Din 27 aprilie, timp de două luni, migranții ilegali din România pot aplica pentru o nouă viză de muncă în țară, după intrarea în vigoare a unei ordonanțe discutate încă de anul trecut. Totuși, programul de regularizare nu a fost deloc lipsit de probleme, iar ordonanța este departe de a rezolva vulnerabilitățile lucrătorilor migranți din România.
„Mai veniți cu mulți?” Aceasta a fost întrebarea pe care Georgiana Bădescu, activistă pentru drepturile migranților, în cadrul Centrului de Resurse Juridice (CRJ), a primit-o cel mai des în ultimele săptămâni, când a însoțit migranți ilegali la Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI), pentru a-i ajuta să depună cereri ca să intre din nou în legalitate în România. Măsura de regularizare este cuprinsă în Ordonanța 32/2026, care reglementează accesul lucrătorilor străini în România. Aceștia au nevoie de pașaport și de o cerere pe care o completează la sediul IGI pentru a-și putea legaliza statutul.
„Între lucrurile pe care le-am văzut în prima săptămână, au fost migranți care nu voiau să vină la Inspectoratul pentru Imigrări (IGI), care ne-au spus că nu e o lege reală, pentru că IGI nu a vorbit despre ea”, povestește Georgiana Bădescu, într-un amplu interviu oferit tvr.ro, despre situația lucrătorilor migranți din România.
Pe lângă comunicarea tardivă a IGI – legea a intrat în vigoare în 27 aprilie, odată cu publicarea în Monitorul Oficial, iar prima informare a Inspectoratului pentru Imigrări pe această temă este din 7 mai, pe Facebook, primii migranți veniți la IGI să-și reglementeze șederea s-au ales și cu amenzi, potrivit documentelor consultate de tvr.ro, iar un tânăr care a aplicat pentru regularizare la Cluj, din Sri Lanka, a fost direct deportat (după cum relatează Balkan Insight aici).
Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI) a răspuns, la solicitarea tvr.ro, că informațiile pe care le-am cerut despre amendarea celor șase lucrători migranți reprezintă date cu caracter personal, înșirând faptele care reprezintă contravenții conform OUG 194/2002. Totuși, tvr.ro a cerut doar explicații referitoare la amendarea lucrătorilor, nu și datele lor personale.
O prevedere complet arbitrară din ordonanța adoptată prevede că migranții ilegali care au fost depistați de IGI și au primit decizie de returnare în țara de origine nu pot aplica pentru programul de regularizare, deși singura diferență între migranții ilegali este doar că unii nu au fost prinși de autorități, explică Georgiana Bădescu.
Mai mult, migranții ilegali care merg la IGI riscă oricum deportarea, pentru că unii dintre ei nu știu dacă le-a fost emisă decizie de returnare, pe baza denunțurilor foștilor angajatori, și nu au nici un fel de mijloc de a verifica acest lucru.
Mulți migranți ilegali nu mai au nici pașapoarte; în multe situații, le-au fost reținute de foștii angajatori, iar altora le-au expirat în perioada de când au intrat în ilegalitate. Dintre cazurile asistate de Centrul de Resurse Juridice (CRJ), cei mai mulți migranți s-au trezit în ilegalitate pentru că angajatorii nu au depus documentele lor de muncă, ca să plătească mai puține taxe la stat, sau au fost dați afară abuziv, pentru că sunt ușor de înlocuit. Instanțele românești nu le-au dat prea des dreptate lucrătorilor migranți. Despre aceste decizii veți putea citi pe site-ul tvr.ro într-un text separat.
O altă problemă subliniată de Georgiana Bădescu este că migranții care primesc deja actele că au intrat în legalitate nu pot lucra legal până când nu intră în funcțiune noua platformă, în care ar trebui să îi înscrie angajatorii: „Dacă statul român crede că din mai până în august un migrant poate să trăiască fără bani, sigur, îl putem contraria foarte ușor și aș îndrăzni să spun chiar că este - cum să zic - o încurajare a muncii ilegale, pentru că tu nu ai cum să supraviețuiești din mai, când primești dovada, până în august, când abia se deschide platforma”.
