Menite să protejeze bunuri şi vieţi în faţa incursiunilor tâlharilor, culele, acele case-turn boiereşti, împânzeau, odinioară, Oltenia. În judeţul Gorj mai există opt astfel de case semi fortificate, unele transformate în muzee, altele în curs de restaurare, iar altele, aproape de colaps, la cheremul naturii şi delăsării umane.
Construite în secolele XVIII-XIX, în formă de turn, aceste locuinţe semi fortificate denumite cule - cuvânt care vine din turcă, unde „kule” înseamă tocmai „turn” - aveau rol de refugiu sau de apărare, dar şi de supraveghere asupra unei zonei. De obicei, culele erau ridicate pe două-trei niveluri (parter şi etaje), erau prevăzute cu metereze pe toate laturile - acele fante de unde se putea trage cu arme în oricare parte a curţii, aveau tainiţe prin care cei din interior puteau fugi sau ascunde, iar în beci, o fântână, ca, în caz de atac prelungit, proprietarii să nu rămână fără apă.
O clădire remarcabilă, singura care mai păstra şarpanta originală, Cula Crăsnaru din satul Groșerea, comuna Aninoasa, a fost salvată in extremis de Ambulanţa pentru Monumente.
După unele informaţii, Cula Crăsnaru a fost construită de către Crăsnaru Cocoș, în secolul XVIII și refăcută la 1801, după un atac al turcilor, de Barbu Cocoș, fiul ctitorului. Dar există şi teoria arhitectului Iancu Atanasescu, conform căreia, cel care a ridicat cula ar fi fost Costache (Constantin) Săvoiu, care i-ar fi dăruit-o fiicei sale, Elena, la căsătoria ei cu Achil Crăsnaru.
Oricare ar fi istoria sa îndepărtată, după venirea comuniştilor la putere, casa a fost naţionalizată, găzduind sediul Sfatului Popular, iar în 1966 a fost reabilitată de către Direcţia Monumentelor Istorice.
În 2006, cula a fost retrocedată urmaşilor, care însă au lăsat-o să se degradeze, până când Ambulanţa pentru Monumente a reuşit să intervină. Despre operaţiunea de punere în siguranţă a clădirii, echipa TVR CRAIOVA a vorbit pe lag în emisiunea „Lumea de aproape”.
CULĂ CU ELECTRICITATE, APĂ CURENTĂ ŞI TELEFON ÎNCĂ DIN ANII ‘30
În incinta Muzeului Arhitecturii Populare Gorjenești din Curtișoara (Bumbești-Jiu) pot fi admirate două cule: Cornoiu şi Gheorghe Tătărescu.
Considerată una dintre cele mai frumoase și elegante cule din județ, Cula Cornoiu a fost ridicată în secolul al secolul al XVIII-lea, pe un plan pătrat cu latura de 10 metri, cu ziduri groase, pe trei niveluri, cu o fântână într-una dintre cele două pivniţe şi creneluri de tragere la fiecare nivel.
În anul 1785, pentru că nu avea urmași, Radu Pistescu îl desemna moștenitor pe logofătul Cornea din Târgu Jiu, care va construi în imediata apropiere biserica cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul. În anul 1926, Speranţa Cornoiu îi vinde proprietatea lui Constantin Neamţu - director al Băncii Comerţului din Craiova, cea mai importantă bancă particulară din România -, care va adăuga un conac, un turn cu apă şi casa grădinarului, şi care va moderniza moşia astfel încât, în anii '30, domeniul avea apă curentă (rece și caldă), electricitate (prin grup electrogen) și telefon!
La fel ca toate culele, şi aceasta e naţionalizată de către comunişti. După o perioadă în care se află în proprietatea Gospodăriei Colective de Stat, în anii '60 este restaurată, iar după ce în jurul ansamblului sunt adus alte case, în 1975, este inaugurat Muzeul Arhitecturii Populare Gorjeneşti.
În anul 2006, moștenitorii lui Constantin Neamțu redobândesc domeniul şi demarează restaurarea sa. Administrată de arhitectul Pierre Bortnowski – fiul lui Ștefan Bortnowski, unul dintre moștenitorii fostului proprietar -, cula a fost deschisă pentru diferite proiecte culturale.
Cula Gheorghe Tătărescu/credit foto: Marin Găbudean
Una dintre casele aduse în Muzeul Arhitecturii Populare Gorjeneşti este Cula Gheorghe Tătărescu, care se afla iniţial în satul Poiana, comuna Rovinari. Înălţată în jurul anului 1790 de către Dobre Sârbu, cula a ajuns în posesia lui Dincă Poenaru - de aceea uneori i se mai spune și Cula Poenaru -, apoi a lui Dincă Schileru şi a Paulinei Carabatescu, ca în 1919 să fie cumpărată de Gheorghe Tătărescu, prim-ministru între 1934-1937 şi 1939-1940.
Compusă din parter şi etaj, casa şi-a pierdut forma inţială în urma importantelor modificări, când a fost transformată de familia Tătărescu într-o locuinţă modernă cu baie la etaj, sobe moderne, parchet, instalație de curent electric.
Translarea casei la Curtişoara, împreună cu biserica din lemn cu hramul Sf. Mare Mucenic Gheorghe și alte elemente a avut loc în perioada 2000-2002, în interiorul culei fiind amenajată o expoziţie memorială. Încăperile sunt mobilate cu piese autentice și decorate cu fotografii cu membrii familiei Tătărescu și diferite personalităţi ale vremii, printre care Constantin Brâncuși, Dinu Brătianu sau Regele Carol al II-lea.
CULE DE LEMN, VESTIGII ÎN COLAPS
De numele familiei Săvoiu se leagă şi cula din satul Larga, comuna Samarinești, care a fost datată ca fiind din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Particulară prin faptul că este integral construită din lemn, cula familiei Săvoiu - care nu se știe cum a ajuns în Lista Monumentelor Istorice sub numele „I.C. Davani” - este în ruină şi, dacă nu se intervine, o să dispară, la fel mai multe altele. Într-o situație chiar și mai proastă este Casa Culă Eftimie Nicolaescu din satul Runcurel, comuna Mătăsari. Clădirea din lemn, cu elemente fortificate specifice secolului XIX poartă numele fostului proprietar, Eftimie Nicolaescu și este într-o stare limită, fără acoperiș, cu pereții putreziți și năpădită de buruieni.
Vor urma şi alte povești pitorești despre celelalte cule din judeţul Gorj.
