În această ediție a noului sezon „ Portret de excelență” stăm de vorbă cu singurul român și unul dintre cei peste 600 de cosmonauți ai planetei care au ajuns în spațiul cosmic. De la misiunea Soiuz 40 din cadrul programului spațial „Intercosmos”, ce a avut loc în urmă cu aproape 44 de ani, şi până astăzi, scrie o carte de vizită pentru România, în lume.
Dr. ing. cosmonaut DUMITRU-DORIN PRUNARIU este membru de onoare al Academiei Române și al altor academii internaționale, a fost decorat cu cele mai înalte ordine ale României, este Doctor Honoris Causa al multor instituții de învățământ superior din ţară, Republica Moldova și SUA. A fost președinte al Agenției Spațiale Române, președinte al Comitetului ONU pentru Explorarea Pașnică a Spațiului Extra-atmosferic, președinte al Asociației Exploratorilor Spațiului Cosmic și vice-președinte al Comitetului de Relații Internaționale al Agenției Spațiale Europene.
Vă prezentăm câteva declarații relevante din interviul acordat emisiunii „Portret de excelență”:
... Un zbor în spațiul cosmic reprezintă un eveniment unic în viața mea și a multor altor cosmonauți sau astronauți, care efectiv își schimbă destinul. Dintr-un specialist care activează undeva în domeniul lui, devii dintr-o dată o persoană publică, o persoană cunoscută în întreaga lume și abordările oamenilor față de tine sunt cu totul altele. Trebuie să te adaptezi, trebuie să faci față, trebuie să știi să transmiți informație, inclusiv informații de specialitate, nu numai informație personală și toate acestea la început sunt stresante, iau timp, iar apoi devin un status quo.
... Am ridicat mâna și m-am oferit voluntar pentru a face parte dintr-un grup de pregătire pentru candidați cosmonauți români în cadrul unui program internațional - Programul Intercosmos. Desigur, nu știam ce mă așteaptă la început. Eram inginer de aviație. Îmi doream să zbor cel puțin în atmosferă, dacă nu mai sus. Mi s-a oferit această oportunitate, probabil în momentul potrivit, aflându-mă în locul potrivit pentru a afla despre ea şi încet-încet, după câteva faze de selecție, am rămas doi din România…am acceptat și am fost trimis împreună cu încă un coleg, Dumitru Dediu, în Orășelul Stelar, pentru a efectua tot ciclul de pregătire care a durat trei ani. Pregătirea a fost intensă și a fost într-o limbă străină. A trebuit să învățăm de la zero limba rusă, a constat în aproximativ doi ani de pregătire teoretică, cu examene la fiecare jumătate de an, ca un masterat cu prezența la zi în perioada actual, apoi multe antrenamente la simulator, zboruri cu avioane cu reacție, acrobaţie, parașutism pentru a ne dezvolta voința, stăpânirea de sine, capacitatea de acțiune în condiții de stres, mult sport pentru a dezvolta rezistența în primul rând, iar apoi zborul cosmic. Desigur, în momentul în care am fost nominalizat, emoțiile au fost foarte mari. Îmi doream din toată inima ca după atâția ani de pregătire să ajung să gust cosmosul și să îmi admir planeta natală de acolo de sus, de la câteva sute de kilometri.
... Genele mele sunt din toată țara pentru că tata a fost originar din Banat. A venit de tânăr la Brașov să găsească de lucru…mama a venit de mică în Brașov cu familia ei din Fălticeni, din Moldova, într-o perioadă în care era foamete și bunicul meu electrician căutat de lucru…eu sunt născut la Brașov. Părinții veniți din două părți diferite din țară, probabil că și acest melanj a dus la ceva mai special pentru mine. Pasiunea pentru matematică, fizică, pentru învățat, dorința de a cunoaște mai mult, s-au dezvoltat în acea perioadă și s-au dezvoltat stimulate puternic de părinți.