Site-ul tvr.ro a contactat și Inspectoratul General pentru Imigrări, precum și Ministerul Muncii, de la care am primit puncte de vedere parțiale. Vom reveni pe măsură ce vom primi și alte lămuriri.
După ce, într-un prim răspuns, Ministerul Muncii nu a răspuns întrebărilor tvr.ro referitoare la concluziile din rapoartele recent lansate despre dificultățile prin care trec lucrătorii migranți în România, la insistențele tvr.ro, ne-a comunicat că, pentru a-i proteja mai bine pe lucrătorii străini, Guvernul a adoptat o noua legislație în domeniu, referindu-se la Ordonanța 32/2026: „Deși relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualităţii şi al bunei-credinţe, este necesar ca lucrătorii cetățeni străini să-și cunoască drepturile și obligațiile din țara gazdă atunci când accesează un loc de muncă în țările din Uniunea Europeană. Astfel că, pentru evitarea riscurilor care pot apărea prin necunoașterea drepturilor și obligațiilor care se nasc din raporturile de muncă, precum și pentru preîntâmpinarea unor situații de exploatare prin muncă sau abuzuri, pe site-ul Inspecției Muncii se găsesc informații privind condițiile de muncă din România, traduse în limbile engleză/ucraineană/sârbă/turcă/arabă/hindi /vietnamese/chineză și srilankeză”.
Oug 32/2026 prevede, între altele, crearea platformei workinromania.gov.ro, prin care să se stabilească toate condițiile de muncă pentru migranți, în care angajatorii vor fi obligați să completeze datele. Ordonanța mai prevede ca lucrătorii migranți să primească o ofertă clară de muncă, un card bancar, să beneficieze de cursuri de limba română minim șase luni (oferite de angajator), să li se garanteze accesul la reclamații și raportarea abuzurilor (nu este însă clar cum anume), iar, dacă îi încetează contractul de muncă, angajatorul trebuie să pună migrantul în contact cu o agenție de forță de muncă, care este obligată să trimită două oferte migrantului și să îi înregistreze răspunsul, apoi să îl comunice IGI. Angajatorul prins că exploatează migranți pierde dreptul de a angaja alți lucrători non-UE. Migranții sunt obligați să lucreze minim șase luni la angajatorul care i-a adus în România (înainte, termenul era de un an), putând să plece doar în cazul unor „încălcări grave”. Legislația nu menționează ce încălcări sunt considerate grave. Platforma ar trebui să fie funcțională până în 7 august. Migranții aflați în ședere ilegală care beneficiază de programul de regularizare (art.52 din ordonanță) își pot căuta un angajator până în 31 decembrie.
În total, în România lucrau, la finele lunii aprilie, peste 165.000 muncitori din țări non-UE, potrivit datelor trimise de Ministerul Muncii la solicitarea tvr.ro. Inspectoratul General pentru Imigrări a deportat, din ianuarie până în martie 2026, 645 de persoane, dintre care 461 pentru ședere ilegală, potrivit datelor trimise de IGI la solicitarea tvr.ro.
Mai jos, puteți citi prima parte a interviului cu Georgiana Bădescu, reprezentantă CRJ, despre situațiile în care organizația le-a oferit sprijin lucrătorilor migranți.
În prima zi, am scris cererile de mână. Am fost întrebați „dacă mai venim cu mulți”
Ordonanța 32/2026, privind accesul străinilor pe piața muncii din România, a intrat în vigoare. Cum arată lucrurile acum?
Georgiana Bădescu: Ordonanța a intrat în vigoare pe 27 aprilie seara, atunci a fost publicată în Monitorul Oficial, iar activitatea noastră din ultimele două săptămâni s-a organizat exclusiv în jurul programului de regularizare (acest dialog a avut loc în 12 mai, n.r.). Asta, pentru că avem și termene foarte scurte. Deși noi am cerut prin amendamente ca termenul de depunere a declarației de domiciliu să nu fie 60 de zile, ci 180 de zile, IGI și grupul de lucru (care a lucrat la OUG 32/2026, n.r.) au ajuns la concluzia că trebuie să fie doar 60. Înainte, termenul era de 30.
