Doar șapte plângeri ale unor cetățeni străini au fost înregistrate la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în ultimii trei ani. Nici una din aceste plângeri nu aparține unui cetățean din Asia, de unde provin cei mai mulți dintre lucrătorii care își câștigă traiul în România. Aceștia nu beneficiază de informare, nu își cunosc prea bine drepturile, iar, pe deasupra, pentru că România nu își schimbă perspectiva - să accepte că nu mai este doar o țară de tranzit - și nu creează programe educaționale privind gestionarea migrației, lucrurile nu se pot îmbunătăți. Acestea sunt câteva dintre observațiile cercetătorului Anatolie Coșciug, într-un dialog cu tvr.ro. O altă mare problemă o reprezintă și nesancționarea discursului extremist, aceasta ducând la bagatelizare în ochii populației generale, a mai punctat cercetătorul.
Pe deasupra, a mai amintit cercetătorul, este important să reținem că, în acest moment, muncitorii străini aduc o contribuție semnificativă atât în economia românească, cât și în anumite sectoare unde românii nu mai doresc să lucreze - în curățenie sau în construcții, de exemplu.
„E foarte important să discutăm iarăși onest din punct de vedere al depopulării, al structurii societății, al economiei. (...) Tot ce înseamnă dezvoltare economică la noi e făcută pe modelul «locuri de muncă în sectoarele industriale», dar slab plătite, da, celebrele fabrici auto, cablaje, n-ar mai fi posibil acum dacă n-ar fi muncitorii străini”, a punctat Anatolie Coșciug, director adjunct al Centrului pentru Studiul Comparat al Migrației și cercetător în cadrul ICAM, Universitatea de Vest din Timișoara.
Cercetătorul a mai atras atenția, în interviul oferit tvr.ro, că există un potențial de lucruri negative care pot apărea odată cu migrația lucrătorilor străini în România, pe care autoritățile române nu sunt pregătite să le adreseze și de care, totuși, ar trebui să fie conștiente.
„Toate poveștile pe care le-am văzut despre românii care au plecat în diverse țări - în Italia, în Spania, în Marea Britanie, în Germania, când au mers în numere mari tinerii bărbați în anii 2000, și s-au întâmplat diverse nebunii, acestea se vor repeta și la noi, într-o formă sau alta, și trebuie să fim pregătiți pentru acest gen de situații. Mă refer la situații de tipul cazului Mailat, sunt incidente separate, dar impactul e atât de mare asupra comunității locale”, a punctat cercetătorul, în dialogul cu tvr.ro.
Citiți și prima parte a interviului aici: De ce nu îi tolerează românii pe muncitorii străini. Cercetătorul Anatolie Coșciug: Nu mai e doar discurs, au loc violențe fizice
Anatolie Coșciug; imaginea ne-a fost pusă la dispoziție de către cercetător.
Pe muncitorii străini nu îi informează nimeni despre drepturile lor
Am cerut și Avocatului Poporului, și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), să îmi comunice dacă au înregistrat plângeri depuse de cetățeni străini care muncesc în România sau în numele cetățenilor străini care muncesc în România pentru discriminare. Am primit răspuns de la CNCD cu statistica pentru ultimii trei ani, fiind înregistrate șapte plângeri. Dintre acestea, nici una nu se referea la cazul unui lucrător din Asia, în condițiile în care, cel puțin din incidentele cazurile apărute în spațiul public și bazându-ne pe retorica publică, ei se confruntă cu cel mai mare val de discriminare. De ce credeți că se întâmplă asta?
Anatolie Coșciug: Da. E un artificiu tehnic, nu ai voie să depui plângeri ca cetățean străin, ei nu știu că pot depune plângeri.
Deci nu își cunosc drepturile.
