Cultivarea perlelor implică introducerea unui element extern în interiorul stridiei. Acest proces, care necesită intervenția omului, va permite stridiei să se protejeze prin crearea unui strat de sidef în jurul corpului străin.
Spre exemplu, formarea perlei tahitiene se realizează în mai multe etape.
Perla tahitiană este cultivată exclusiv în lagunele polineziene, la stridia cu buze negre, cunoscută și sub numele de Pinctada Margaritifera. Această denumire desemnează comoara, perla. Este extrem de fragilă și trăiește doar în câteva lagune din Pacific. Această moluscă are capacitatea de a se reproduce ușor în mod regulat, mai ales în perioadele intersezoniere.
În perioada de depunere a icrelor stridiilor, în lagună se instalează colectoare pentru a permite gameților masculini și feminini să se amestece pentru a da naștere larvelor de sidef numite puiet. Acești colectori sunt bucăți de plastic negru atașate de frânghii. Acest lucru face posibilă capturarea larvelor de sidef, astfel încât acestea să se agațe și să crească.
Odată ce puietul este colectat, începe operațiunea de îndepărtare. Aceasta implică scoaterea larvelor (puietului) din colectoare. Puietul este apoi străpuns și suspendat de un fir de nailon cu șnururi numite mărgele, care va susține 10 până la 20 de stridii. Acest fir permite recrearea legăturii care a unit puietul de colectorul său.
Creșterea stridiilor Pinctada Margaritifera necesită o monitorizare optimă atât pentru sănătatea lor, cât și pentru protejarea împotriva prădătorilor naturali.
Pentru a le promova creșterea, curățarea regulată și temeinică este esențială. De două până la patru ori pe an, stridiile sunt scoase din apă pentru a fi curățate sub înaltă presiune. Această lucrare constă în îndepărtarea tuturor cochiliilor, moluștelor și algelor care se lipesc de ele și care perturbă buna dezvoltare a stridiei. Abia după trei ani, stridiile pot fi altoite.
Pentru a obține o perlă de cultură tahitiană, este necesar să se treacă la etapa de altoire. Aceasta implică efectuarea unei mici incizii în buzunarul perlei pentru a introduce o grefă și un nucleu.
Grefa este o bucată de manta prelevată de la o stridie donatoare, iar nucleul este o bilă dintr-o bucată de cochilie.
În urma operației, este necesară o perioadă de 45 de zile pentru a determina dacă a avut loc o eliberare a nucleului sau moartea stridiei. Dacă, dimpotrivă, nucleul și grefa sunt acceptate de transportatorul de stridii, acesta din urmă va produce timp de 24 de luni un strat de sidef pentru a se proteja. Sideful trebuie să atingă o grosime minimă de 0,8 mm înainte de a putea fi comercializat.
Din când în când, când stridia respinge nucleul, se formează Keshi cu mica bucată de grefă. Spre deosebire de perlă, Keshi nu conține un miez sferic.
După doi ani, cultivatorii de perle scot stridiile care transportă apa și apelează din nou la altoitori pentru a recolta perlele.
Odată ce stridiile sunt curățate, altoitorul face o a doua incizie pentru a scoate perla sau Keshi (perla fără miez). Dacă stridia-mamă este sănătoasă și altoitorul consideră calitatea perlelor recoltate satisfăcătoare, stridia este altoită din nou cu un nucleu de aceeași dimensiune.
Dacă perla nu este satisfăcătoare, procesul este oprit, iar sideful va fi folosit în artizanat sau în designul de obiecte decorative etc.
Odată recoltate, perlele și keshi-urile sunt clătite și apoi puse într-un tambur pentru a fi curățate și lucioase.
***
Sursă: Les merveilles du pacifique
***
Credit foto: Shutterstock - ChameleonsEye