În prima săptămână, lucrurile în teren nu au arătat bine deloc. Noi ne-am dus la mai multe birouri teritoriale cu migranți aflați în ședere ilegală, care pot beneficia de prevederile articolului 52 din dispozițiile tranzitorii, adică să-și regularizeze șederea și să poată să aplice pentru o nouă viză de muncă - pe legea veche, pe legea nouă – o cerere unică.
În primele zile, nici un angajat de la ghișeu nu știa despre existența acestei ordonanțe, despre existența acestui program. A durat destul de mult până cineva s-a prins că trebuie totuși să le dea niște acte acestor oameni care au venit pentru regularizare. În prima zi am scris declarațiile de mână, cu pixul, pentru că nu exista tipizat, deși noi vorbim despre asta din noiembrie. De atunci se știa că va fi un program de regularizare. În aprilie au fost dezbaterile la Guvern. Totuși, ei nu aveau o procedură, nu aveau un tipizat. Pentru patru persoane, la Biroul Teritorial Ilfov am stat undeva la șase ore.
Procedura în sine e foarte greoaie. Trebuie să faci o declarație pe propria răspundere în care să-ți scrii adresa. Ulterior, ești amprentat, fotografiat, semnezi încă două procese verbale, mai aștepți, ți se ia iar pașaportul, mai intri o dată să îți iei bon de ordine și te întorci peste o lună să-ți iei dovada. Acum, programările la Biroul Teritorial București sunt în iulie pentru oamenii care aplică azi, 12 mai, deci ei își primesc dovada că au dreptul să-și regularizeze șederea doar în iulie. Și asta, pentru că IGI nu s-a pregătit, deși asta era foarte predictibil, societatea civilă și mulți jurnaliști de investigații au vorbit de foarte multe ori despre faptul că foarte multe persoane au fost împinse în ședere ilegală de birocrație, de angajatori, de sistemele IGI nefuncționale și noi ne așteptam la un număr foarte mare de oameni care să vrea să beneficieze de regularizare. Ei nu au fost pregătiți. În prima zi, am fost întrebați „dacă mai venim cu mulți”, noi fiind cu șase oameni.
Pe regularizare a fost foarte greu în prima săptămână, până i-am forțat cumva cu implementarea unor proceduri standard, cu tipizate. Documentul final, care-ți atestă că ești în ședere legală, a avut două formate până acum – în două săptămâni, el a suferit modificări mari. La început, era o comunicare de o pagină, acuma e o dovadă de două pagini cu toate datele personale, deci nu au avut aceste proceduri, le-au făcut pe parcurs și au acționat improvizat. Evident, angajații sunt depășiți, sunt mult prea puțini pentru numărul mare de solicitări; la ora 08.00, e plină curtea (de migranți care își doresc să obțină regularizarea, n .r.).
Cererea ar fi și mai mare dacă procesul ar fi mult mai transparent, pentru că una dintre problemele pe care le-am ridicat noi și în trecut și și acum este că există o deosebire în lege între persoanele cu decizie de returnare și fără.
Persoanele cu decizie nu se încadrează, deși deosebirea este pur arbitrară, ține de noroc. Ai avut noroc, nu te-a prins, dar nu putem vorbi despre securitate națională, despre siguranță; oamenii aceștia nu sunt infractori și sunt foarte multe principii internaționale despre faptul că șederea ilegală pentru oameni care vin cu viză în scop de muncă nu este o infracțiune. Totuși, ei sunt tratați așa și sunt excluși de la șansa de a-și reglementa șederea și a-și îndeplini unicul scop pentru care au venit, să lucreze și să-și întrețină familiile și pe ei înșiși.
Și, atunci, o bună parte din migranții care sunt în ședere ilegală aleg să nu se prezinte din teama că ar putea avea o decizie despre care să nu știe, pentru că sunt unele decizii pe care IGI nu le comunică direct, sunt afișate în lipsă la vizier.
Loteria deciziilor de deportare
Ați semnalat acest aspect și în ultima scrisoare deschisă pe care ați publicat-o.