Anatolie Coșciug: Nu îi informează nimeni. Ei nu vin din țări în care a depune plângeri la instituțiile publice e o practică comună. Bineînțeles, ei nici nu știu că există un Consiliu al Combaterii Discriminării care are atribuții și nu e interesul angajatorilor - care, de cele mai multe ori, reprezintă singura conexiune pe care o au în România ca să se informeze și care să le spună care le sunt drepturile și unde pot depune sesizări și, în general, noi am făcut și comparația pentru toți oamenii care lucrează în România, sunt foarte puține sesizări depuse. Rezultatele respective ne arată nu că nu există fenomenul, ci că e un design instituțional pe care organizația nu îl are și care nu funcționează, nu că nu există probleme. Drept dovadă, vă invit pe niște grupuri, să vedeți acolo sute de mesaje zilnic cu oameni care au probleme de diverse forme, chiar angajatori care nu plătesc taxele.
Avem câțiva studenți din Nepal, Bangladesh și India și, când îi rugăm să facă analize pe grupurile respective, să ne spună ce mesaje sunt, ce se discută, care sunt problemele și e, uneori, absolut cutremurător să vezi ce se întâmplă în comunități. Am făcut și o cercetare, la un moment dat, mai deosebită. Le-am dat unor oameni cu care am lucrat niște tablete și i-am rugat să documenteze câteva zile din viața lor, să facă poze la locul de muncă, unde dorm, ce mănâncă, condițiile de spălat haine și duș, așa am observat toate aceste lucruri dure, dificile.
Mai gândiți-vă la ceva: 80-90 la sută dintre ei sunt bărbați tineri, până în 30 de ani, e un potențial mare de lucruri negative care ar putea să se întâmple, trebuie să fim conștienți de toate lucrurile astea și să încercăm să le anticipăm și rezolvăm, adică nu să lăsăm să se întâmple. Toate poveștile pe care le-am văzut despre românii care au plecat în diverse țări - în Italia, în Spania, în Marea Britanie, în Germania, când au mers în numere mari tinerii bărbați în anii 2000, și s-au întâmplat diverse nebunii, acestea se vor repeta și la noi, într-o formă sau alta, și trebuie să fim pregătiți pentru acest gen de situații. Mă refer la situații de tipul cazului Mailat, sunt incidente separate, dar impactul e atât de mare asupra comunității locale, încât ...
Considerați că în acest moment autoritățile române sunt pregătite să adreseze astfel de probleme?
Anatolie Coșciug: Nu, nu sunt, începând chiar cu lucruri simple – condiții decente de muncă, de trai, să vorbească în limba engleză cu oamenii, lucruri absolut banale, dacă le pot spune așa. Nu suntem pregătiți să facem față. Știu că sună dur.
-----
„Cazul Mailat” se referă la un caz de jaf și crimă din anul 2007, al cărui autor a fost Romulus Nicolae Mailat, condamnat în Italia la închisoare pe viață, după ce a ucis-o pe Giovanna Reggiani, soția unui amiral italian. Cazul Mailat a schimbat modul în care autoritățile italiene au tratat românii, declanșând un val de xenofobie împotriva acestora, cu mulți români care au fost atacați pe stradă sau în propriile case, în Italia. Atunci, s-a aprobat și un decret prin care prefecții aveau dreptul de a-i expulza pe imigranții considerați periculoși. Citiți aici o analiză despre cazul Mailat, din anul 2008, realizată de Active Watch,
-----
Nesancționarea discursului extremist duce la bagatelizare în ochii populației generale
Dacă tragem linie și luăm în calcul de la modul în care se prezintă lucrurile în social media, unde avem vocile oamenilor simpli, până la modul în care merge discursul în spațiul public într-o parte a societății, mă refer la discursul de extremă dreapta, care rămâne în mare parte nesancționat - mă gândesc la cazul deputatului Dan Tănasă, de exemplu; și CNCD a început analizarea discursului său anul trecut.
Anatolie Coșciug: Cred că s-a terminat cu NUP (neînceperea urmăririi penale, n.r.). Și asta e o practică des întâlnită.
