Cu toții putem citi cărți de dezvoltare personală sau asculta speakeri motivaționali ce dezbat tema stării de bine în încercarea de a afla mai multe despre ce înseamnă împlinirea și fericirea. La urma urmei, sănătatea mentală și „curățenia” în gând și emoție fac parte dintr-o viață ordonată și împlinită, iar absența lor poate fi supărătoare.
Însă, de multe ori, se pierde din vedere faptul că lucrurile care ne dau o stare de bine pot fi mici obiceiuri încorporate în rutină zilnică, și nu doar evenimente deosebite ce consumă timp sau bani. De altfel, situațiile grandioase precum o vacanță sau o nouă achiziție oferă fericire pe termen scurt, ori oamenii doresc să se simtă mulțumiți zilnic. Uite câteva lucruri mici pe care le poți face zi de zi pentru a genera emoții pozitive autentice!
Recunoștință
Nu degeaba își are originea în religie, deoarece este o practică veche de când vremea. A fi conștient de lucrurile bune care te înconjoară (materiale sau nu) este o adevărată fântână de liniște. Pun accent pe cuvântul conștient, deoarece acesta reprezintă cheia deblocarii emoțiilor pozitive. Desigur că oamenii știu, implicit, de ce beneficiază în viață lor, dar uneori aceste elemente se pierd în fața situațiilor negative precum o ceartă, un eșec sau chiar un ghinion. Mai trist este că unii oameni sunt predispuși să devină acaparați de situații negative și să recircule furia, frustrarea și resentimentele asociate lor, lucru care nu conduce la depășirea situației.
Recomand, ca remediu pentru zilele negre, un „Borcan de Recunoștință” sau o „Pietricica Norocoasă”. Un borcan de recunoștință îl poți umple cu bucățele de hârtie pe care notezi lucrurile frumoase din viața ta, care se întâmplă fie datorită ție, fie datorită unor circumstanțe externe facilitatoare. Poți trece pe hârtie câte un lucru sau două pe zi, și să le adaugi acolo pentru a avea la îndemână un motiv de recunoștință în zilele mai dificile. Scopul nu este să îngropi sentimentele negative, ci să îți aduci aminte că și atunci când norii par mai negrii, se vor întâmplă iarăși lucruri bune. Alternativ, poți să completezi un jurnal de recunoștință. Pietricica norocoasă (sau „obiectul” norocos), poate fi ceva ce ții mereu aproape în geantă, rucsac sau portofel, care să-ți aducă aminte că eșți înconjurat de lucruri și persoane valoroase. Recomandarea mea are legătură cu a materializa recunoștință – atunci când vedem și simțim ceva ce asociem cu recunoștință putem potența acest sentiment hrănitor și să-l tranformăm într-o resursă în momente mai grele.
Auto-compasiunea
Compasiunea față de sine (a nu se confunda cu egoismul sau narcisismul) este crucială pentru depășirea provocărilor prin creștere personală organică. La nivel declarativ, poate știi că e bine să te tratezi pe tine așa cum îl tratezi pe cel mai bun prieten, dar auto-compasiunea înseamnă realmente să simți iubirea față de tine ca pe aceea față de el. În alte cuvinte, oferă-ți grija, respectul și empatia pe care le rezervi pentru oamenii importanți din viața ta. Nu-ți arunca cuvinte (fie și doar în gând) disprețuitoare pe care nu ai îndrăzni vreodată să le spui persoanelor la care ții. Criticul intern pe care toți îl avem poate că încearcă – cam agresiv – doar să ne ajute, dar sfaturile constructive sunt cele care de fapt ne susțin să evoluăm și să progresăm către obiectivele noastre.
Motivul din spatele acestei recomandări este că depășirea provocărilor sau a perioadelor dificile se face doar cu răbdare și înțelegere față de propriile circumstanțe. Scopul este să nu te tranformi nici într-un dictator (prin insulte) și nici într-o victima (prin milă) deoarece niciunul nu evoluează, nu crește către o versiune mai bună de-a lor. Pe lângă compasiunea din gând, poți încerca să compui o scrisoare de parcă prietenul tău cel mai bun ar traversa perioada ta dificilă și tu ai vrea să-l susții cum poți tu mai bine. Poate părea un exercițiu pueril la început, dar este întotdeauna mai puternic să vizualizezi (sau verbalizezi) propriile cuvinte deoarece le dă greutate și autenticitate. Dacă nu crezi realmente că meriți compasiune, atunci exercițiul nu va funcționa.