Georgiana Bădescu: Da. Există posibilitatea ca tu, ca migrant, să îți declari o adresă când îți faci permisul de ședere. În general, adresa este a angajatorului sau este adresa cazării pe care ți-o asigură angajatorul, pe care o plătești, dar acolo stai. Când intri în ședere ilegală, din varii motive, inclusiv abuz, exploatare, evident că vei părăsi adresa și, fiind în ședere ilegală, nu poți să mergi să-ți declari adresa nouă, pentru că vei fi deportat.
IGI trimite decizia de returnare la adresa din permisul de ședere, cu confirmare de primire. Există posibilitatea ca cineva să ți-o ia și atunci IGI crede că tu ai luat-o, dar, dacă nu ți-o ridică nimeni, ei o pun la avizier 30 de zile, înăuntrul biroului teritorial. Adevărul este că un migrant ilegal se va duce la IGI să verifice dacă are sau nu decizie și sunt mulți oameni care nu știu că au decizie, chiar și din cauze de tipul - angajatorul le-a încheiat contractul fără să-i anunțe, pentru că foarte mulți încheie abuziv pe 61a), pe abatere disciplinară, și ei află la un an după că, de fapt, nu mai au contract, neștiind că li s-a încheiat. Cum ai putea vreodată să știi că ai fi fost ședere ilegală, că ar fi fost decizia ta publicată la avizierul IGI? Deci, pentru ei, este imposibil să afle și asta a creat o panică generală.
Acum, toți migranții ne dau mesaje, primim zeci, sute de mesaje cu „vă rugăm să verificați numele meu, dacă am decizie, pentru că vreau să mă regularizez, pentru că vreau să lucrez legal” și nu au cum să afle, pentru că nu pot să consulte undeva dacă există sau nu decizie. Și, nici în trecut, pe legislația veche, nici pe legislația nouă. Și asta e o mare carență. Migrantul nu poate să-și verifice statutul legal, care, teoretic, e un mecanism de protecție pentru el. Ar trebui să poți să vezi dacă ești în legalitate. Doar angajatorul are control, tu, ca persoană fizică, nu poți decât dacă te duci la IGI, cu riscul de a fi deportat.
Nu am primit un răspuns la asta (la scrisoarea deschisă în care au semnalat acest lucru, n.r.). Am reușit să obținem 16 semnături de la organizații, plus câteva de la jurnaliști și artiști, dar nu ne-a răspuns încă la scrisori (IGI,n.r.). Așteptăm să ne răspundă.
Noi le-am solicitat și le-am dat mai multe variante, una dintre ele fiind inclusiv să ne asumăm noi ca, în cazul în care vor să pună la dispoziție la ghișee niște dosare, să verificăm pentru oamenii care ne scriu. Sigur că asta a creat o panică generală între toți migranții și chiar și în rândul celor care nu au avut neapărat probleme cu angajatorii și au intrat în ședere ilegală, dar sunt persoane care au fost abuzate fizic de angajator.
Nu vor depune plângere, pentru că sunt în ședere ilegală. Totuși, ei nu știu dacă acest angajator i-a reclamat la IGI, pentru că angajatorul poate să trimită contractul încheiat și să spună că a terminat relațiile de muncă cu acest migrant. Are 90 de zile; când trec, la revedere (și intră în ședere ilegală, n.r.).
Am mai întâlnit și altă variantă: așteaptă să treacă 90 de zile și apoi să reclame la IGI că „X a fost angajatul meu și a ieșit din ședere legală și dorește să se știe despre situația lui”. Deci, nu sunt oameni care vor să fenteze sistemul – am auzit și ipoteza asta - sunt oameni vulnerabili care au fost exploatați, uneori, abuzați fizic, psihic și care vor să știe dacă mai au vreo șansă. Sunt oameni cu împrumuturi de zeci de mii de euro în țara de proveniență, ca să-și poată lua viza de muncă.
Și majoritatea de-asta și vor să rămână, ca să-și poată plăti împrumuturile acasă, pentru că au familii terorizate, că împrumuturile astea nu sunt mereu împrumuturi la bancă, sunt și împrumuturi informale. Așteptăm o soluție din partea IGI.
Migranții care vin la IGI sunt extraordinar de speriați. Ne cer să îi însoțim. Prezența unui terț care e și român le oferă confort emoțional
Cum sunt cei care vin pentru regularizare? Cu ce așteptări vin?
