„Sunt Mădă Chiţu, jurnalist, instructor de yoga, care iubeşte Crăciunul, soarele şi florile de câmp”, spune direct şi simplu despre ea, într-o frază, Mădălina Chiţu. E jurnalist TVR INFO şi ne povesteşte despre parcursul ei jurnalistic, dar şi despre marea ei pasiune pentru yoga, în interviul de mai jos.

A intrat prima dată dată într-o redacție de știri în martie 2007. Era, pe atunci, în anul I de facultate și trebuia să facă acea practică semestrială. „Am ajuns la Radio București. Visam să mă aud la radio, însă după un mic training din vara lui 2007, la agenția de presă NewsIn, am ajuns ca, în septembrie, să am și primul job, la ziarul Gardianul, un cotidian de investigații. Am fost repartizată la secția social. În octombrie 2008 am ajuns la Ziarul Gândul, care, în primăvara lui 2011, a devenit site și prima publicație online care avea emisiune transmisă pe internet”, îşi aminteşte Mădălina Chiţu. Acolo s-a ocupat de domenii precum sănătate, educație și lifestyle. Apoi, din 2015, a făcut parte din echipa emisiunii de investigații „România furată”, de la Digi24, unde, printre materialele din domeniul social, a făcut documentare despre tragedia de la Colectiv. „Din aprilie 2022, m-am alăturat echipei de la Direcția de Știri a Televiziunii Române, unde, pe lângă reporter, sunt și moderator al emisiunii Banii, azi”, ne-a mai povestit Mădălina. Deși absolventă de uman, a acceptat provocarea de a modera o emisiune cu profil economic. „Nu doar ca să înțeleg noțiuni care se pierd deseori într-un limbaj tehnic și inaccesibil, dar mai ales pentru a vorbi despre economie într-un limbaj cât mai accesibil tuturor”, ne asigură Mădălina Chiţu.

​1. Deşi eşti absolventă de uman, ai acceptat provocarea de a modera o emisiune cu profil economic. Ţi se potriveşte acest domeniu? Dacă nu ar fi acesta, de ce domeniu ţi-ai alege să te ocupi?

Faptul că sunt umanistă este un atuu, din punctul meu de vedere. Mă ajută să le transmit telespectatorilor noştri, care, de cele mai multe ori, nu sunt de specialitate, şi care, totuşi, vor să ştie cum îi afectează inflaţia sau ce impact are dobânda cheie inclusiv asupra celor care nu au rate, informaţiile de care au nevoie ca să îşi drămuiască bugetul familie. De fiecare dată o iau drept reper pe bunica mea, care este un telespectator fidel al emisiunii „Banii, azi”. Încerc să traduc termenii specifici pe înţelesul tuturor sau cum îmi place mie să spun, traduc din română, în română.

2. Ce ţi-a îndreptat paşii spre jurnalism? Ce te-a atras: lumina reflectoarelor sau erai pornită să schimbi lumea?

Primul contact cu jurnalismul a fost în liceu. Profesorul de istorie din liceu era coordonatorul revistei şcolii şi a aduat o mână de oameni şi ne dădea diverse teme de abordat. Evident că temele abordate atunci erau mai mult de natura şcolară: de făcut o analiză după o carte citită sau de relatat diverse situatii tipice adolescenţei... Aşa am citit şi primele ştiri, ca să înţeleg structura unei ştiri. În liceu, evident că totul era intuitiv. O sursă de inspiraţie a fost şi serialul Sex and the City, în care protagonista Carrie Bradshaw colabora cu reviste de prestigiu. Evident că a apărut şi dorinţa de a schimba ceva în lume. Acesta a fost şi motivul pentru care nu am fost atrasă de jurnalismul din partea de divertisment. Şi aici sunt mai multe specialităţi, ca în cazul medicinei. Primul loc de muncă a fost la un ziar, de investigatii, în 2007. Prima ştire a fost după un comunicat de presa de la Agenţia Naţională de Ocuparea Forţei de Muncă privind locurile de muncă vacante la nivel naţional. Era o ştire de coloană, de 500 de caractere. Şi cum informaţia prima, şi la ziar până şi spaţiile dintre cuvinte contau, m-am semnat cu initialele: MCH. Nu am fost atrasă de ideea de a sta în faţa camerei, pentru că sunt o persoană emotivă. Chiar şi acum, înainte de fiecare live, simt cum îmi bate inima cu putere. La primul loc de muncă în TV, primii 4 ani nu am aparut niciodată în faţa camerei. Apoi, la al doilea loc de muncă în TV, am făcut un live despre starea vremii. Iar apoi am pierdut şirul live-urilor şi al apariţiilor în faţa camerei.