La asta voiam să ajung - faptul că acest tip de discurs nu este sancționat nu face decât să încurajeze astfel de manifestări.
Anatolie Coșciug: Nu știu dacă să-l încurajeze, dar să-l bagatelizeze – nu e important, zicem ce ne trece prin cap ...
-----
În 2025, deputatul Dan Tănasă, vicepreședinte al AUR cu o lungă istorie de poziționări împotriva străinilor, i-a îndemnat pe români să refuze „comanda dacă nu e livrată de un român. Nu mai încurajați importul de muncitori necalificați din Asia și Africa. Treziți-vă!”. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) s-a autosesizat în acest caz, pe rol existând și o plângere penală împotriva parlamentarului AUR, depusă de polițistul Marian Godină.
Tănasă a susținut, inclusiv după reacțiile apărute în urma postării sale din social media, că recrutarea muncitorilor asiatici în România reprezintă o „politică criminală, dementă”.
CNCD a transmis, la solicitarea tvr.ro, că a decis suspendarea soluționării cazului lui Dan Tănasă, până la finalizarea cercetării penale, care, în decembrie 2025, era în faza de urmărire penală, motivul fiind „principiul de drept potrivit căruia procedura penală are întâietate, în sensul evitării unor soluții paralele asupra aceleiași situații de fapt”.
„Măsura suspendării nu echivalează cu închiderea procedurii, cauza urmând a fi reluată și analizată pe fond ulterior finalizării procedurilor penale, în limitele competenței legale ale instituției”, a mai transmis CNCD, la solicitarea tvr.ro.
-----
Cum facem comunitățile să scape de rasism
Putem să considerăm că cel puțin o parte a societății noastre este rasistă?
Anatolie Coșciug: O, da, aici suntem … și vă spun și din propria experiență; sunt născut în afara României, am emigrat aici ca tânăr adolescent, este foarte răspândit rasismul, suntem experți când vine vorba de a fi față de romi, față de străini, față de maghiari – stau în Cluj, este o formă latentă a rasismului în diverse forme. Ce e nou și diferit aici e că e pentru prima dată în istoria recentă a României când imigranții ajung și în comunități mici, urbane și rurale. Și, atunci, sunt văzuți și interacționează cu comunități care n-au absolut deloc nici un fel de experiență recentă de interacționa cu alte culturi. Gândiți-vă la București sau la orașe mari, majoritatea migranților locuiesc la periferie, lângă orașele mari. Sunt foarte multe fabrici, cel puțin în Transilvania, în orașe mici, în Dej, Gherla, Blaj, toate aceste comunități nu aveau un istoric de a fi expuse diversității lingvistice, chiar și a culorii pielii, deci avem acolo, pentru pentru prima dată în ultimii 30 de ani, o primă expunere la subiectul ăsta și mi se pare foarte important să conștientizăm lucrul acesta și să-l arătăm. O bună parte din reacția virulentă vine tocmai pentru că au ajuns și acolo, în comunități.
Credeți că ar exista vreo șansă ca aceste sentimente virulente împotriva străinilor să se diminueze și dacă da, cum?
Anatolie Coșciug: Să fim bine înțeleși, ele sunt o reacție normală la diversitate. Merg în niște școli, unde țin niște prelegeri pe subiecte de acest fel, asta ar putea să fie o modalitate foarte bună și o modalitate care a fost testată în alte țări. Îmi vine în minte Spania, pentru că au un model care funcționează, în care discutăm la modul onest despre diversitate și toleranță și migrație. Noi nu avem, deocamdată, nimic în zona asta și ar trebui să includem măcar în cursurile de cultură civică sau la orele de dirigenție niște module de acest fel, noi nici de istorie, noi n-avem, nu discutăm absolut deloc în cărțile noastre. România e o țară de imigrație, dacă te uiți la la ea și istoric, pe termen foarte lung, dar și recent, adică am avut niște valuri imense de migrație și după Al Doilea Război Mondial și în timpul comunismului, au fost milioane de oameni care au venit, au plecat în anii '90. Adică noi nu discutăm deloc absolut deloc în cărțile noastre de istorie despre subiectul acesta.
