O conversaţie despre memorie, identitate şi asumarea drumului în viaţă fără a privi înapoi. Celebrul interpret Ioan Bocşa, invitatul ediţiei „Garantat 100%” de duminică, 30 noiembrie, ora 23.00, la TVR 1, îi dezvăluie lui Cătălin Ştefănescu universul copilăriei lui – o gospodărie fabuloasă, scăldată de râul Sebeş - şi vorbeşte cu sinceritate despre muncă, tinereţea sa agresivă, emoţii, responsabilitate şi felul său de a fi.
Profesor universitar la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” şi neobosit cercetător al patrimoniului tradiţional, Ioan Bocşa se aşează în faţa lui Cătălin Ştefănescu pentru a povesti cu firescul omului care nu vrea să impresioneze, ci doar să spună adevărul: adevărul lui, al locurilor din care vine, al lumii pe care o poartă în memorie.
Ioan Bocşa rememorează copilăria petrecută la casa bunicilor, într-o gospodărie cum „nu a mai văzut nicăieri în lume, şi vorbim despre anii ’55-60”. Îşi aminteşte râul Sebeş, care mărginea proprietatea pe sute de metri, şi peisajul aşezării dintre două dealuri, „de parcă Dumnezeu ţinea în palmă totul”: casa, şura, grajdul, cotarca de porumb şi livezile de meri, peri, pruni, viile altoite şi nealoite, dar şi stupii mulţi, între şaizeci şi optzeci.
Privind în urmă, mărturiseşte că nu ar da timpul înapoi: „Nu l-aş da nici cu un minut. Eu, ca să ajung aici, am trăit, am iubit, am ars, am suferit… O luăm de la capăt? Nu e etic faţă de cei care vin după noi.”
Despre muncă vorbeşte cu o sinceritate dezarmantă, departe de clişeele: „Gloria şi notorietatea sunt o consecinţă a muncii”, spune îndrăgitul interpret. Însă recunoaşte că „nu îi place munca”, pentru că, spune el: „E clar că nu am fost programat genetic” pentru ea. „Eu cred că majorităţii oamenilor nu le place munca. Este impotriva firii. Sunt lucruri mai plăcute şi, dacă ar fi să aleg între acele lucruri plăcute şi muncă - cu toata gloria muncii, aş alege lucrurile plăcute şi aş mai astepta gloria.”
Într-un registru autoironic, mărturiseşte că „unii pot spune că e învechit”, dar tocmai faptul că „nu a fost niciodată la modă” l-a ferit de demodare.
Povestind o întâmplare din copilărie, ajunge la o concluzia că: „Bine ca la casa noastră nu-i nicăieri.” Nu ar pleca din ţară pentru nimic în lume. Crede că „la noi n-a murit nimeni de foame vreodată”, atâta timp cât omul e dispus să culeagă, şi că, fără a idealiza, „mai bine ca aici nu cred că se trăieşte undeva”.
Întrebat ce ne lipseşte, răspunde fără ezitare: rigoarea. Iar comparându-i pe români cu americani, vede diferenţa în modul de funcţionare al sistemelor, nu în calităţile oamenilor. Spune că noi suntem „isteţi, harnici, frumoşi”, în timp ce ei sunt „inculţi, comozi şi destul de graşi”, dar recunoaşte că „la ei sistemul funcţionează, iar la noi nu”.
Dialogul cu Ioan Bocşa devine astfel un portret de excepţie al unui om ancorat în tradiţie, dar lucid în privinţa prezentului; un artist care nu îşi ascunde vulnerabilităţile şi un martor al unei lumi pe care o păstrează prin cântec, prin cercetare şi prin felul său autentic de a fi. La „Garantat 100%”, duminică, 30 noiembrie, ora 23.00, la TVR 1.
Credit foto: CIPRIANI