Georgiana Bădescu: Sunt extraordinar de speriați, le este frică să intră în curte la IGI. Ne cer sprijinul să îi însoțim, noi le explicăm cu ce documente să meargă, ce copii să aibă la ei și cum să-și completeze declarația pe propria răspundere. Dar, pentru ei, prezența unui extern, unui terț, care e și român, le oferă confort emoțional.
Am avut persoane care au completat declarația pe propria răspundere, au greșit o literă și erau atât de speriați, credeau că le va respinge IGI cererea, voiau să ia alt formular pentru o mică greșeală. Sunt persoane care verifică de două, trei ori în pașaport când semnează, să nu cumva să difere ceva la semnătură, că se gândesc că poate nu le iau cererea, că diferă ceva, un mic detaliu la semnătură; sunt persoane care vin cu formularul și să verificăm, să nu fie vreo greșeală, că poate îi refuză pentru cine știe ce mică greșeală. Ei trăiesc cu frica asta, că orice greșeală pe care cineva o face în numele lor poate să însemne să nu aibă drept la ședere, pentru că sunt obișnuiți de la angajatorii care depun documente și au datorii la stat și atunci li se refuză dosarul, depun fără o adeverință și atunci se refuză dosarul.
Orice mică greșeală înseamnă un refuz. În prima zi, când nu aveau proceduri, și asta a fost o mare durere pentru noi, primele șase persoane care și-au asumat să meargă la IGI, cu riscul de a fi deportate, pentru că nu știau dacă au decizii (de returnare, n.r.), au primit amenzi. Au primit amenzi la regularizare, care în sine este o lege, care conține acest articol menit să îmbunătățească condițiile acestor migranți. Amenda a fost de 400 lei, pentru ședere ilegală. Este legal să dai amendă pentru ședere ilegală, dar se poate sancționa și cu avertisment. Ne-am fi așteptat ca, în spiritul acestei legi menite să îi ajute, să primească avertisment.
În videoclipul publicat de IGI pe Facebook, oricum la câteva zile de când a intrat în vigoare ordonanța – le-am spus când am fost la birourile teritoriale că este inadmisibil să nu aibă o comunicare despre asta - se spunea clar că persoanele nu vor fi amendate. Totuși, pe primii șase i-au amendat și oamenii au trebuit să-și plătească amenzile. Ca să nu mai spunem că, la biroul teritorial, li s-a spus că primirea dovezii de ședere legală este condiționată de plata amenzii.
La solicitarea tvr.ro, IGI ne-a transmis care sunt faptele care se înscriu în sfera contravențiilor și ne-a transmis că informațiile pe care le-am cerut despre amendarea celor șase lucrători migranți se înscriu în sfera datelor cu caracter personal, deși tvr.ro a întrebat doar motivele pentru care cei șase au fost amendați, având în vedere că au venit chiar pentru regularizare, deci era evident că sunt în ședere ilegală.
„Constatarea unei contravenții nu reprezintă o măsură lăsată la aprecierea arbitrară a instituției, ci face parte din atribuțiile legale ale acesteia. Totodată, agentul constatator este singurul abilitat să aprecieze gradul de pericol social al faptei și să stabilească sancțiunea aplicabilă, respectiv cuantumul amenzii contravenționale sau, după caz, aplicarea unui avertisment, în conformitate cu prevederile legale incidente. Cu toate acestea, constatarea existenței unei fapte contravenționale, atunci când sunt întrunite elementele prevăzute de lege, nu are caracter opțional (...) Existența acestei posibilități legale (a regularizării, n.r.) nu înlătură însă posibilitatea ca persoanele respective să fi săvârșit unele dintre faptele prevăzute la art. 134 menționate mai sus, și nici nu înlătură competența instituției de a constata și sancționa contravențiile prevăzute de legislația în vigoare”, a mai transmis IGI, în răspunsul la solicitarea tvr.ro.
Având în vedere frica de returnare, mă întreb câți vor merge la IGI
Cum ar putea să-și plătească amenzile, dacă teoretic nu au voie să muncească?
