Pe 4 martie 2016, pleca dintre noi Theodor Cazaban, scriitor şi figură proeminentă a exilului românesc din Paris. În memoria sa, TVR 2 a difuzat documentarul realizat în 2003 de Marilena Rotaru. Vineri, 15 aprilie, de la ora 19:00.
Documentarul realizează portretul uneia din figurile proeminente ale exilului românesc din Paris, născute acum 95 de ani, care a murit pe 4 martie 2016. Descendent al unei străvechi și nobile familii de origine franceză, stabilită în Moldova la începutul secolului al XIX-lea, frate al celebrului actor Jules Cazaban, Theodor Cazaban părăsește România în 1947, cu o lună înaintea Regelui Mihai.
Zeci de ani vocea sa s-a auzit alături cele ale Monicăi Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma, din Studioul de la Paris al Europei Libere. A scris un roman de mare succes, „Parages”, apărut în 1963 la editura Gallimard. Erudiția și noblețea impresionau de la primele cuvinte și gesturi și te invitau la un continuu act de cultură.
„Din prima clipă când l-am întâlnit”, își amintește Alexandru Paleologu, mi-am spus: „Voici un gentilhomme!” Într-adevăr, pe lângă sensul strict al termenului, care înseamnă „aristocrat”, „îmi ziceam despre Th. Cazaban că e nu numai, în acest sens strict al cuvântului, un gentilom, dar și că este în mod evident un homme gentil, tres gentil. Adică nu numai foarte simpatic, dar un ins care cucerește imediat afecțiunea, încrederea și dorința de a-l frecventa”, adaugă Marilena Rotaru, realizatoarea acestui documentar.
Theodor Cazaban e un om care nu are de pretins nimic altceva de la viață decât de a fi așa cum este. O trăsătură funciarmente aristocratică: a nu râvni, a nu invidia, sigur de sine și fără nici o urmă de infatuare.
„Unii oameni impun respect prin armura înfățișării”, scrie Cristian Bădiliță în cartea al cărui titlu îl citează acest documentar. Theodor Cazaban are pe chip însemnele solitudinii, dar al unei solitudini atrăgătoare. Un dandy autentic, care știe să se sacrifice nu numai de dragul țării sau al iubitei, ci și de dragul unui poem, al unei anecdote sau al unui ac de cravată. Un romantic recitând cu tulburătoare pasiune versuri comesenilor, prietenilor, femeilor frumoase, fără a lăsa nici o clipă senzația desuetudinii.
În trăsăturile sale se ghicește profilul unei întregi generații de inși stilați, de cavaleri discreți și fără morgă, deloc scorțoși, bon viveuri scăpărători și inteligenți, artiști prin felul însuși de a fi. O generație care, în plus, stăpânea la perfecție și ceea ce se cheamă „arta conversației”.
