“În sat, oamenii au trăit aşa cum au apucat, frumos şi cinstit. Averea lor a fost pământul şi credinţa în Dumnezeu”, a spus realizatoarea Camelia Moise în deschiderea ediţiei de joi, 8 decembrie, de la ora 22:00.
Povestea satului românesc a fost adusă în inima Capitalei, în perioada interbelică, de prestigioasa Şcoală de Sociologie, în frunte cu Dimitrie Gusti. Aşa s-a născut pe malul lacului Herăstrău, Muzeul Satului, unde vizitatori de pretutindeni pot întâlni un “sat” adevărat, cu monumente şi artefacte din secolul al XVII-lea şi până la începutul secolului al XX-lea, construcţii reprezentative provenite din importante zone etnografice revenite la viaţă dar şi mâncărurile din diverse perioade.
Sigur, nu lipseşte nici locul de popas. Hanul “La Barieră” a fost construit la început secolului al XIX-lea, în zona Vălenii de Munte, A fost transferat la Muzeul Satului în 1990, iar astăzi este loc de atracţie al muzeului, unde vin vizitatori de pretutindeni pentru a gusta din vase de lut mâncăruri delicioase ale bucătăriei tradiţionale româneşti.
Despre Hanul “La Barieră” se spune că l-a găzduit pe Alexandru Ioan Cuza, atunci când s-a întâmplat legenda cu “ocaua mică”, dar şi pe Regele Charles, care în urmă cu câţiva ani a vizitat muzeul. Atunci, Maiestatea Sa a stat patru ore şi a apreciat plăcinta cu brânză. Printre vizitatorii speciali care au mai trecut pragul muzeului s-a numărat şi Laura Bush, care a cumpărat mai multe farfurii de Horezu.
În ediţia de astăzi a “Istoriilor de bun gust” am descoperit bucatele de pe masa ţăranului român, în perioada interbelică. Realizatoarea Camelia Moise a fost însoţită în călătoria gastronomică de conf dr. Paula Popoiu, manager Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti” şi cercetător ştiinţific dr. Aurelia Tudor.
Ca loc a fost ales Drăguş, satul Zmeilor de la poalele Făgăraşului, care s-a numărat printre cele mai cercetate sate de către Şcoală de Sociologie de la Bucureşti. Tot aici s-a făcut şi şi primul film sociologic. Care erau obiceiurile gastronomice?
“În perioada caldă mâncau tot ce le dădea grădina şi cum satul este la o mică altitudine se găsesc din belşug varză, castraveţi, fasole, gulii, cartofii, sfecla de toate felurile şi ceapa. Toate erau asezonate cu ulei de seminţe de dovleac, presat la rece sau la cald”, spune cercetător ştiinţific dr. Aurelia Tudor.
“De exemplu, în perioada de post se făcea un preparat din ulei de seminţe de dovleac presat la cald, cu pâine, stropit cu oţet de mere sau de prune şi se servea alături de binecunoscuta poşircă. Poşirca este foarte bună, un fel de piure de fructe fermentat, acrişor, similară cu supa de vişine de acum ”, adaugă Aurelia Tudor.
Conform cercetărilor, bărbaţii mâncau primii, la ora 4.00, iar hrana era consistentă: pui fript sau fasole cu ciolan,
Pachetul pentru cei care plecau la câmp conţinea 4-5 cepe, slănină, castraveţi 3 bucăţi, 2 ouă fierte şi pâine (în jur de o jumătate de kilogram).
“În acea perioadă, nu exista noţiunea de jumări, ci doar slănină sau cârnat. Jumările se dădeau prin maşina de tocat, se asezonau cu piper şi usturoi şi se ungeau pe pâine”, mai spune cercetător ştiinţific dr. Aurelia Tudor.
În gospodărie se folosea mult piper, care se zdrobea în piuliţă de lemn sau piatră. Nu se mâncau multe lucruri dulci, dar pentru că aveau animale şi mult lapte de drugană (bivoliţă) se făcea orez cu lapte. Rar, pentru că era scump, deasupra orezului se punea praf de scorţişoară.
În gospodării se folosea mult şofranul. De sărbători se făceau cozonaci, care erau simpli, din făină de grâu, ouă, lapte, drojdie şi cu umplutură de poame uscate (mere sau pere). Culoarea galbenă a cozonacului era dată de şofran.
Reţete din satele interbelice
“Găluşti, un preparat servit la nuntă.
“Varza tocată se aşează într-o oală, împreună cu jumările şi untura. Peste stratul de varză se pune un strat de găluşti. Găluştile sunt făcute din carne tocată, orez, sare şi piper şi învelite în frunze de varză. Se adaugă încă un strat de varză şi se continuă până când se umple oala. La final se poate adăuga un praf de boia dulce/iute, după gust, şi se pune la fiert cu apă puţină. Deşi asemănătoare cu reţeta de sarmalele, veţi vedea că gustul este diferit”, spune Carmen Boidachi, bucătar la Hanul “La Bariera”.
Zeama de pui.
Se pun la fiert, într-o oală, carnea de pui, jumările, ceapa verde, pătrunjelul, cimbrul şi, după gust, oţet. Se adaugă sare şi piper. La final, se pot adăuga 1-2 linguri de făină pentru consistenţă.
Zeamă de salată
Se căleşte salata verde în untură, se adaugă laptele şi se pune la fiert. Când dă în clocot se adaugă oul bătut cu smântână.
