Postul Crăciunului, cunoscut în tradiția ortodoxă și ca Postul Nașterii Domnului Iisus Hristos, este mai mult decât o simplă pregătire pentru o mare sărbătoare. Este o călătorie interioară, o perioadă de curățire a trupului și a sufletului, menită să ne ajute să primim cu vrednicie lumina Nașterii lui Hristos.
Această perioadă de post este o invitație la tăcere lăuntrică, la reflecție, la împăcare cu Dumnezeu și cu aproapele. Este vremea când întunericul este înfrânt de lumină, iar inima omului devine iesle pentru Pruncul Sfânt.
Postul începe în fiecare an pe 15 noiembrie și se încheie pe 24 decembrie, având o durată de 40 de zile, asemenea Postului Mare. Este considerat un post de bucurie și speranță, încheindu-se cu praznicul plin de lumină al Nașterii Domnului Iisus Hristos, pe 25 decembrie.
Nașterea și Învierea sunt cele două borne fundamentale ale mântuirii omului.
Postul Crăciunului nu se limitează la înfrânarea de la anumite alimente. În tradiția ortodoxă, adevăratul post înseamnă și înfrânare de la păcate, răutate, vorbire de rău, judecată, mânie, egoism. Este o chemare la trezvie, la rugăciune, la fapte de milostenie.
Așa cum reiese din scrierile Sfântului Vasile cel Mare, postul adevărat este alungarea răului, înfrânarea limbii, depărtarea de mânie, îndepărtarea poftelor, defăimării, minciunii și jurământului mincinos.
Postul este un act de comuniune cu Dumnezeu, dar și cu semenii noștri, în special cu cei aflați în suferință sau lipsuri.
Din punct de vedere alimentar, în timpul Postului Crăciunului se renunță la carne, ouă, lapte, produse de origine animală. În post se consumă legume, fructe, cereale, preparate vegetale.
Există și dezlegări la pește, untdelemn și vin, în special în sâmbetele și duminicile, precum și în zilele de sărbătoare din timpul postului, cum ar fi: Intrarea Maicii Domnului în Biserică (21 noiembrie), Sfântul Andrei (30 noiembrie), Sfântul Nicolae (6 decembrie).
Ultima săptămână a postului (18–24 decembrie) este o perioadă mai aspră, fără dezlegări la pește, ca o intensificare a pregătirii sufletești înainte de Praznic.
Postul este și un timp al refacerii sau întăririi legăturii cu Dumnezeu. Biserica ne îndeamnă să ne apropiem mai des de slujbe, să citim din Sfânta Scriptură și din viețile sfinților, să ne rugăm cu inimă smerită și sinceră.
În mod deosebit, creștinul este chemat să se spovedească, să se împărtășească cu Trupul și Sângele Domnului Hristos, să trăiască cu inima deschisă către iubirea lui Dumnezeu.
În cultura românească, Postul Crăciunului este strâns legat de numeroase tradiții. Spre exemplu, colindatul nu este doar o simplă urare, ci un act liturgic popular, un mod de a vesti Nașterea Mântuitorului. Tot de tradiție ține împodobirea casei și a bradului, simbolizând așteptarea luminii divine. Alte obiceiuri sunt legate de ospitalitate și comuniune, ce reflectă dorința de a împărtăși bucuria sărbătorii cu cei dragi. La casele creștinilor sunt pregătite bucate alese, prăjituri și cozonaci cu care se întâmpină vestitorii Nașterii Mântuitorului Lumii, colindătorii.
Aceste obiceiuri, păstrate cu sensul lor autentic, nu doar cultural, ci și spiritual, contribuie la păstrarea identității ortodoxe și la întărirea legăturii dintre generații.
Postul Crăciunului este o perioadă de așteptare sfântă și renaștere interioară. În tăcerea și cumințenia postului, în lumina rugăciunii și a milosteniei, creștinul se pregătește să primească nu doar vestea Nașterii Domnului, ci pe Însuși Hristos, în inima sa.
A posti înseamnă a deschide ușa sufletului și a lăsa ca bucuria cerească să pătrundă în adâncul ființei noastre. Înseamnă să devenim mai buni, mai iubitori, mai smeriți, să devenim, fiecare, o mică iesle, în care să se nască Pruncul Sfânt.
***
Credit foto: Marian Mihai, lector al Facultății de Teologie din Universitatea București, preot la Biserica Sf. Grigorie Palama din capitală