Acceptarea
Acceptarea evenimentelor că făcând parte din suișurile și coborasurile vieții poate sună foarte intuitiv. Voi face însă niște completări pentru a-mi explică recomandarea. Mai întâi, dacă te confrunți cu o problemă, este nevoie să-ți trasezi bine limitele între ceea ce ține de tine și ceea ce ține de alții. Spre exemplu, poți să-i explici cuiva pașii de acțiune, dar ține de persoana respectivă să-i pună în aplicare (pe principiul: Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și în traistă). Mai departe, acceptarea se referă la conștientizarea că unele lucruri vor rămâne în afară controlului tău chiar dacă tu ai făcut ce ai știut tu mai bine într-un anume moment. Ai de luat mai departe doar ceea ce ai face tu diferit, în rest, gata, aparține trecutului.
Acceptarea este opusul încrâncenării – adică unele situații le depășești mai ușor dacă te desprinzi puțin de ceea ce nu merge așa cum te-ai așteptat. Desigur, ai alternativă de a persistă în ceva ce nu merge, dar nu promit că vei ajunge la alt rezultat. De fapt, așteptările inselate sunt cele mai greu de acceptat, deoarece noi oamenii punem ne punem mari speranțe (și motivație) în așteptări. Din acest motiv acceptarea este, de cele mai multe ori, un proces dureros, mai ales dacă încerci să o faci fără să te judeci negativ. Acesta este și punctul crucial – oricât de tentant ar fi, nu emite judecați atunci când faci următorul exercițiu. Închide ochii și imaginează-ți un copac din care cad frunze într-un rău; tu stai de-o parte a lui și observi cum trece fiecare frunză; frunzele nu reprezintă altceva decât gânduri pe care le ai tu despre situația (sau provocarea) pe care vrei să o depășești. Poți lua fiecare „frunză” și să o citești, dar las-o după înapoi că să o ducă apă mai departe. Încearcă să nu te lași distras de intruziuni („dar puteam să...”, „de ce nu am...” și altele), deoarece acestea opresc cursul apei. Apa este pur și simplu o reflecție a prezentului din mintea ta – odată ce frunzele se duc, rămâne să te ocupi de alte obiective fără interferența trecutului.
Fii orice vrei tu... dar nu perfecționist!
Clișeul perfectionismului că o trăsătură rea-dar-bună este depășit. Perfecționismul înseamnă că traversezi orice situație cu gândul că ai fi putut face ceva în plus, ceea ce nu este fals, însă distrage atenția de la faptul că deja ai făcut ce ai putut tu mai bine. Mai mult de atât, perfecționismul este cumulativ, astfel încât simplul succes devine ceva banal – un standard minim – care nu mai reprezintă un motiv de bucurie. Este o perspectivă plictisitoare și deloc motivantă, care dă naștere la teama de eșec, la senzația că nu ai voie să greșești, și implicit să înveți din greșeli.
Această nu este o invitație la a deveni delăsător sau neglijent, ci mai degrabă recomand o viziune de dezvoltare care motivează efortul, nu auto-suficiența (dacă ești deja perfect, nu prea mai ai ce să înveți). Încearcă să-ți formulezi obiectivele în termeni de experiențe, explorare și încercări, care să te stimuleze să abordezi lucruri noi pe care nu le șții deja. În loc de recompensă că eșți perfect, caută recompensă că ai învățat ceva nou astăzi, chiar notând undeva ce „lecții” zilnice acumulezi. Mai mult, dacă eșți tipul de om care întârzie să facă ceva din cauza presiunii că atunci când te apuci trebuie să-l și termini perfect, încearcă să-ți creezi un prim pas ”imperfect” că să porneșți lucrurile mai rapid.
