TVR Cultural a redifuzat, în 27 ianuarie, dialogul Mihaelei Olaru cu purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, înregistrat în cadrul emisiunii „Portret de excelență”.
„Provin din Râmnicu Vâlcea, un oraş situat în proximitatea unor superbe mănăstiri, mănăstirile din Oltenia mai puțin vizitate poate decât cele din din Bucovina, dar ratează mult cei care nu le cunosc. Este un oraș de care am rămas atașat, pentru că mama mea încă mai trăiește acolo și merg cu multă bucurie acolo. Acolo am absolvit școala generală, apoi primii doi ani de liceu și în perioada de care vorbesc, deci în secolul trecut, exista acea treaptă a doua, pe care, după ce am susținut-o, am optat pentru a mă înscrie la Seminarul Teologic din București.
În școală, îmi aduc aminte, am provocat foarte multă mirare la secretariat când am cerut fișa pentru înscriere la Seminarul Teologic București, mirare apărută pe chipurile celor care erau angajați cu trup și suflet în promovarea socialismului. Alegerea mea a stârnit curiozitate sau chiar nu era bine văzută o astfel de opțiune într-o perioadă în care, știm bine, credința era destul de ermetic camuflată în spațiul public.
Au fost cinci ani de seminar, cinci ani de studiu, cinci ani de viață cazonă pe care i-am petrecut chiar în centrul Bucureștiului…nu regret pasul făcut, dar mi-a fost foarte greu. Adolescența noastră, a celor din Seminarul Teologic din anii '80, a fost suprimată; cumva, ne-am maturizat într-un mod atipic probabil”, a povestit Vasile Bănescu, la „Portret de excelență”.
„Cel care a jucat un rol important în formarea mea din copilărie și parțial din adolescență a fost bunicul matern, un om pe care l-am respectat enorm, un om care avea un capital de suferință enorm. Fusese arestat ca tânăr preot și întemnițat la închisoarea din Pitești, pentru că spovedise și omenise de mai multe ori un grup de partizani, de oameni care se retrăseseră din societate, luptând utopic cu regimul comunist proaspăt instaurat.
Delațiunea care a făcut mare carieră în perioada comunismului l-a trimis pe bunicul meu la închisoare…a fost unul dintre preoții extraordinari din spațiul argeșean, foarte respectat pentru că era un om vertical și această verticalitate a constituit primul meu model de care nu m-am despărțit, pe care încerc să-l cultiv după propriile puteri și după măsura personală. El a contat foarte mult în formarea mea, spunându-mi că și-ar dori să mă vadă cândva preot. Nu s-a adeverit această dorință a bunicului meu, pentru că nu m-am simțit niciodată vrednic să slujesc biserica în calitate de preot, bine cred că m-am abținut să fac asta și, apoi, bineînțeles, îndemnul său de a citi, într-o zonă a culturii care atunci era periferizată, zona culturii creştine, umaniste, religioase”, a mai spus purtătorul de cuvânt al BOR.
Vasile Bănescu a mai spus, în dialogul cu Mihaela Olaru, că, din punctul său de vedere, „nu doar ca preot poți sluji biserica și credința, o poți face şi în calitate de laic, pentru că biserica nu e compusă doar din clerici. Clericii constituie o minoritate în biserică. Biserica este cea care se vede și nu se vede în același timp, e formată din toți oamenii care aderă la aceeași credință, la aceeași dragoste, la aceeași speranță ce gravitează în jurul lui Hristos. A vorbi despre Dumnezeu, ceea ce înseamnă „teologie”, presupune rugăciune, pentru că altfel vorbești din afara experienței și poți să vorbești mult și bine fără să fii credibil, cum observa cineva. Despre creştinism poţi vorbi convingător din interiorul lui, nu din afara lui”.
În cadrul emisiunii, Bănescu a vorbit și despre familia sa.
„Copilăria este senină, lipsită firește de griji, suntem cu adevărat noi înșine, ceea ce ar trebui să ne trimită în calitate de oameni maturi și de creștini la cuvântul lui Hristos - «de nu veți fi precum copiii, nu veți intra în împărăția lui Dumnezeu». Este o trimitere la necesara curăție a inimii, limpezire a minții, la inocență. Nu putem fi perfect inocenți la vârsta maturității, putem însă tinde spre zona aceasta curată de care ne amintesc copiii.
Îmi amintesc cu plăcere de săniuș, apropo de iarnă. Îmi vin în minte foarte des serile în care mă întorceam înghețat de la săniuș din dealul Capelei până în Bulevardul Traian; amintiri frumoase.
Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mama este încă alături de mine la vârsta de 83 de ani …este un om căruia îi datoreze enorm, nu doar pentru că este mama mea, ci pentru că realmente a avut și are o dragoste lucrătoare, extraordinară, implicată profund cu inima în viața mea și a fratelui meu, ca și tatăl meu, de altfel. Au constituit un cuplu de părinți care ne-a dăruit totul şi datorită cărora, firește, am ajuns fiecare acolo unde am ajuns.
Cred că nu trebuie să ne abținem să lăcrimăm…lacrimile noastre sunt ca un fel de obol pe care îl plătim pentru trăirea unei emoții”, a mai spus Vasile Bănescu.
Dialogul integral, mai jos:
<div class="video-container"><iframe width="817" height="460" src="https://www.youtube-nocookie.com/embed/1v9M8KlCwrs?si=PzJrlgEDN1MI1-iB" title="YouTube video player" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share" allowfullscreen></iframe></div>
***
Emisiunea „Portret de excelență” este difuzată la TVR Cultural în fiecare sâmbătă, de la ora 16.00.
Moderator: Mihaela Olaru
Producător: Raluca Amzăr