Georgiana Bădescu: Dar chiar și legal, o amendă o plătești în 15 zile, dacă vrei, dacă nu poți, ți se poate pune poprire pe cont. Nu poți să îi spui că trebuie să vii cu chitanța de la amendă ca să-ți dau comunicarea.
Au plătit oamenii amenzile. Acum înțeleg că la București nu se mai dau amenzi, am auzit că la Cluj s-ar mai fi dat, și avem o mare problemă: practica IGI este fragmentată - la București se întâmplă ceva, la Cluj, altceva, la Tulcea, altceva. La Tulcea, am avut un băiat care ne-a spus că el a fost supus unui interviu în care l-au întrebat cum s-a întreținut, care e ultimul angajator, l-au întrebat cum a reușit să stea în ședere ilegală trei ani, de unde a avut bani. Acestea sunt proceduri extralegale.
Legea nu spune că migrantul trebuie să treacă printr-un interviu ca să-și obțină acest drept. Legea e foarte simplă, te duci la IGI cu declarația și pașaportul, ești înscris, primești o dovadă și gata, ai timp până în decembrie să depui documentele pentru un nou angajator. E foarte complicat pentru ei. Mă întreb ce șanse au în restul țării, dacă nu este nimeni să meargă cu ei, unde nu avem oameni? Se vor duce măcar, când este această frică cu decizia de returnare?
La București s-au mai îmbunătățit lucrurile, au proceduri mai bune, au mai deschis două ghișee pentru regularizare. Încă sunt lipsuri: ieri, de exemplu, la ora 16.00, au trimis acasă vreo 30 de persoane pentru că nu mai aveau timp să le proceseze cererile. Oameni care au stat câte patru ore în curte, în soare. Intuiția mea este că oamenii care fac documentele sunt și aceiași oameni care redactează dovezile, care semnează, și atunci nu au capacitatea momentan.
Cam câți oameni estimați că vin pe zi la IGI, pentru regularizare?
Georgiana Bădescu: Aș zice spre 100, în medie. Lunea sunt cei mai mulți, vinerea - cei mai puțini. Faptul că sunt trimiși acasă e un alt risc pe care noi am încercat să-l explicăm la Imigrări: omul vine cu bună credință, a intrat în curtea ta, el se simte în siguranță – îmi declar adresa cu bună credință, nu voi păți nimic după ce merg acasă. Totuși, el este în pericol de depistare, poate în autobuz, dacă stă în Chitila. Sau dacă el merge din Grand Arena până în Chitila sau până la Obor, să-și ia mâncare. Noi i-am rugat, de câte ori am însoțit oameni la IGI, să le fie procesată intenția, să existe o urmă a faptului că ei s-au prezentat, dar nu a fost capacitate la IGI. Nu s-a întâmplat asta. Oamenii au plecat cu declarația și s-au dus acasă. Nu cred că o să se îmbunătățească ceva. Eu nu știu dacă vor avea toți posibilitatea să acceseze programul ăsta până în 26 iunie, dacă o să meargă în continuare așa, dacă nu suplimentează personalul, dacă nu fac mai multe schimburi, ture. Dacă au atâtea echipe pentru depistarea șederii, poate ar trebui să aloce și pentru regularizare.
Decizia de returnare ar trebui să fie ultimul pas
Ce părere aveți despre ordonanța care a intrat în vigoare? Am văzut că în forma finală a ordonanței nu a rămas nimic din amendamentele propuse de CRJ.
Georgiana Bădescu: Legea are niște garanții mai bune, e mai strictă decât legea precedentă și e bine că limitează, cumva, apariția angajatorilor „de apartament”, care nu cunoșteau procedurile. Acum nu mai poți să faci și asta e bine, pentru că majoritatea migranților pe care i-am avut noi cu diverse probleme așa erau angajați: la niște oameni care aveau firmă într-un apartament, care nu știau procedura, nu le trimiteau actele la timp și sufereau migranții, ei primeau o amendă.
