E momentul ca „Spectacolul lumii” să facă din nou un popas în Hradul Praghez, acordând mai multă atenție catedralei Sf. Vit, sâmbătă, 27 noiembrie, de la ora 16:00, la TVR 3.
„Am urmat calea arătată de Sf. Ioan Botezătorul, întruchipat de una din cele treizeci de statui de pe Podul Carol, și am poposit sub privirile himerelor, paznice ale catedralei Hradului Praghez. Teribile expresii de groază țâșnind parcă din zidurile cenușii pentru a se deghiza în garguiele menite să scuipe cât mai departe de trupul catedralei șiroaiele de apă strânse din ploi și din zăpezile topite.” (Ioan Grigorescu, Sub Icoana de pe Pod)
E momentul ca Spectacolul Lumii să facă din nou un popas în Hradul Praghez, acordând de data aceasta mai multă atenție catedralei Sf. Vit. La exterior ca și la interior, detaliile sunt o inepuizabilă sursă de povești. Lucrările la edificarea și definitivarea mărețului monument au început în veacul al XIV-lea, și au continuat până după primul război mondial. Și dacă arhitecții medievali au găsit potrivit să-și pună chipurile pe fațada sculptată, așa au făcut și confrații lor din secolul douăzeci: discrete, sub roza mare, se pot vedea două perechi de figuri contemporane, cei cărora le datorăm finisarea exteriorului și interiorului.
Aici a avut loc, ne spune călăuza noastră, încoronarea lui Carol al IV-lea de Luxemburg, rege al Boemiei și Împărat al Sfântului Imperiu în 1347. Aici își dorm somnul de veci regii Boemiei, și tot catedrala este Păstrător al Coroanei, aflată într-una din capelele laterale.
„Aici se păstrează sub șapte chei coroana regilor cehi. Potrivit legendei, oricine și-o pune pe creștet fără a avea acest drept sacru va pieri în răstimpul unui an. Ultimul care a sfidat regula a fost Reichsprotektorul fascist Reinhard Heydrich care, în toamna anului 1941, și-a pus pe cap coroana, trecând-o apoi și fiului său. La puțin timp, băiatul a murit într-un accident de mașină, iar tatăl său după cum se știe a pierit în atentatul din mai 1942, la șapte luni de la batjocorirea coroanei purtate de Vaclav cel intrat în rândul sfinților” (Ioan Grigorescu).
Bun prilej această vizită pentru a face o scurtă trecere în revistă a istoriei locurilor. Sub zidurile catedralei se găsesc vestigii a încă două biserici mai vechi, mergând până în vremea Sfinților Chiril și Metodiu, veniți tocmai din Bizanț să-i creștineze pe cehi. În dreptul fațadei laterale, o sculptură-fântână reprezentând pe Sfântul Gheorghe ucigând balaurul datează de la finele secolului al XIV-lea, fiind opera meșterilor frați Gheorghe și Martin din Cluj.
Coborâm din nou pe malurile Vltavei, pentru a admira unul din cele mai faimoase poduri din lume. Are peste 500 de metri și peste 650 de ani, are două turnuri la cele două capete, șaisprezece arcade și treizeci de statui, și poartă numele regelui Carol.
Vltava parcurge un drum lung prin oraș, jalonat de încă paisprezece poduri, și dă naștere unui „crâmpei de Veneție” pe micul braț Certovka. O lume de basm aparținând patrimoniului mondial UNESCO, o Pragă de Aur în lumina splendidă a asfințitului nordic.