... Dorinţa pentru zbor mi s-a dezvoltat fără să-mi dau seama. Pur și simplu, jucându-mă prin curtea casei din Dârstele Brașovului unde închiriaseră părinții mei o locuință, nu aveau atunci bani să o cumpere, mă uitam pe cer și vedeam cum zbor avioanele, se intersectau multe linii aeriene acolo deasupra Brașovului, vedeam cum zboară păsările. M-am minunat de când eram mic cum zboară acele aparate sau acele păsări și încet-încet, întrebându-l pe tata, cu cunoștințele lui limitate de aviație, pentru că nu avea de unde, deși era inginer metalurg, îmi explica. După aceea am dorit să învăț mai mult. Când eram elev, m-am înscris la Palatul Pionierilor, la cercul de aeromodele, am învățat să construiesc modele, a început să mă pasioneze modul în care zboară și cum sunt construite. După aceea mi-am dorit tot mai mult să învăț să construiesc aparate și visul oricărui tânăr care dorește să și zboare, era să-mi construiesc propriul aparat cu care să zbor. Nu am ajuns niciodată la performanța aceasta, dar am învățat în facultate cum să construiesc o aeronavă de la cap la coadă.
Am lucrat într-o secție de prototip la Întreprinderea de Construcții Aeronautice Brașov şi acolo mi-am împlinit într-un fel visul pentru că în aceeași perioadă zburam și la Aeroclub.
... Iniţial am intrat la Facultatea de Mecanică, Secția aeronave. Era singura secție în cadrul unei instituții de învățământ superior care pregătea ingineri de aviație. Imediat după ce am intrat, nevoia de a dezvolta industria aeronautică în România, se profila tot mai mult și secția noastră s-a transformat în facultate de sine stătătoare, Facultatea de Inginerie Aerospațială. Eu am optat pentru Secția aeronave care viza calculul și construcția structurii avionului, probleme de aerodinamică, de mecanica zborului. Mi-au plăcut mult pentru că, pe lângă motoare și aparate de bord, acesta era de fapt sufletul avionului. Am absolvit-o în 1976 și m-am lansat în inginerie pentru o perioadă scurtă de timp, pentru că a urmat imediat selecția pentru cosmos și pregătirea de specialitate pentru zborul în spațiu.
... Comitetul pentru Utilizarea Spațiului Cosmic în Scopuri Pașnice este singurul comitet de specialitate al Organizației Națiunilor Unite, iar în cadrul acestuia am început să reprezint România, pentru că acolo sunt reprezentate state membre ale ONU, încă din 1992, am ajuns un veteran al reprezentării cosmosului în cadrul acestui comitet. Am fost de ales de două ori președinte, o dată al Subcomitetului Ştiințific și Tehnic al acestui comitet, după aceea al comitetului mare, am făcut parte din numeroase grupe de lucru. Ultima realizare în calitate de co-vicepreședinte a fost Grupul de lucru pentru elaborarea Agendei spațiale 2030, care reprezintă un document de referință acum în cadrul internațional și pentru oricine care se referă la documente ONU, iar mai nou, înțelegând că în noua cursă pentru abordarea Lunii, nu aş spune cucerirea Lunii ci abordarea Lunii atât pentru scopuri științifice, cât și pentru scopuri comerciale, pentru explorarea unor resurse naturale la suprafața ei. Țările care participă la acest program încă sunt aventurate într-o cursă, cum era cursa pentru cucerirea Vestului în Statele Unite, în care cel care ajungea primul punea piciorul, în schimb, în contextul actual este nevoie de cooperare internațională. Cosmosul fără cooperare internațională poate să ducă la numeroase pericole de coliziuni, de interferențe periculoase, de neînțelegere a partenerilor care participă sau a competitorilor care participă la o astfel de cursă. Atunci am propus acestui Comitet de Specialitate al ONU crearea unei echipe de acțiune pentru consultări în privința activităților lunare. … am constituit cadrul organizat prin care să constituim ulterior un mecanism la nivelul Organizației Națiunilor Unite, un mecanism permanent în cadrul căruia aceste națiuni, dar și privații care explorează Luna, să comunice între ei, să schimbe informații, să colaboreze pentru o activitate sustenabilă pe Lună. Sustenabilă înseamnă fără să poluăm mediul, fără să producem deșeuri cosmice, fără să ne ciondănim între noi, eventual interoperabilitate atunci când e vorba de situații periculoase pe Lună, în care se pot ajuta între ele națiunile. ce trece?
