maxim Vengerov, Zubin Mehta, Cristian Măcelaru, Jimmy Tamley, Ruxandra Donose, David Garrett. E o listă foarte, foarte lungă, la care se adaugă o parte importantă a artiştilor de toate vârstele din România. Mă refer aici la balerini, actori, muzicieni sau artişti plastici.
Dificilă poate fi câteodată coordonarea sau comunicarea. Până la a pune totul împreună, cap la cap, sunt multe chestiuni de aranjat. Dificil a fost să merg la inundaţii, la tot felul de mitinguri unde nu ştii cu ce sau cu cine te trezeşti lângă tine, dar, în general, am lucrat în zona de cultură. Am putea spune, mai în glumă sau mai în serios, că, din start, există şi momente dificile, dacă privim un pic tabloul general.
Cât despre interviuri, aici vreau însă să îi mulţumesc Biancăi Florea, care este producător al Interviurilor TVR Cultural şi simt susţinere multă din partea ei, din foarte multe puncte de vedere.
6. Cine/ce te inspiră în munca ta?
Cred că fiecare subiect în parte este o sursă de inspiraţie. Sau fiecare invitat/intervievat. De la ce spune şi ce gândeşte şi până la ce întâmplări i-au marcat existenţa.
7. Cum îţi alegi invitaţii la „Interviurile TVR Cultural”? Cine sunt ei?
Invitaţii i-am ales de multe ori la inspiraţie, din ceea ce văd că se întâmplă pe scenă, dar mă consult şi cu producătoarea, Bianca Florea sau cu redactorul şef, Anca Lăzărescu.
Este o emisiune cu invitați onești și curajoși. În general, cei care acceptă să le iau interviuri vorbesc și despre partea nevăzută a carierei lor sau despre emoții care le taie respirația. Unul dintre invitați poate fi oricând un model pentru cei la început de drum în lumea artelor.
8. Am aflat că eşti vorbitoare de limbă turcă. Ai studiat-o singură? Cum ai ales să înveţi această limbă şi ce lumi ţi-a deschis?
Când eram mică, da, am studiat singură. Mama îmi dădea diverse teme şi le făceam sau învăţam verbe şi cuvinte. În timp am mers şi la cursuri de pregătire temeinică, cursuri atestate. Aş putea spune că m-a ales ea pe mine, pentru că, pe linie maternă, am venit cu această zestre. Faptul că vorbesc această limbă mi-a deschis noi orizonturi, astfel încât, timp de 4 ani, am lucrat la Istanbul, unde am organizat evenimente culturale de mare succes. Am invitat acolo nume sonore din sfera culturală şi am ales artişti consacraţi, din ambele ţări, să fie împreună pe o scenă.
9. Cum îţi petreci timpul liber?
În timpul liber citesc, merg la concerte - aici nu e tot timpul “în timpul liber’’; apoi merg la înot, mă plimb, îmi place să merg mult pe jos, să simt şi să văd lumea din jurul meu.
10. Ce îţi aduce cea mai mare bucurie? Ce te emoţionează?
Ce mai mare bucurie? Animalele. E de ajuns să merg pe stradă şi să văd o pisică sau un câine şi sunt foarte bucuroasă! Natura mă bucură foarte mult, de fapt, marea, marea este şi a fost printre preferatele mele. Bine, şi muntele.
11. Ce îţi lipseşte, de fapt, îţi lipseşte ceva ca să fii fericită?
E întrebare capcană? Fericirea poate fi în tot. Poate fi într-o carte, într-o anumită partitură, în vocea veselă a unei prietene, în mieunatul unei pisici, cerul plin de stele cu tot cu Calea Lactee. E mult de vorbit pe tema asta. Cred că, de multe ori, în alergătura de zi cu zi, uităm să fim recunoscători. Şi asta poate ştirbi o parte din fericire.
12. Cui datorezi ceea ce eşti tu azi?
Am avut parte de susţinerea părinţilor mei. Aproape întotdeauna. Chiar şi când am avut idei mai aparte. Şi chiar pot spune că am avut destule. Dar sunt recunoscătoare şi multor producători sau colegi din televiziune care au văzut ceva în mine, au crezut în potenţialul meu şi m-au susţinut.
foto: TVR, Arhiva personală Ioana Pavel, Radio Romania