Sunt și niște prevederi abuzive, aș putea spune, pentru migranți, adică, de exemplu, cel pe care am făcut noi un amendament în care spune că migrantul trebuie să înapoieze banii angajatorului de transport cazare și cazare. De unde o să aibă un migrant banii și în ce condiții trebuie să-i dea înapoi? Și articolul cu șase luni la același angajator …
Despre asta voiam să vorbim puțin, pentru că legea precizează că pot pleca mai devreme doar în cazul unor „încălcări grave”.
Georgiana Bădescu: Da, și am cerut să ni se explice. Nu există o definiție a încălcării grave. Și noi am fost curioși la ce se referă cu „încălcarea gravă”, din punctual nostrum de vedere, la orice încălcare ar trebui să fie posibil să pleci. Și se încalcă contractele de muncă; nu sunt respectate niciodată orele, eu n-am văzut niciodată un migrant care să lucreze norma din contract, care să-și fi luat concediu de odihnă sau orele suplimentare plătite. Contractul nu se respectă, nu știu ce vrea să spună prin „grav”. Am cerut în amendamente să se scoată „gravă” și n-au acceptat, că trebuie să aibă garanții și angajatorii.
Cine e în măsură să aproximeze gravitatea, până la urmă?
Georgiana Bădescu: Exact. Cine e în măsură, mai ales că vorbim despre o Inspecție a Muncii care are foarte puțini inspectori. Cum se vor materializa aceste eforturi pentru ca ei să depisteze aceste încălcări grave, să le sancționeze, să acorde garanții migranților - că și asta am propus. Ei au acest termen absolut groaznic, de trei luni, în care trebuie să-și găsească alt angajator, prin intermediul unei agenții de forță de muncă. În teorie, în această perioadă de trei luni, ar trebui să primească două oferte de la agenția care i-a adus și, în cazul în care nu sunt de acord, să le semneze că nu sunt de acord și dezacordul să fie trimis la IGI. Deci, există niște garanții că agenția nu poate să spună că a refuzat migrantul, o să vedem însă cum va fi pusă în practică (măsura, n.r.), pentru că înainte erau lăsați în voia vântului trei luni, în care să-și găsească loc de muncă singuri, în condițiile socio-economice pe care le avem.
Foarte mulți care ajungeau în situația asta de 90 de zile de schimbare a angajatorului plecau de la un angajator din cauză că drepturile lor au fost încălcate. Și, atunci, ce am cerut noi a fost suspendarea perioadei de 90 de zile, până la rezolvarea litigiului de muncă. Nu s-a vrut nici asta. Asta e o foarte mare problemă. De asemenea, foarte puțini dintre ei ajung să aibă litigii de muncă, pentru că nu-și permit avocații. La fel cum e și cu deciziile de returnare. Foarte multe decizii sunt emise abuziv. Teoretic, decizia de returnare trebuie să fie ultimul pas și trebuie să fie individualizată. Nu ai voie să dai o decizie de returnare, dacă nu individualizezi situația persoanei.
Ei nu fac asta. Câți migranți ajung la un avocat să conteste? Câți câștigă? La avocat nu ajung aproape nici unii, pentru că e 1.000 euro contestația. De unde să scoți două salarii nete, din care să nu folosești nimic, ca să poți să plătești un avocat? Da, teoretic, legea ar trebui să prevină situațiile astea de litigiu, ceea ce nu se întâmplă. Cel puțin pe dreptul șederii nu se întâmplă. Poate pe muncă o să prevină în vreun fel măsura cu cele două oferte de muncă în trei luni.
Ca măsură pozitivă, am văzut că noua lege îi obligă pe angajatori să ofere migranților cursuri de limba română, să le facă o ofertă clară, să fie obligatoriu să aibă un cont și un card bancar.
Georgiana Bădescu: La măsura cu cardul ne-am bucurat mult, pentru că e foarte greu să ții urma banilor, sunt plătiți cash, nu semnează fluturași de salariu și erau plătiți mai puțin decât în contract. Dacă există un card, poți avea un extras bancar. E mai ușor să faci un litigiu. Pentru cursurile de limba română, sunt foarte curioasă dacă o să implementeze cineva măsura.
O altă problemă este că majoritatea angajatorilor habar n-au că s-a schimbat legea, care sunt prevederile. Nu am întâlnit până acum decât foarte puțini care să fi știut.