Deci ar trebui să înceapă tot de la educație.
Anatolie Coșciug: Asta este una dintre modalități. Foarte important să discutăm iarăși onest din punct de vedere al depopulării, al structurii societății, al economiei. Oamenii aceștia au o contribuție semnificativă nu doar economic, ca procent din PIB, dar și prin meseriile pe care le fac, de câțiva ani nu mai văd români care să facă curățenie în Cluj, de exemplu. Încep să lucreze în locuri de muncă esențiale, fără de care societățile colapsează efectiv și, din păcate, sunt tot mai puțini români care vor să ocupe anumite locuri de muncă, cum ar fi curățenia, e doar un exemplu.
Tot ce înseamnă dezvoltare economică la noi e făcută pe modelul locuri de muncă în sectoarele industriale, dar slab plătite, da, celebrele fabrici auto, cablaje, n-ar mai fi posibil acum dacă n-ar fi muncitorii străini.
Avem sectorul construcțiilor, de exemplu, unde e una dintre cele mai mari ponderi de muncitori străini din totalul de muncitori, dacă nu mă înșel, circa 15%, ceea ce e imens, dacă vă gândiți. Acum trei – cinci ani, erau 1 la sută, e foarte interesant să discutăm lucrurile astea și să înțelegem implicațiile pe care le-ar avea: dacă mâine n-ar mai fi niciunul, am fi cu cu totul altă țară. Felul în care pun umărul la dezvoltarea României este foarte puternic, semnificativ.
Citiți și prima parte a interviului aici: De ce nu îi tolerează românii pe muncitorii străini. Cercetătorul Anatolie Coșciug: Nu mai e doar discurs, au loc violențe fizice
Ar mai fi alte modalități prin care ar putea fi sensibilizată opinia publică, ca politici publice ce pot fi adoptate rapid pentru a îmbunătăți situația lucrătorilor străini?
Anatolie Coșciug: Sunt trei lucruri pe care vreau să le zic. Noi nu avem programe de calificare sau educaționale, cu o singură excepție, n-avem un program de licență pentru care oamenii care vor să lucreze în domeniul acesta sau cei din sistemul public să vină să se califice. Avem două programe de masterat, unul la București, unul la Timișoara, unde se predau teme de genul ăsta, dar nu avem un program specific pentru asta, nu avem programe de doctorat. Deci asta ar putea fi o modalitate, să înțelegem că e o temă prioritară și să ne comportăm în consecință, să înființăm programe educaționale, să finanțăm cercetări.
Al doilea, nu vedem lucrurile în perspectivă. În continuare, ne considerăm o țară de tranzit, o țară din care se pleacă, „o țară în care de ce ar vrea să vină niște imigranți aici, dacă noi suntem în continuare dintre cei mobili și plecăm”? Am văzut sondaje care zic că doi din trei români au intenția să plece cândva în viitor. Așa că ar fi foarte, foarte important, să ieșim din logica asta de societate de tranzit sau de societate de imigrare, să înțelegem că avem și o componentă de imigrare și ele nu se exclud, asta e foarte important. Faptul că ești în continuare o societate din care se pleacă, nu exclude faptul că alții vin să lucreze la tine.
Așa sunt cele mai multe societăți moderne, contemporane nouă – Franța, Germania, sunt oameni cu dublă cetățenie, sunt oameni care pleacă sau vin să lucreze acolo. Nu e vorba doar de cercetat, e vorba de instituții publice, e vorba de primării, da, iarăși foarte importantă și componenta asta – nu există nici o strategie la nivel local, nu există departamente care se ocupă cu imigranții, cu foarte puține excepții; există niște inițiative în Timișoara, în Cluj, încearcă să se creeze un fel de oficiu, un punct de sprijin.
