"Mi-am încurajat studenții să încerce să înțeleagă diferențele dintre democrație și totalitarism, măcar și de dragul idealului lor de lifestyle, un termen în sine străin de uniformizarea și îngrădirea pe care le presupun regimurile totalitare." (Cătălina Bălan)
Țin un seminar de Introducere în Știința Politică, la Facultatea de Științe Politice a Universității din București. Studenții cu care lucrez anul acesta s-au născut în 2004. La prima noastră întâlnire i-am întrebat de ce au ales această facultate. Majoritatea au răspuns că sunt pasionați de politică și de istorie, că-și doresc să rămână în România după studii, să se implice în viața cetății, ca să schimbe țara în bine.
I-am ascultat destul de uimită de aceste răspunsuri atât de mult orientate către ceea ce pot ei să ofere societății, de preocuparea pentru dezvoltarea țării lor, cel puțin la nivel declarativ. M-a surprins și nonșalanța cu care rosteau cuvinte cu încărcătură simbolică puternică, precum patriotism, implicare sau a schimba țara în bine. Sunt tematici și preocupări considerate, până de curând, desuete și patetice, mai ales în rândul tinerilor adulți. E o schimbare importantă, în comparație cu viziunea pe care o aveau, în 2014, colegii mei de facultate la începutul anului I, când majoritatea spuneau că-și doreau să lucreze în diplomație, să fie ambasadori. Deci își doreau să lucreze în afara țării, chiar dacă ar fi urmat, totuși, să o reprezinte.
S-ar zice, judecând după răspunsurile acestui eșantion reprezentativ, că în decursul unui deceniu s-a schimbat semnificativ felul în care tinerii își înțeleg rolul în societate, iar schimbarea pare a fi, cel puțin la prima vedere, în bine. M-am gândit dacă răspunsurile lor n-au fost influențate de celebrul citat al lui Kennedy, rostit la discursul său de învestitură, în 1961 și care e posibil să fi revenit în atenția tinerilor pe fondul alegerilor prezidențiale care au avut loc la începutul lunii noiembrie în SUA: „Nu întreba ce poate face ţara pentru tine, ci întreabă-te ce poţi face tu pentru ţara ta!”
Generația Z e prea tânără ca să fi cunoscut griurile vieții din România în tulburii ani ai tranziției postdecembriste. E posibil ca primele lor amintiri să fie chiar după 2007, când țara noastră se integra în marea familie europeană. Ferice de acești tineri!
La trei decenii și jumătate de la Revoluție, urmele vechii oridini politice sunt din ce în ce mai estompate în spațiul public și, chiar dacă arhitectura din orașele mari și mijlocii din România poartă nefasta urmă a comunismului, noile nume de străzi, reclamele la branduri internaționale și chiar românești fac inconfundabilă o imagine din 2024 a aceleiași străzi pozate în 1994. Suntem îmbrăcați diferit, conducem alte mașini, altfel de gânduri ne trec prin cap când ne plimbăm pe străzile orașelor decât celor care treceau prin aceleași locuri acum trei decenii și jumătate.
Iată care au fost primele mele impresii urmărind două filme românești despre comunism, lansate în 2022 și, respectiv, 2024. Este vorba despre „Metronom”, în regia lui Alexandru Belc și despre „Anul Nou care n-a fost”, în regia lui Bogdan Mureșanu.
Astăzi nu mai poți filma cadre largi pe străzile Bucureștiului pentru filme cu acțiune înainte de 1990. Atât „Metronom”, cât și „Anul nou care n-a fost” ilustrează culoarea de epocă apelând la tot felul de tertipuri cinematografice, într-un București care e, din fericire, mult diferit, mai dinamic și mai viu, cu bunele și cu relele sale. Ambele filme au cadre de pe străzile orașului și din apartamente comuniste tipice, din blocurile gri ale cartierelor-dormitor muncitorești. Dacă străzile s-au schimbat, regizorii acestor două filme n-au avut nicio problemă să găsească apartamente peste care pare că n-a trecut nicio o zi după 22 decembrie 1989. În ambele filme am observat vechile biblioteci comuniste, din care erau nelipsite volumele micuțe și groase din colecția Bilioteca Pentru Toți.
Am început seminarul dedicat temei regimurilor politice pornind de la aceste două filme și de la felul în care reușesc ele să redea o realitate pe care generația Z o descoperă doar din discuțiile cu familia, din cărți și, iată, datorită regizorilor români ai noului val. Întâmplarea face ca în aceeași săptămână să fi apărut online un studiu conform căruia unul din patru tineri născuți în România după comunism consideră că i-ar fi mai bine într-o dictatură decât într-o democrație. Șocantă descoperire și excelentă temă de discuții, cu niște studenți care în 2024 au un cuvânt de spus la majoritatea tipurilor de scrutin posibile în România, europarlamentare și locale în primăvară, urmând ca săptămânile viitoare să iasă la urne pentru alegerile prezidențiale, pentru cele parlamentare și, în cazul celor cu viză de reședință în București, să voteze și la referendumul organizat de primăria capitalei.
Scena finală din Metronom, un film care reușește să arate absurdul și represiunea anilor '70 în România, urmărind doar câteva zile din viața unor adolescenți care sfidează regimul ascultând muzica aleasă de Cornel Chiriac la emisiunea lui de la Radio Europa Liberă, e filmată în fața Academiei Militare, într-un colț al Monumentului Eroilor Patriei. E printre puținele scene din film în care cadrele sunt largi, cuprinzând străzile și clădirea cu totul, arătând cum poate triumfa teroarea și iluzia măreției unui regim totalitar. În contrapartidă, scena finală din „Anul nou care n-a fost” propune o explicație plauzibilă pentru întrebarea „cum a început, de fapt, Revoluția de la București?”, oferind publicului un scenariu vindecător în ceea ce privește tranziția de la totalitarism la post-totalitarism.
I-am încurajat pe studenți să caute aceste filme și să încerce să înțeleagă diferențele dintre democrație și totalitarism, măcar și de dragul idealului lor de lifestyle, un termen în sine străin de uniformizarea și îngrădirea pe care le presupun regimurile totalitare.
Cătălina Bălan / Credit foto: Vlad Rotaru
***
Cătălina Bălan este doctorand al Facultății de Științe Politice a Universității București și directoare de marketing și PR a Editurii Paralela 45. A fost responsabil de comunicare al Camerei de Comerț și Industrie a Franței în România și PR junior la Casa de Pariuri Literare.
Este preocupată de publicistică și poezie. Volumul de debut al Cătălinei, Cutii a apărut în colecția Avanpost a Editurii Paralela 45, în 2019. Scrie recenzii de carte, de film, eseuri pe teme politice și de actualitate socio-culturală.
***
Alese mulțumiri Cătălinei Bălan pentru articolul scris pentru secțiunea Lifestyle a site-ului TVR! Mult succes în promovarea culturii atât în România cât și peste granițele țării, și mult spor în activitatea universitară cu studenții!
***
Credit foto: Vlad Rotaru și Shutterstock, M-SUR
***
