Otita reprezintă inflamația urechii și este una dintre cele mai frecvente afecțiuni întâlnite în medicina veterinară. Poate apărea la câini și pisici provocând disconfort și, în unele cazuri, durere severă. Netratată la timp, otita poate evolua și poate afecta structurile mai profunde ale urechii.
În funcție de zona afectată, otita poate fi:
- otită externă – afectează conductul auditiv extern și este cea mai frecventă formă întâlnită;
- otită medie – inflamația se extinde la urechia medie;
- otită internă – afectează strucurile profunde ale urechii și poate determina tulburări neurologice sau de echiliblu - forme severe (urechea internă conține structuri implicate atât în auz cât și în menținerea echilibrului – aparatul vestibular).
Urechea animalelor este sensibilă și predispusă la inflamații atunci când apar factori favorizanți sau infecții.
Care sunt cauzele otitei?
Otita nu apare „din senin” ci este, de cele mai multe ori, consecința unui factor predispozant sau a unei afecțiuni de bază. Printre cauzele cele mai frecvente se numără:
- bacterii și fungi;
- alergii alimentare sau de mediu;
- paraziți auriculari;
- umiditate excesivă în ureche;
- corpuri străine precum aristele;
- traumatisme sau curățarea incorectă a urechii;
- excesul de cerumen;
- anumite conformații anatomice ale urechii, mai ales la rasele cu urechi lungi sau cu păr mult.
În unele situații otita poate recidiva dacă nu este identificată și tratată cauza principală.
Foto generată cu AI
Semne clinice – cum recunoaștem otita?
Animalele prezintă adesea semne evidente de disconfort. Cele mai frecvente sunt:
- scuturatul repetat din cap;
- scărpinatul excesiv al urechilor;
- răni produse prin automutilare în jurul urechii sau pe pavilion;
- miros neplăcut provenit din ureche;
- secreții auriculare;
- roșeață și inflamație;
- durere la atingerea capului sau a urechii;
- tinerea capului înclinat;
- sensibilitate crescută și refuzul manipulării;
- chiar și schimbări comportamentale precum apatie, iritabilitate sau refuzul hranei.
Diagnosticul otitei trebuie stabilit exclusiv în cadrul unui consult medical veterinar. Medicul veterinar va realiza o examinare clinică generală, examinarea urechii cu ajutorul otoscopului, evaluarea tipului de secreții și a gradului de inflamație chiar și teste suplimentare, atunci când este necesar, precum examenul citologic, bacteriologic sau investigații pentru alergii.
Tratamentul diferă în funcție de cauza și severitatea afecțiunii și trebuie recomandat de către medicul veterinar. Acesta poate include: curățarea urechii, soluții auriculare speciale, tratament antimicrobian sau antifungic, tratament antiparazitar, antiinflamatoare sau analgezice, tratarea bolii cauzatoare – cum ar fi alergiile.
Prevenția – ce putem face acasă?
Deși nu toate otitele pot fi prevenite, anumite măsuri reduc semnificativ riscul apariției lor:
- curățarea regulată a urechilor cu produse recomandate de medicul veterinar;
- uscarea urechilor după baie sau înot;
- verificarea urechilor după plimbări – mai ales în sezonul aristelor;
- prezentarea la medicul veterinar de la primele semne de disconfort.
Consultul timpuriu poate preveni complicațiile și poate reduce durata tratamentului. Sănătatea urechilor face parte din îngrijirea generală a companionului iar prevenția și controalele regulate contribuie la menținerea confortului și a stării sale de bine.
***
Text scris de dr. Elena Cătălina Măriuță, medic veterinar
***
Credit foto: fotografii generate cu AI
