Sâmbătă, 24 octombrie, de la ora 22:00, la TVR 3 și online pe TVR+, v-am prezentat un portret al unui muzician și instrumentist edificat de echipa „Remix” în pandemie, cum ar veni printre gloanțe, păstrând proporțiile.
Ne-am distanțat regulamentar, am dat măștile jos și am comentat: „Scenes from (video) memory”, parafrazând o postare youtube. Ca și în cazul recent al portretului lui Nicolas Simion, o selecție a arhivelor atacabilă oricând, susceptibilă de o grămadă de îmbunătățiri.
Pentru că cei 30 de ani de libertate pe scenele românești i-au permis lui Raul Kușak să facă nenumărate permutări, să accepte atâtea provocări de la artiști mai mult ori mai puțin cunoscuți, dar întotdeauna valoroși, să pășească cu nonșalanță din cluburi cu câteva zeci de locuri în arene cu mii de spectatori.
Fără îndoială, ediția citează câteva proiecte importante, dar au rămas atâtea nebifate. Apărut pe scenele naționale în primii ani ’90, claviaturist plecat din conservatorul clujean în grupurile metal-rock Silvana și Forceps din Zalau, Raul Kușak a ajuns în deceniul următor un muzician râvnit de orice grup sau solist, de la Paula Seling, Ștefan Bănică jr ori Nicu Alifantis până la Iris, Vama Veche, Direcția 5 și așa mai departe. Mai mult - un orchestrator fin și complex, ba chiar un om orchestră, care poate dezvolta din sintetizatoarele sale un program muzical de sine stătător, pertinent în orice context. Deși e renumit deopotrivă pentru „cuplul” pe care îl face cu străvechea sa orgă Hammond...
Precum unii artiști sunt clasați pe perioade de creație, portretul „Remix” focalizează câteva astfel de momente: concerte solo (pentru sintetizator și răsărit de soare la malul mării, marca „Remix”) ori cu proiectele lui Totu Rareș, Aievea (din fericire o colaborare rămasă pe discuri, inclusiv unele ale componenților), Urban Unit / Blues Core (cu bateristul Liviu Pop, apoi și cu Hanno Hoefer), cu Vali Răcilă ori Alina Manole.
Concerte în direct la emisiunea „Taverna” (n-am putut trece peste un solo în compania Aurei Urziceanu și a regretatului Marius Popp), interviuri vechi (ori mai noi, precum cel realizat de Manuela Aldea la o aniversare... cu cântec a lui Raul) sunt momente care din fericire au fost arhivate, spre deosebire de sumedenie de jam-sessions în anticamera unor festivaluri internaționale (numesc aici doar „Sighișoara Blues Festival”, dar au fost atâtea altele), workshop-uri... Ori o probă de sunet, în deschidere la un concert Deep Purple pe stadionul din Cotroceni, când i-a arătat lui Don Airey cum stă treaba cu „Rapsodia Română nr 1”. Este trecută în revistă totuși activitatea de aproape șapte ani de compozitor (/actant) de muzică de teatru (cu mulțumiri Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra”, unde a fost filmat interviul „Remix”) și rămâne pentru viitor profesoratul, dacă termenul nu sună prea pretențios pentru Raul Kușak, un claviaturist liber în...
Timpul Chitarelor, n-am găsit altă rimă. A zis-o Cezar Tătaru, parcă, citat de regretata Daniela Caraman Fotea: Cum că despre Cornel Ionescu „Muzicuță” se poate spune că sunt mai multe melodiile de top pe care le știe, decât cele pe care nu le știe (citat din memorie).
Atunci și despre Raul Kușak s-ar putea spune că sunt mai mulți muzicieni români de top - (pop)rock, în primul rând, dar și jazz ori folk - cu care a cântat decât cei care nu au avut ocazia să cânte cu el… încă! O metaforă, firește, care încearcă să evidențieze evazarea colaborărilor claviaturistului din ultimii 20 de ani.
***
sursa foto: facebook Raul Kușak