Cea de-a treia componentă cred că ține de o logică mai mare, pe care noi pe care noi o avem și, cel puțin din experimentele noastre așa reiese, că toți românii se văd a fi primitori și toleranți, acesta ar putea fi un argument pe care să îl folosim, ca să le aducem aminte oamenilor că e cumva parte din cultura noastră să fim ospitalieri. „Să fim binevoitori cu o persoană care vine pentru prima dată în România e o formă de ospitalitate” - aici, avem niște rezultate care ne arată că un mesaj de acest fel ar putea să prindă mai bine decât alte mesaje care s-au încercat.
Dacă v-ați duce cu astfel de propuneri către Guvernul României, considerați că ați găsi deschidere pentru implementarea lor?
Anatolie Coșciug: Da și nu. Cumva, logica în care este acum Guvernul este de stins incendii care apar – avem o problemă, încercăm să găsim o rezolvare foarte episodic, foarte nișat, lipsește perspectiva mai largă despre societate și despre comunitatea de imigranți. Adică, de exemplu, noi am încercat în strategie să propunem lucruri de genul acesta și ni s-a spus că nu e locul, pentru că nu e parte din strategie să facem astfel de lucruri. Și cam peste tot pe unde am propus ni s-a zis același lucru – „nu e cazul, nu e momentul, nu avem buget, nu avem personal”, dar sunt și observații pe care le-au preluat.
De exemplu, e o discuție foarte mare acum despre regularizarea migranților iregulari. În Spania e o discuție mare în această perioadă, se așteaptă ca până la 500.000 de oameni care locuiesc în Spania, dar nu au acte, să fie regularizați. Noi credem că și în România ar fi cazul să se întâmple asta, nu știm exact câți oameni sunt în situația asta, dar ne așteptăm să fie câteva zeci de mii. Și ar fi o modalitate prin care am putea să punem pe masă discuții și argumente de genul acesta și tot felul de campanii și inițiative. Avem un potențial extraordinar. Studenții internaționali ar putea să meargă foarte ușor către aceste comunități și să aducă cetățeni, ca o formă de diplomație soft, alte țări au făcut asta, au luat comunitățile de muncitori străini și au dezvoltat tot felul de proiecte multi sau bilaterale, spre binele comunității.
Citiți și: Decizie majoră în Spania: începe regularizarea imigranților fără acte
-----
Informații false lansate în spațiul public chiar de la vârful Direcției pentru Imigrări
La începutul acestui an, pe paginile și grupurile conectate la mișcarea suveranistă a apărut informația că Bucureștiul va avea cel puțin 25 la sută din populație formată din cetățeni asiatici, în următorii patru ani. Informația a fost lansată în spațiul public chiar de șeful de atunci al Direcției pentru Imigrări a Capitalei, Ionuț Cîrdei (acum proaspăt ieșit la pensie).
„Dacă acest trend va continua și numărul lor va crește în același ritm în următorii cinvi ani vom ajunge la undeva cam un sfert din oamenii care locuiesc în București să fie străini. S-ar putea să ajungem la nivelul capitalelor europene mai devreme decât ne așteptăm”, susținea Cîrdei, într-o declarație publică.
Declarația sa a fost mai întâi scuzată de Inspectoratul General de Imigrări (IGI), într-un punct de vedere trimis la solicitarea Migrapop - „este posibil” ca declarația lui Cîrdei „să se fi bazat” pe date de la Institutul Național de Statistică - iar un răspuns oficial al IGI, transmis jurnalistei Bianca Felseghi, în aprilie 2026, arată că nu există „certitudine că străinii cu avize de muncă, după intrarea în România aleg să rămână în țara noastră contribuind astfel la creșterea numărului persoanelor străine în rândul populației autohtone”. Citiți aicimai multe pe acest subiect.
FOTO PRINCIPALĂ: SHUTTERSTOCK/LCV