3. Pui în aplicare ceea ce explici la emisiunea „Banii, azi”? Eşti modelul chivernisit sau mai larg de mână? Ce ai învățat, personal, despre gestionarea finanțelor sau despre economie, lucrând la această emisiune?
Un lucru e cert: încerc să aplic din ceea ce explic la emisiune. Recunosc că această emisiune m-a făcut să îmi investesc puţinele economii pe care le am, să caut în mai multe surse un produs pe care vreau să mi-l cumpăr, asta dacă este disponibil în mai multe magazine online sau offline, să îmi temperez impulsul de a cumpăra compulsiv (asta nu îmi iese de fiecare dată – n.n. râde ea), să îmi stabilesc priorităţile financiare.

4. Cum reușeşti să faci subiecte economice complexe accesibile și interesante pentru un public larg, care nu are neapărat o pregătire în domeniu?

Înainte de a stabili agenda emisiunii „Banii, azi”, dar şi de a veni cu o propunere de subiect pentru a doua zi, atunci când sunt reporter, fac revista presei de mai multe ori pe zi. Nu mă limitez doar la domeniul economic, ci mă uit la toate domeniile, deoarece deciziile economice ne afectează pe toate palierele. Apoi, mă documentez. Nu folosesc doar internetul ca sursă, ci deseori vorbesc şi cu specialişti din domeniu, care mă ajută să înţeleg mai bine un anumit subiect. Evident că idei de subecte îmi vin şi din dicuţiile pe care le am cu apropiaţii sau din exemple de viaţa de zi cu zi: de la faptul că s-a scumpit călătoria cu metroul şi până la cât de multă birocraţie încă există când vine vorba de relaţia pe care o ai cu autorităţile.

5. Ce sfaturi le-ai da tinerilor care abia intră pe piața muncii în contextul economic actual?
Primul meu salariu a fost de 300 de lei şi timp de 6 luni mai primeam câte 100 de lei în plus. Şi timp de alte 5 luni am stagnat la 900 de lei. Deşi se întâmpla în 2007 – 2008, banii nu imi ajungeau până la final de lună. Nu plăteam chirie. Erau doar banii mei de buzunar, cum s-ar spune. Am acceptat să fac asta pentru că mă întreţineau ai mei şi pentru că mi-am dorit foarte mult să îmi fac o carieră în presă. Banii niciodată nu vor fi suficienţi, însă când eşti la început de drum, parcă altfel resimţi lipsurile financiare: mâncarea nu este atât de importantă, stai în chirie cu un prieten şi, ca să te distrezi, nu ai nevoie de vacanţe de lux. Nu spun că ceea ce am făcut eu e reţeta succesului, pentru că un salariu mic îţi aduce frustrări, chiar dacă nu ai chirie sau rate, dar dacă îşi doresc să facă ceva în viaţa lor, atunci trebuie să înţeleagă că trebuie să muncească, să facă sacrificii.

6. Care sunt principalele valori după care te ghidezi în viaţă?

Întotdeauna caut să nu fac rău celui de lângă mine.

7. Dacă nu ai fi făcut televiziune, în ce domeniu crezi că te-ai fi potrivit?

Prima dragoste, când vine vorba de presă, a fost radioul. Am făcut practică 3 luni la Radio Bucureşti, apoi a fost presa scrisă, tipărită şi online, unde am lucrat timp de 8 ani, iar din 2015, până în prezent, lucrez în televiziune, chiar dacă angajatorii au fost diferiţi. Cel mai bine mi se potriveşte televiziunea. Este complexă: ai nevoie de informaţie, imagine şi sunet. Şi, de multe ori în viaţă, am ales drumul greu. 