În prima săptămână, au fost migranți care n-au vrut să vină la IGI. Au crezut că legea nu e reală, pentru că IGI nu a comunicat nimic
Deci, este o harababură.
Georgiana Bădescu: Da, și după 7 august, o sa fie și mai rău, pentru că o să intre în funcțiune noua platformă, teoretic. Până în 7 august, de exemplu, cei care intră în regularizare nu pot fi angajați. Acum, dacă statul român crede că din mai până în august un migrant poate să trăiască fără bani, sigur, îl putem contraria foarte ușor și aș îndrăzni să spun chiar că este - cum să zic - o încurajare a muncii ilegale, pentru că tu nu ai cum să supraviețuiești din mai, când primești dovada, până în august, când abia se deschide platforma. În plus, tu mai ai 30 de zile până-ți aprobă angajatorul în platformă și cât va mai dura până iese avizul, că de-asta le și dau până în decembrie ședere legală, pentru că o să dureze foarte mult.
Dar statul se așteaptă ca ei să nu muncească. Nu știu de ce nu există o prevedere care să-i lase să încheie un contract de muncă și să muncească până la emitere sau habar n-am ce ar putea funcționa, dar în nici un caz ei nu pot sta fără loc de muncă. Trebuie să plătească chiria, să mănânce. O să vedem dacă o să funcționeze platforma din 7 august, dacă o să se îndeplinească în termenul acesta, așa cum scrie în lege.
Din punctul meu de vedere, Imigrările și ITM-ul ar trebui să colaboreze în beneficiul oamenilor, că până la urmă trebuie să îi ajuți pe migranți. Dacă știu angajatorii să depună corect (actele în noua platformă, n.r.), tot pe migranți îi ajuți să nu intre în ilegalitate. Dar ce să aștepți, când IGI are primul comunicat la o săptămână de la începerea programului de regularizare?
Noi am avut situații în teren de tipul: un băiat lucra la un angajator, angajatorul i-a închis contractul fără să-l anunțe, el era în ședere ilegală, dar angajatorul deținea ilegal actele de identitate și călătorie. Tu nu poți să depui declarația fără pașaport și a trebuit să mergem cu el la IGI, să vorbim cu un ofițer, să ni se dea posibilitatea să facem o declarație pe proprie răspundere și asta este valabil pentru toți oamenii care, de exemplu, au pașaport expirat. Când ești ilegal, nu poți să îți reînnoiești actele. Dar această procedură nu este publică. De ce nu publică IGI clar toate procedurile – ce faci dacă ți-a expirat pașaportul, dacă angajatorul îți reține actele? Sunt lucruri pe care noi le descoperim în teren. Forțezi procedura când vii cu omul.
Oamenii din toată țara, nu doar din București, ar trebui să știe că pot să aplice (în aceste condiții, n.r.) și fără pașaport. Eu sunt convinsă că la periferie este mult mai rău și că acolo reținerea de acte e mult mai comună decât în București. Dar IGI nu face informare asta publică. Acum, să vin eu, ca CRJ, să spun procedura IGI fără ca ei să o fi publicat undeva, că așa am stabilit la un birou teritorial cu un om … Sunt multe situații cu oameni care nu știu ce să facă, care n-au pașaport, care n-au permis de ședere, care n-au adresă fixă, că stau la un hostel, ei ar vrea să aplice, dar cum să facă? Ce adresă să dea? Ar fi trebuit să se gândească la aceste situații înainte.
Între lucrurile pe care le-am văzut chiar în prima săptămână, au fost migranți care nu voiau să vină la IGI, pentru că au zis că nu este o lege reală, pentru că Inspectoratul de Imigrări n-a vorbit despre ea, ceea ce e legitim când ești un străin, într-o țară străină. Toată lumea întreba: „Dacă e real, de ce n-a publicat nimeni de la Imigrări?” Foarte mulți migranți au zis asta - că nu e real. Cum să le explicăm unor cetățeni din Sri Lanka cu Monitorul Oficial, să ne creadă că este real? Până nu au venit oameni și n-au arătat documente pe grupuri de Facebook, nimeni nu au crezut că e un program real.