... copiii au crescut într-un mediu de aviație pentru că și eu și soția suntem la bază ingineri de aviație, deși ea a mers pe diplomație. În casa noastră se discuta curent despre aviație, parametrii, tehnologie. Ei au auzit astfel de lucruri de mici. În momentul în care s-au făcut mai mari, și-au dorit să zboare, să sară cu parașuta la început, apoi să zboare cu avionul. Cel mare a fost mult mai determinat, cel mic a fost puțin mai ezitant. Cel mare și-a urmat cariera în domeniul aviației, deși a absolvit Finanțe Bănci ca studii superioare, a urmat Academia de Zbor Civilă și acum este director Operațiuni de Zbor de câțiva ani buni, are peste 10.000 de ore de zbor cu avioane de pasageri. Inițial a dorit să facă cosmonaut ca și tata. În momentul în care am zburat eu în cosmos avea trei ani și îmi povestea soția în fiecare seară, când eu eram la bordul stației orbitale, se transmiteau știri la televiziune, eram în Orășelul Stelar, lângă Moscova și stăteau după zece seara și se uitau la televizor să vadă ce face tata în delegație în Cosmos.
... Au fost experiențe interesante cu părinți. În primul rând, în momentul în care am decis să merg la Facultatea de Inginerie Aerospațială, să facă aviație, au fost foarte reticenți, nu avuseseră tangență cu aviația niciodată și se gândeau că este periculos…am insistat atât de mult încât în final au spus să merg la București să fac această facultate. În momentul în care am început să zbor la Aeroclub, eram în anul doi de facultate, nu le-am spus la început pentru că ei considerau că zborul este periculos. Atunci când am fost selecționat pentru zborul cosmic, tot așa aveam emoții mari să le spun, cum să le spun. Ei au avut reticențe să zbor cu avionul, dar să zbor cu o navă cosmică. În schimb, am avut o surpriză deosebită, mai ales din partea mamei. Cu ea mă consultam mai des pentru că era permanentă acasă, tata era la serviciu, venea seara târziu. A căzut pe gânduri, s-a uitat la mine profund şi a spus că dacă au nevoie de mine, să merg. Pentru mine a fost o declarație de deschidere totală. Cu altă deschidere sufletească am mers și am început pregătirea, fiind convins că părinții mei sunt de acord și înțeleg noua situație și necesitatea de a trimite un om în spațiul cosmic din România.
... Încă de a doua zi după ce m-am întors din spațiul cosmic, am fost întrebat de reporteri dacă doresc să mai zbor în cosmos și am spus: “Şi mâine, dacă se poate.”. Adevărul este că Spațiul Cosmic te marchează, te îndrăgostești de el, de imaginea Pământului, superbă văzută de acolo, trăită live. Vezi ce se întâmplă efectiv pe Pământ în momentul în care privești la el.
... Cred că soarta a fost cea care a determinat, într-un fel, parcursul meu profesional pentru că au fost momente de cotitură în care, dacă nu luam deciziile pe care le-am luat, probabil mă duceam pe cu totul alt parcurs, dar parcă s-a întâmplat în așa fel și cu selecția pentru Cosmos, să fiu în locul potrivit, la momentul potrivit să ridic mâna. Poate că dacă făceam armata cu jumătate de an înainte sau după, aflam din ziare că a zburat un alt cosmonaut român. De asemenea, în timpul pregătirii intense al examenelor s-a întâmplat de multe ori să îmi pice și subiectele pe care le știam foarte bine, deși știam toată materia bine și să iau note maxime și decizia finală a fost determinată efectiv de pregătirea mea și nu de factori politici sau de altă natură.
Urmăriți această ediție a emisiunii „Portret de excelență” sâmbătă, 3 mai, de la ora 16:00, pe TVR Cultural.
Foto credit: arhiva emisiunii „Portret de excelență” - Raluca Amzăr
***
Echipa emisiunii:
Moderator
• Mihaela Olaru
Documentarist
• Giorgiana Şuşurincă - Enache
Jurnalişti
• Laris Anemarie Bobangă
• Roxana Ghiţulescu
Producător
• Raluca Amzăr