8. Ce te emoţionează?

Ca jurnalist, vezi multe lucruri pe care nu ţi le doreşti, afli poveşti care îţi dau insomnii la propriu, noaptea şi, cu toate astea, nu reuşeşti să te imunizezi. Deşi a trecut ceva timp, nu pot să îmi sterg din memorie privirea unui copil de 2 ani din braţele părinţilor săi ucraineni care au fugit în România, ca să se salveze de razboiul din ţara lor. Mereu, când aud mai multe sirene de ambulanţă, una după alta, mi se activează amintirea tragediei de la Colectiv. Disperarea pacienţilor de a-şi face rost de medicamente banale în alte ţări, ca să trăiască, tristeţea unui copil de 9 ani care visa să devină fotbalist, dar căruia situaţia financiară de acasă i-a spulberat visurile...

9. Cum îţi petreci timpul liber?

Cea mai mare parte din timpul meu liber îl petrec la sala de sport (spune râzând). Mai ajung şi pe cinematograf, mai ales când sunt filme a căror ecranizare merită văzută în sala de cinema, în weekend ies la pizza, îmi place să citesc, să călătoresc.

9. Cum te menţii în formă? Te ajută „ora de yoga”, o preocupare de-ale tale despre care ne povesteşti mai multe, te rugăm...

Trebuie să recunosc că sunt puţine zilele din săptămână în care nu ajung la sala. Îmi plac antrenamentele de grup. Evit aparatele pentru că, după 5 minute, am senzaţia că am făcut suficient efort. Le folosesc doar în vacanţă, atunci când nu găsesc vreun studio de yoga, unde să mă duc să practic. De câţiva ani, din bagajul de vacanţă, nu lipsesc salteaua şi câteva greutăţi. Merg la sală de aproape 13 ani, iar prima dată am făcut yoga acum 3 ani. Am ajuns la o oră de yoga, pentru că aşa îmi permitea programul de la muncă. Recunosc că şi eu credeam despre yoga că e plictisoare, deloc dinamică, că nu depui efort şi mai ales că e doar pentru cei super flexibili. Mi-a plăcut atât de mult şi am rezonat atât de bine cu tot ce înseamnă yoga, încât am mers mai departe. În ianuarie 2024 m-am înscris la un curs de instructori de yoga. Nu mi-am propus să predau, voiam doar să învăţ mai multe. Dar viaţa avea alte planuri pentru mine, mult mai bune. Asta este şi una dintre lecţiile praticii de yoga: lasă lucrurile să se întâmple, pentru că nu poţi controla totul.

10. Ce ai vrea să mai ştie lumea despre tine şi nu ştie până acum? Cum te-ai prezenta într-o frază?
Chiar nu ştiu cum să răspund aici. Sunt Mădă Chiţu, jurnalist, instructor de yoga, care iubeşte Crăciunul, soarele şi florile de câmp.

11. Petreci mult timp pe internet? Ce te pasionează? Ce părere ai despre viața trăită pe rețelele de socializare?
Nu am contorizat niciodată cât timp stau pe net. Deşi, săptămânal, telefonul îmi trimite o notificare în acest sens, nu o deschid niciodată. Fără vreun motiv anume, pur şi simplu. Cel mai mult timp îl petrec citind ştiri, căutând informaţii. Pe reţelele sociale stau mai mult seara. Am conturi pe toate reţelele, dar nu le folosesc pe toate, pentru că nu am timp. Încă sunt în căutarea formulei în care să fac ziua de 48 de ore. Reţelele sociale mă ajută inclusiv ca jurnalist, de exemplu, să găsesc oameni potriviţi, specialişti, pentru ştirile pe care le fac, dar şi ca să mă destind sau ca să mă inspir, atunci când vine vorba de tendinţele din make-up, să testez anumite flow-uri de yoga, să mă amuz cu diverse clipuri. Consider că folosesc reţelele sociale destul de responsabil şi cu măsură.

foto: TVR, Arhiva personală Mădălina Chiţu