Mens sana în corpore sano
Știu că mulți povestesc despre beneficiile sportului, alimentației echilibrate și somnului suficient, însă experții dau uneori sfaturi care intră la categoria mai sus-menționată. Frecvent, viață modernă nu lasă suficient timp pentru a le face pe toate cum spun experții, dar uite câteva lucruri de care să ții cont. Activitatea fizică eliberează endorfine ce stimulează starea de bine (pe lângă sănătatea cardiovasculară). O alimentație de tip fast-food (zahăr, grăsimi, substanțe procesate) poate, pe lângă a da dependență, să accentueze simptomele de sănătate mentală precară precum anxietatea și depresia. De asemenea, lipsa de vitamine precum D sau B-12 poate să ducă tot la manifestări similare cu simpomele de depresie sau anxietate. Și lipsa de odihnă dăunează funcționarii cognitive, mai ales atenției, și poate exacerba starea de iritabilitate în gestionarea stresului zilnic. Trăgând linia, este recomandat să fim grijulii cu stilul de viață dacă ne dorim o stare mentală mai bună.
Câteva recomandări pentru a preveni problemele din această categorie pot fi implementate zilnic. Caută o activitate fizică ușor de făcut, cum ar fi o plimbare în ritm alert, sau altă varianta de sport care să îți fie ușor și accesibil de făcut. Cu cât îți pui din start un obiectiv dificil și ambițios, cu atât mai probabil să-ți fie greu să-l respecți. Din păcâte orașul plin de mașini nu este tocmai un loc bun de luat aer curat, dar tot e bine să faci ceva care îți ridică ritmul cardiac. Încearcă să mănânci înainte să îți fie foarte foame, deoarece senzația acută de foame te va determina să cauți și să preferi mâncăruri bogate în zahăr și grăsimi. De asemenea, planificarea meselor în funcție de nevoile nutriționale poate fi o idee bună și din punct de vedere al gestionării bugetului. Mai departe, evită să folosești telefonul sau alt tip de ecran înainte de ora de culcare deoarece îți poate afecta nivelul de melatonină necesar inducerii stării de somn – alege în schimb o rutină de tip self-care în care să ai grijă de corpul tău, sau citește ceva relaxant.
Per total...
Putem face câte ceva în fiecare zi pentru a ne îmbunătăți starea mentală, iar sintagma cheie aici este „cu pași mici”. Dacă ceva de mai sus rezonează cu părerile tale, implementează chiar astăzi unul dintre pași. Starea de bine nu este un comutator de tip Pornit/Oprit, ci ea apare din mai multe elemente cumulate și susținute activ printr-un comportament perseverent.
Teodora Heihal / Credit foto: Teodora Heihal
***
Alese mulțumiri Teodorei Heihal, absolventă a Universității din Groningen, Olanda, consilier - psiholog, pentru articolul scris pentru secțiunea Lifestyle a site-ului TVR! Mult succes în activitatea de cercetare și de consiliere psihologică!
Ca profesor asociat al Facultății de Științe Comportamentale și Sociale, pe lângă lucrul cu studenții, a aprofundat tematici de cercetare legate de sănătatea mentală a angajaților și susținerea motivației necesare realizării obiectivelor profesionale. A susținut prezentări la conferințe internaționale și a publicat în jurnale de specialitate. Experiența ei de mentor la clasă este dublată de cea în consiliere, unde s-a specializat în coaching cognitiv-comportamental destinat tinerilor ce au nevoie de susținere și orientare vocațională, dar și adulților puși în situația de a face o schimbare în carieră. În prezent oferă consultanță (în limbile română și engleză) axată pe perfecționare profesională autonomă și dezvoltarea rezilienței în condiții de stres. În acest scop a creat strategii de consiliere ce vizează sincronizarea convingerilor despre competență cu aptitudinile necesare depășirii provocărilor profesionale. Experiența în consiliere a convins-o că oamenii au nevoie de ghidaj pentru a-și conștientiza atât punctele forte, cât și punctele vulnerabile unde încă mai au de lucru. Prin suport și confruntare empatică, ea ajută tinerii să-și descopere vocația și să-și urmeze cu încredere drumul personalizat către împlinirea ei.
***
Noi informații utile veți putea afla într-un nou articol al Teodorei Heihal ce va fi publicat în 10 septembrie 2026, în secțiunea Lifestyle a site-ului TVR!
***
Credit foto: Teodora Heihal; Shutterstock: SewCreamStudio
